Federal Reserve mai poate "injecta" doar panică pe pieţele financiare?

Ce face un bancher central atunci când pieţele, sau ceea ce a mai rămas din ele după mai bine de 10 ani de distrugere sistematică, încep să se îndoiască de omnipotenţa sa şi aleg varianta impotenţei?

Creşte necontrolat miza în speranţa că a mai rămas pe undeva ceva "spirit animalic" care să poată fi trezit.

În faţa reducerii neaşteptate a dobânzii de politică monetară din Statele Unite, cu 0,5 puncte procentuale, până la 1% - 1,25%, bursele au reacţionat, iniţial, printr-o creştere accelerată. Aceasta a venit după avansul record al indicelui Dow Jones, de peste 1.200 de puncte, din prima zi de tranzacţionare a săptămânii.

Miracolul şi speranţa au durat doar câteva minute, după care indicele a evoluat într-un interval de circa 1.400 de puncte, între 25.706 şi 27.084, iar închiderea s-a realizat la un nivel cu aproape 3% sub cel al zilei precedente (vezi graficul 1).

Evoluţia ulterioară a cotaţiilor futures pentru Dow Jones, care au înregistrat creşteri de peste 700 de puncte, a fost explicată, printre altele, prin rezultatul bun obţinut de fostul vicepreşedinte Joe Biden în alegerile primare ale Partidului Democrat.

În loc de speranţă, Fed-ul se pare că a "injectat" panică pe piaţă, conform unor opinii ale traderilor şi analiştilor. Bloomberg scrie că "magia reducerii dobânzilor nu funcţionează asupra pieţelor care se ajustează realităţii economice".

Larry Summers, profesor la Universitatea Harvard şi fost secretar al Trezoreriei SUA, susţine pe contul său de Twitter că "Federal Reserve are muniţie limitată cu dobânzile la un nivel aşa de scăzut", iar "coronavirusul nu este vindecat de dobânzi şi acestea nici nu repară lanţurile de aprovizionare".

Inclusiv conducerea editorială a cotidianului Financial Times a subliniat că "reducerea dobânzii de către Fed nu este un panaceu pentru problemele cauzate de coronavirus".

Pentru Scott Minerd, director de investiţii la Guggenheim Partners, decizia de reducere a dobânzii cu 50 de puncte de bază oferă doar ocazia "de a vedea cât de impotentă este politica monetară în faţa acestei crize".

Încercarea investitorilor de a găsi un refugiu în titlurile de stat americane au determinat scăderea accelerată a randamentelor. Pentru obligaţiunile de 10 ani, randamentul a coborât la un nou minim istoric, situat sub pragul de 1% (vezi graficul 2).

Poate că opinia profesorului Summers, adept al teoriei stagnării seculare şi susţinător al programelor de relaxare monetară, a creat, iniţial, nedumerire, însă peste această etapă s-a trecut rapid, după ce preşedintele Federal Reserve, Jerome Powell, a început să răspundă întrebărilor în cadrul conferinţei de presă.

"Politica monetară poate fi un instrument eficient de susţinere a activităţii economice de ansamblu", a declarat preşedintele Fed-ului, şi "recunoaştem faptul că o reducere a dobânzii nu va reduce rata infectărilor şi nici nu va repara lanţurile de distribuţie". Cu toate acestea, Powell a subliniat că "acţiunea noastră va permite menţinerea condiţiilor financiare relaxate".

Care ar putea fi consecinţele reducerii dobânzilor? Refinanţarea unor credite din economia reală la costuri mai scăzute, prelungirea "vieţii" companiilor zombi şi amânarea schimbărilor structurale, printre altele, adică o consolidare a piedicilor insurmontabile în calea unei eventuale normalizări a dobânzilor dintr-un viitor chiar şi îndepărtat.

"Politica monetară continuă să fie utilizată pentru vindecarea problemelor structurale, în condiţiile în care aceasta este, în cel mai bun caz, doar un analgezic slab", a scris profesorul Nassim Nicholas Taleb pe contul său de Twitter.

Inutilitatea măsurilor de stimulare monetară a fost pusă recent în lumină şi de Michael Every, director de cercetare pentru Asia - Pacific la Rabobank în Hong Kong.

