FMI CERE AUTORITĂŢILOR EUROPENE SĂ ŞTEARGĂ O MARE PARTE A DATORIILOR GRECIEI Europa se dezintegrează sub povara promisiunilor neonorate

Cronica falimentului anunţat al Greciei se apropie de final. După ce toată lumea a obosit să mai aştepte materializarea soluţiilor propuse de autorităţile europene, fenomen care se manifestă inclusiv la nivelul cancelariilor occidentale, Fondul Monetar Internaţional a venit cu ceea ce poate fi considerat un ultimatum.

Prin intermediul reprezentantului său din Europa, Poul Thomsen, FMI a avertizat oficialii europeni că ia în considerare retragerea sprijinului său din cadrul programului de asistenţă financiară a Greciei, după cum arată un articol din Financial Times.

Motivul? Refuzul creditorilor europeni de a accepta ştergerea unei părţi importante a datoriei suverane a Greciei. Miza o reprezintă cele 7,2 miliarde de euro, reprezentând fondurile rămase nealocate din programele de bail-out derulate până în prezent, care ar trebui transferate guvernului de la Atena în cazul îndeplinirii cerinţelor impuse de autorităţile europene.

Jumătate din această sumă îl reprezintă aportul FMI, însă organizaţia financiară internaţională s-a văzut nevoită să forţeze o nouă ştergere a datoriilor Greciei, în condiţiile în care prăpastia dintre prevederile programului de asistenţă financiară şi realitate nu a fost nicicând mai mare.

Noile date de la FMI arată că ţinta pentru surplusul primar al bugetului Greciei, de 3% din PIB în 2015, este imposibil de atins, în condiţiile în care informaţiile transmise de guvernul de la Atena indică un deficit primar de 1,5% din PIB (n.a. surplusul primar reprezintă diferenţa pozitivă dintre veniturile şi cheltuielile guvernamentale, exclusiv sumele necesare plăţii dobânzilor aferente datoriei publice).

Datele oficiale din 2014 arată că autorităţile de la Atena au încheiat exerciţiul bugetar cu un surplus primar de 1,7% din PIB, dar credibilitatea cifrelor a fost pusă sub semnul întrebării chiar de actualul ministru de finanţe, Yanis Varoufakis, pe vremea când era profesor de economie la Universitatea din Atena. În opinia sa, surplusul primar a fost doar rezultatul unor "scamatorii contabile".

După cum se observă, dorinţa tuturor de a proiecta încredere în perspectivele Greciei de a rămâne în zona euro nu are nicio şansă în faţa realităţii economice.

Aceasta arată că resursele financiare ale guvernului de la Atena se vor epuiza până la sfârşitul lunii, dacă nu va fi deblocată tranşa de 7,2 miliarde de euro. Dobânzi de 200 de milioane de euro au fost plătite Fondului în 5 mai 2015 şi va urma o scadenţă de 700 de milioane în 12 mai 2015, conform unui articol din Kathimerini. Până la sfârşitul lunii mai trebuie plătite salarii şi pensii în valoare de 2,5 miliarde de euro.

Ratarea masivă a ţintei de surplus primar în 2015 implică şi recalcularea integrală a unui ipotetic nou program de bail-out, a cărui valoare a fost estimată, deocamdată, la 30 - 50 miliarde de euro, după cum scrie FT. Până să se ajungă în acel stadiu, autorităţile europene trebuie să îndeplinească, mai întâi, cerinţele FMI sau organizaţia financiară internaţională să cedeze în faţa unor guverne care nu pot să explice contribuabililor de ce le va creşte povara fiscală.

Oare va ceda FMI şi acum, la fel cum a făcut în urmă cu trei ani? Atunci Fondul a transferat partea sa dintr-o tranşă a programului de bail-out doar după ce miniştrii de finanţe din zona euro au fost de acord să ia în considerare ştergerea unei părţi din creditele acordate Greciei până atunci, astfel încât să permită reducerea datoriei publice a ţării la 110% din PIB până în 2022.

Promisiunea nu a devenit realitate, după cum scrie Financial Times, iar datoria publică a Republicii Elene reprezintă acum 176% din PIB. Implicaţiile acestui exemplu al promisiunilor neonorate, chiar dacă ar fi fost un caz singular, sunt deosebit de grave pentru Europa şi arată adevăratul motiv pentru care "Europa Unită" nu este un proiect viabil.

Gideon Rachman, unul dintre cei mai apreciaţi jurnalişti de la Financial Times, consideră că "Grexit-ul s-ar putea să fie cea mai bună soluţie pentru un mariaj disfuncţional". În ciuda numeroaselor sale articole dedicate idealurilor "Europei Unite", Rachman a ajuns, după mult timp, la o concluzie amară: "Euro a eşuat în atingerea scopului politic pentru care a fost creat, promovarea unităţii europene".

Cu toate acestea, negarea realităţilor economice şi politice de către autorităţile de la Bruxelles nu a încetat. Negocierile continuă, iar ministrul de finanţe Yanis Varoufakis pare să fi revenit pe circuit. După participarea la un marş organizat de sindicate cu ocazia zilei de 1 Mai, unde a lăudat "clasa muncitoare care îşi redescoperă vocea", Varoufakis s-a întâlnit la Paris cu omologul său francez, Michel Sapin, iar apoi la Bruxelles cu Pierre Moscovici, fostul ministru de finanţe al Franţei şi actualul comisar european pentru afaceri economice şi monetare.

Dacă nu ar fi trista realitate, aceste întâlniri şi-ar găsi perfect locul într-un scenariu al comediilor mute de la începuturile cinematografiei. Oare ce vrea să obţină Varoufakis de la Sapin şi Moscovici? Planurile pentru simularea suficient de bună a reformelor structurale, astfel încât autorităţile europene să întoarcă privirea în altă parte?

Un alt ministru din cabinetul Tsipras, Panayotis Lafazanis, a adoptat o atitudine "războinică" în faţa entuziasmului popular de la 1 Mai: "Mesajul acestei zile este unul al luptei şi rezistenţei". Lafazanis a mai precizat că "guvernul îşi va ţine promisiunile, iar negocierile se vor încheia cu succes".

Din păcate, după atâţia ani de criză, nimeni nu mai ştie exact cum poate fi definit succesul negocierilor dintre Grecia şi creditorii internaţionali.

În urma trecerii lui Varoufakis pe "linie moartă", Mohamed El-Erian, fost director adjunct al Fondului Monetar Internaţional, a scris, într-un editorial Bloomberg, că vocea sa trebuie ascultată, deoarece "a promovat realismul pentru condiţiile impuse Greciei de către creditorii internaţionali".

După cum mai arată El-Erian, "mutarea în plan secundar a lui Varoufakis conduce la creşterea probabilităţii de aprobare a unui nou plan de finanţare, al cărui singur rezultat va fi prelungirea suferinţei". În opinia sa, "creditorii internaţionali trebuie să accepte adevărul promovat de Varoufakis, acela că reformele nu vor avea succes fără relaxarea condiţiilor de austeritate şi fără ştergerea unei părţi a datoriei".

Vor accepta autorităţile europene o astfel de propunere, care acum reprezintă şi poziţia oficială a Fondului Monetar Internaţional?