Fondul Proprietatea se grăbeşte

• O grabă de neînţeles stăpîneşte Consiliul de Supraveghere al Fondului Proprietatea

Aflat încă în portofoliul Ministerului Finanţelor, Fondul Proprietatea angajează bani publici pentru consultanţi, bani care riscă să fie cheltuiţi inutil. O serie de greşeli care îşi au sorgintea în Legea nr.247/2005 şi precipitarea cu care se forţează listarea la Bursă a Fondului pot eşua într-un nou experiment nereuşit al pieţei româneşti de capital.

Amintirea FNI este încă vie, un nou eşec pe piaţa de capital putînd neutraliza şi bruma de încredere a investitorilor în această piaţă în România. Un fond de investiţii estimat la valoarea de 4 mld. euro (de 8 ori mai mult decît toate SIF-urile la un loc) poate influenţa masiv piaţa bursieră; dacă un astfel de fond ar strănuta, indicele bursier ar intra în fibrilaţie; or, Fondul Proprietatea de-abia s-a constituit şi are deja mari probleme.

Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind despăgubirile prin Fondul Proprietatea dispune, la art. 2 şi art. 6, că Fondul Proprietatea este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) constituit sub forma societăţii de investiţii (societate pe acţi-uni), ca vehicul unic pentru acordarea de către stat a des-păgubirilor pentru imobilele naţionalizate care nu mai pot fi restituite în natură. Fiind un OPCVM, Fondul Proprietatea nu se poate transforma în alt organism de plasament colectiv (AOPC), aşa cum dispune art. 77 din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital. Dacă Fondul Proprietatea este un OPCVM, şi nu un AOPC (aces-tuia nu îi sunt aplicabile toate restricţiile legale aferente OPCVM referitoare la structurea portofoliului investiţional), înseamnă că sînt aplicabile dis-poziţiile Legii nr.297/2004 privind piaţa de capital referitoare la prospect, autorizare, capital social, structura activelor investiţionale. Spre exemplu, activele OPCVM nu pot fi investite în mai mult de 10% acţiuni necotate, iar creanţele sînt complet interzise ca element de portofoliu. Declaraţiile managerilor şi noilor consultanţi ai Fondului Proprietatea cum că aces-ta ar fi un AOPC, căruia nu îi sînt aplicabile restricţiile investiţionale sînt, deci, neavenite. Conform art. 5 lit. a) din Legea nr.247/2005, Titlul VII, drepturile stabilite prin titlurile de despăgubire se pot transmite numai prin succesiune. Deci nu se poate constitui o piaţă alternativă a acestor titluri, aşa cum în mod temerar speră managerii Fondului, întrucît aces-te titluri sînt non-negociabile.

Conform art. 9, capitalul social iniţial al Fondului este constituit în întregime din active (aport în natură). Legea nr.31/1990 impune aportul în numerar în orice societate, precum şi un raport minim între capitalul subscris şi cel vărsat (30%). Legea nr.297/2004 impune vărsarea (plata) în întregime a capitalului social la momentul subscrierii. În cazul aporturilor în natură în societăţile pe acţiuni care urmează a fi cotate este obligatorie evaluarea. Dar, conform art. 10 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, capitalul social al Fondului Proprietatea este dimensionat conform "valorii estimate a despăgubirilor"; deci, capitalul social nu este evaluat după valoarea activelor, ci după ... valoarea estimată a despăgubirilor! Cine a estimat aceste despăgubiri? (în practică, cel îndreptăţit la des-păgubiri este obligat să-şi găsească singur evaluator, pentru a obţine titlul de des-păgubire). Există statistici ale cererilor de despăgubire? Dacă sînt mai multe titluri decît cele estimate sau, dimpotrivă, mai puţine (spre exemplu, o cerere de despăgubire este respinsă, pentru că nu îndeplineşte cerinţele legale)? Dacă luăm în calcul evoluţia ascendentă a preţurilor la imobile, atunci ceea ce astăzi înseamnă 100 de lei, peste un an, cînd se emite titlul de despăgubire în cauză, suta de lei poate să însemne 150 de lei, deci cei 4 mld. euro pot deveni 6 mld. euro, în numai un an. De unde va lua Guvernul bani pentru a "dimensiona" capitalul Fondului Proprietatea?