"Ce nivel al dobânzilor este necesar pentru a motiva pe cineva să-şi asume riscul morţii sale şi a familie sale?", întreabă Every într-o analiză preluată de Zerohedge, iar apoi afirmă că "reducerea costurilor de finanţare nu face decât să ne împingă şi mai tare în colţul în care ne aflăm, deoarece ratele nu vor mai putea creşte niciodată".

După ce a scris pe blogul său că "Federal Reserve este cuprinsă complet de panică", analistul american Martin Armstrong precizează că banca centrală americană se află între ciocan şi nicovală deoarece "a trebuit să răspundă în faţa colapsului evidenţiat de datele din T1 2020, dar, în acelaşi timp, dobânzile din economia reală se menţin pe o tendinţă de creştere ca urmare a creşterii riscului de credit".

Concluzia lui Armstrong este că vom asista la o adâncire a crizei de pe piaţa repo, iar Fed-ul trebuie să devină un jucător permanent pe această piaţă, astfel încât să menţină dobânzile pe termen scurt la un nivel cât mai scăzut.

Ultimele date de la Federal Reserve Bank of New York (FRBNY) arată, într-adevăr, o amplificare serioasă a tensiunilor de pe piaţa repo din SUA, în condiţiile în care banca centrală nu mai acoperă în totalitate cererea de lichiditate a băncilor comerciale (vezi graficul 3).

Deficitul a ajuns la un nou record zilnic în 3 martie 2020, de aproape 60 de miliarde de dolari, în condiţiile în care cererea a fost de circa 180 de miliarde, iar oferta băncii centrale de numai 120 de miliarde de dolari.

Reducerea dobânzii de politică monetară nu a fost suficientă pentru a-l determina pe Martin Armstrong să-şi revizuiască o prognoză din urmă cu câteva zile, conform căreia "criza de pe piaţa repo va cunoaşte o escaladare serioasă poate chiar din mai/iunie 2020".

Poate că acesta este şi motivul pentru care Bank Policy Institute (www.bpi.com), cel mai important grup de lobby bancar din SUA, oferă sfaturi Federal Reserve cu privire la măsurile pentru combaterea epidemiei de coronavirus.

Printre recomandări se află "relaxarea cerinţelor de lichiditate pentru a permite băncilor utilizarea mai bună a activelor lichide" sau "relaxarea cerinţelor de capital", astfel încât "să fie susţinută capacitatea băncilor de a credita economia precum şi capacitatea de face faţă unor intrări masive ale depozitelor". Toate propunerile se regăsesc în documentul cu titlul "Actions the Fed Could Take in Response to COVID-19".

În opinia organizaţiei non-profit Better Markets, care a fost înfiinţată după criza financiară globală pentru "promovarea interesului publicului în pieţele financiare şi susţinerea reformei financiare a Wall Street-ului", propunerile BPI reprezintă "încercarea neruşinată a marilor bănci de pe Wall Street de a folosi coronavirusul pentru a obţine relaxarea reglementărilor financiare".

Schimbarea radicală a atitudinii celei mai importante bănci centrale din lume în ultimul an arată că şi "adoptarea" cerinţelor venite de la marile bănci de pe Wall Street este doar o chestiune de timp, poate chiar foarte puţin timp. Aşa-numita independenţă a Fed-ului este oricum o noţiune goală de orice conţinut, în condiţiile în care înclinarea în faţa presiunilor politice face parte din noua "normalitate".

Aşteptările de pe piaţă indică acum o nouă reducere cu 50 de puncte de bază a dobânzii la şedinţa de politică monetară programată în 17-18 martie 2020.

Analiştii de la Goldman Sachs estimează că Federal Reserve va opera o reducere de 25 de puncte de bază la şedinţa de politică monetară de peste două săptămâni, urmată de o scădere similară şi la şedinţa de la sfârşitul lunii viitoare.

Odată cu împingerea, din nou, a dobânzii de politică monetară din SUA până la zero, iminenţa unei redresări a economiei reale şi a burselor nu va mai putea fi negată.