Reporter: Ce aşteptări aveţi de la Summitul din acest an?
Gabriel Badea: Pe segmentul de securitate privată există o serie de iniţiative la nivel european, care încearcă să pătrundă în profunzimea acestei industrii. Unul dintre domeniile de studiu la care particip este legat de autorităţile de reglementare. Avem un cadru legal al industriei, iar acesta trebuie supervizat, implementat şi administrat de o autoritate. De regulă, în multe ţări ale UE, această autoritate este poliţia. În acest context, se analizează relaţia dintre securitatea privată şi autoritatea de reglementare, se caută aspectele pozitive şi cele negative şi se conturează un model de autoritate de reglementare a acestei industrii, model care ar putea fi recomandat spre implementare în toate ţările Uniunii Europene.
Sunt şi alte studii în derulare la nivelul Comitetului de Lucru CoESS din care fac parte. Unul dintre acestea vizează activităţile de pregătire, instruire şi calificare a personalului de securitate. Mai este o temă care se referă la aspecte privind parteneriatul public-privat în domeniul securităţii private. Toate aceste proiecte se vor transforma în aşa-numitele "white papers" - documente de consultare care vor fi puse la dispoziţia factorilor decizionali europeni, inclusiv a Comisiei Europene.
Reporter: Înţeleg că urmăriţi şi reglementarea industriei la nivel european...
Gabriel Badea: Securitatea privată este o industrie reglementată în toate ţările europene, mai puţin în Austria şi în Cehia. Nu există, însă, o Directivă Europeană dedicată securităţii private, ceea ce contravine, într-un fel, unuia dintre principiile UE - libertatea de mişcare a serviciilor. La sfârşitul lui 2006 a fost adoptată Directiva Europeană a pieţei interne şi a serviciilor, care susţine principiul de mişcare a acestora şi care spune că societăţile care oferă servicii într-o ţară a UE le pot presta în orice altă ţară a Uniunii, fără să fie supuse unei autorizări locale. Din această Directivă a serviciilor, o parte a industriei de securitate privată - cea care se referă la serviciile de pază ce presupun prezenţa umană - este exclusă, pentru faptul că reglementările de la nivelul fiecări ţări sunt oarecum diferite în această industrie.
Reporter: Ne puteţi da un exemplu?
Gabriel Badea: Pentru licenţierea firmelor în diverse ţări ale UE există diferite condiţii. De exemplu, în România se cere să faci dovada că ai capabilitate logistică pentru a presta acest tip de servicii, iar în Portugalia, ca să lucrezi în domeniu, trebuie să depui o garanţie de 55.000 de euro la Ministerul de Interne, să ai asigurare de răspundere civilă pentru cel puţin 250.000 de euro şi o alta, pentru furturi, de 2 milioane de euro. Totodată, capitalul minim necesar pentru a deschide o firmă de securitate poate ajunge până la 250.000 de euro. Deci, este destul de dificil să pătrunzi în industria de securitate din această ţară. Este clar că ţări precum Portugalia doresc să ţină sectorul securităţii private la adăpost de investitori care nu au o capabilitate reală de a furniza servicii de calitate şi, în acest context, nu doresc ca pe piaţa naţională de profil să vină firme de securitate din ţări în care astfel de standarde ridicate nu sunt impuse sau respectate. Dacă Directiva serviciilor s-ar extinde şi asupra activităţilor de securitate, atunci reglementările interne adoptate în diverse ţări ale UE nu ar mai avea efectul dorit. Cu alte cuvinte, reglementarea la nivel naţional a industriei de securitate private poate fi interpretată şi ca o formă de protecţionism împotriva concurenţei care ar putea veni să ofere servicii mai ieftine, nu neapărat la aceleaşi standarde de calitate.
Reporter: Ce acţiuni derulează CoESS pentru reglementarea industriei la nivel european?
Gabriel Badea: La nivelul CoESS sunt create comitete de lucru pe sectoare ale industriei şi pe teme de interes. Sunt discutate proiecte comune ale asociaţiilor de securitate privată din ţările membre şi se împărtăşeşte din experienţa fiecăreia, în vederea identificării unor soluţii şi iniţierii unor activităţi de lobby pe lângă structurile guvernamentale de decizie, inclusiv pe lângă Comisia Europeană. Probabil că în acest cadru va fi identificată şi soluţia pentru armonizarea cadrului de reglementare la nivel european, care va trebui să ţină seama de părerea tuturor deţinătorilor de interese legitime în legătură cu industria de securitate privată. Am în vedere atât investitorii din acest sector, cât şi reprezentanţii consumatorilor şi ai autorităţilor.
Reporter: Cum este văzută industria securităţii private în ţara noastră?
Gabriel Badea: Peste tot în lume, securitatea privată este asociată cu un fel de poliţie privată. Din păcate, opinia publică nu o priveşte întotdeauna cu ochi buni, mai mult, în multiple cazuri poliţia vede securitatea privată ca pe o concurentă pe care are tendinţa să o controleze şi să o subordoneze.