Conform art. 11 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, pînă la constituirea Fondului, societăţile din portofoliu trebuie să devină societăţi cotate; Fondul s-a constituit şi, totuşi, nu toate societăţile din portofoliul Fondului sînt cotate, ceea ce este, în sine, ilegal. Mai grav este, însă, un alt aspect. Fondul Proprietatea este un OPCVM şi este, deci, supus autorizării din partea CNVM; autorizarea se dă în condiţiile legii (art. 83 din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital), dacă Fondul este legal constituit şi are o administraţie autorizată în prealabil de CNVM; în caz contrar, CNVM va refuza autorizarea!

Despăgubirile aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură se vor acorda exclusiv după regulile instituite de acest Titlu VII din Legea nr.247/2005. Foşti proprietari de imobile naţionalizate cărora nu li se mai pot restitui aceste imobile în natură nu pot obţine aceste des-păgubiri decît prin mecanismul imaginat de Titlul VII.

Ideea de bază a acestui mecanism este "circularizarea" prin piaţa de capital.

Pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării acestor despăgubiri, legea declară că se înfiinţează Fondul "Proprietatea", ca organism de plasament colectiv în valori mobiliare, organizat sub forma de societate de investiţii financiare. Fondul este o societate comercială pe acţiuni, aşa cum rezultă din art. 6, la care titularii dreptului la despăgubire devin acţionari, prin conversia "titlurilor de despăgubire" în acţiuni emise de Fond. Titlurile de despăgubire nu pot fi valorificate altfel decît prin conversie în acţiuni (vînzarea sau cumpărarea lor înainte de conversia lor în acţiuni emise de fond, precum şi orice alte tranzacţii cu acestea, sînt interzise), de unde concluzia că titularii sînt obligaţi să devină acţionari la Fond.

În ciuda ideii interesante de a acorda despăgubiri care să fie mobilizate prin piaţa de capital, mecanismul acordării acestor despăgubiri este eronat, întrucît:

- în primul rînd, foştilor proprietari li se oferă un risc, în locul unei compensări reale a prejudiciului suferit prin imposibilitatea restituirii în natură, fapt pentru care va fi res-pins cu siguranţă de foştii proprietari;

- în al doilea rînd, Fondul Proprietatea, fiind constituit ca organism colectiv de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) încalcă regulile stabilite în Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital, precum şi principiile dreptului comunitar în materie : acestea impun ca un OPCVM să-şi plaseze inves-tiţiile în instrumente financiare cotate, în timp ce majoritatea acţiunilor ce vor fi în portofoliul Fondului sînt acţiuni necotate, ca să nu mai vorbim de faptul că din Fond fac parte şi creanţe ale statului contra unor state ca Irak şi... Congo (să vedem cine se duce în Congo să recupereze creanţele);

- în fine, Fondul Proprietatea va fi un nou SIF, de data aceasta cu o valoare estimată de 4 mld. euro, care va covîrşi piaţa. Or, sînt cunoscute avatarurile celor cinci SIF-uri, dintre care acumulările ilegale de acţiuni şi managementul etern al acestora sînt exemple edificatoare pentru ceea ce trebuie evitat pe piaţa de capital. Sau, mă rog, sînt edificatoare numai pentru iniţiaţi, pentru că autorul proiectului legii se pare că le-a ignorat.

Dincolo de aceste erori, marea problemă a Titlului VII din Legea nr.247/2005 o reprezintă neconstituţionalitatea, şi aceasta în mod grav. Titlul VII încalcă două principii majore ale Constituţiei, respectiv, principiul garantării proprietăţii şi principiul libertăţii de asociere. Oferindu-le foştilor proprietari, în loc de despăgubiri propriu-zise, acţiuni la un fond de in-vestiţii, adică riscul de a cîştiga sau ... pierde, statul aruncă în neant drepturile acestor oa-meni. Obligîndu-i pe foştii proprietari să devină acţionari la o societate de acţiuni, statul încalcă dreptul acestora la libera asociere (e ca şi cînd ai trece strada pe cineva fără ca acesta să o vrea). Dacă marii jurişti din PSD, PRM, Curtea de Casaţie şi cei de la Curtea Constituţională nu au observat aceste evidente contradicţii cu Constituţia, nu înseamnă că legea este la adăpost, întrucît oricine, inclusiv foştii proprietari, pot ridica această problemă de contradictorialitate cu Constituţia în viitoare litigii, prin mecanismul excepţiei de neconstituţionalitate.

(continuare în numărul următor)