Cu toate acestea, noi încercăm să facem un business, să creăm locuri de muncă, să plătim taxe şi, în acelaşi timp, să servim şi interesul public ca un contributor la climatul de siguranţă generală. În ultima perioadă, poliţia a înţeles şi ea că, de fapt, securitatea privată este un aliat şi nu un concurent...
Reporter: Securitatea privată la noi nu este, totuşi, un domeniu cu vechime...
Gabriel Badea: Nici în vest securitatea privată nu este o industrie atât de veche. Trebuie spus, de pildă, că în România prima reglementare în domeniu a apărut în 1996, în timp ce în alte ţări acest lucru s-a întâmplat mult mai târziu. Chiar şi într-o ţară avansată precum Anglia, securitatea privată a fost reglementată abia în anul 2001.
De asemenea, cele mai renumite firme multinaţionale din domeniu nu au nici ele o tradiţie foarte îndelungată, fiind fondate nu mai devreme de anii "60.
La noi, serviciile de securitate privată şi-au făcut apariţia după 1990, existând încă probleme de reglementare şi nu numai.
Rămân multe lucruri care pot fi îmbunătăţite, mai ales în zona de educaţie profesională, dar şi în ceea ce priveşte mediul concurenţial şi etica de business.
Reporter: Ce ne puteţi spune despre consumatorii acestei industrii?
Gabriel Badea: Şi în rândul consumatorilor de servicii de securitate trebuie să existe o educaţie, o cultură în acest sens. Clienţii trebuie să ştie că, întotdeauna, alegerea furnizorului de servicii de securitate pe criteriul preţului cel mai mic înseamnă, de fapt, că fac compromisuri cu propria lor siguranţă. De asemenea, este recomandabil ca aceştia să ţină cont de sfatul specialiştilor, cărora este bine să le ceară soluţii pentru problemele lor de securitate, şi nu doar "servicii" ieftine. Consumatorii trebuie să înveţe să aleagă furnizorii de securitate, pentru a nu avea de-a face cu tot felul de firme care nu respectă standardele elementare de calitate, care folosesc oameni plătiţi cu salarii mici şi slab pregătiţi, care nu investesc în pregătirea profesională a angajaţilor, în activităţi de supervizare continuă a calităţii serviciilor. Astfel de firme, denumite în jargonul de specialitate şi firme "cowboy", sunt şi cele care au de regulă şi cele mai multe probleme cu respectarea cadrului legal.
Nu în ultimul rând, deţinătorii de bunuri şi valori trebuie să înţeleagă că protejarea patrimoniului propriu este şi un act de responsabilitate socială, ştiut fiind faptul că absenţa măsurilor de securitate stimulează infracţionalitatea.
Reporter: Câte firme de securitate există în ţara noastră?
Gabriel Badea: După evidenţele oficiale, sunt aproximativ 1.400 de companii în piaţă, cele mai multe în Bucureşti, dar există destule societăţi serioase care activează în alte părţi ale ţării.
Reporter: Bănuiesc că firmele au cea mai mare pondere în volumul de clienţi din această piaţă...
Gabriel Badea: Sigur că da. Cei mai mulţi clienţi vin din zona economică. Printre cei mai importanţi sunt cei care vin din sectorul bancar sau de la societăţile care activează în domeniul energiei. Retail-ul este, de asemenea, un important consumator de servicii de securitate. În trecut, şi sectorul construcţiilor obişnuia să fie un client important.
Reporter: Probabil că odată cu scăderea pieţei construcţiilor a scăzut şi numărul contractelor încheiate de firmele de securitate...
Gabriel Badea: Securitatea privată este compusă din mai multe linii de business. Într-adevăr, s-a pierdut în zona proiectelor de securitate noi, generate de investiţiile din domeniul imobiliar, dar, odată cu criza economică, s-a resimţit o creştere a cererii generate de fenomenul criminalităţii, perceput ca fiind în creştere, în ultimii ani. Această diversificare sau flexibilizare a serviciilor, soluţiilor de securitate ce pot fi oferite la un moment dat, face ca, în mod normal, industria de securitate să fie destul de rezistentă la criză. Atâta vreme cât nu ne confruntăm cu situaţii economice extreme, o prăbuşire economică generală, industria de securitate va continua să funcţioneze, chiar şi în condiţiile cele mai grele.
Reporter: Mulţumesc!
"Deţinătorii de bunuri şi valori trebuie să înţeleagă că protejarea patrimoniului propriu este şi un act de responsabilitate socială, ştiut fiind faptul că absenţa măsurilor de securitate stimulează infracţionalitatea".
•
"Noi încercăm să facem un business, să creăm locuri de muncă, să plătim taxe şi, în acelaşi timp, să servim şi interesul public ca un contributor la climatul de siguranţă generală".
•
"La noi, serviciile de securitate privată şi-au făcut apariţia după 1990, existând încă probleme de reglementare şi nu numai".
1. fără titlu
(mesaj trimis de d. manolachi în data de 17.03.2013, 23:46)
Agentii economici trebuie sa intelega faptul ca serviciile de securitate costa, dar mai mult costa lipsa acestora !