Gambitul lui Putin

(...) Odată ce Rusia a invadat Ucraina am început să reflectez asupra acţiunilor lui Putin - actuale şi nu numai. Imaginea pare un amestec de ficţiune distopică, istorie alternativă şi speculaţii sălbatice. S-ar putea, însă, să nu fie altceva decât realitatea care se desfăşoară acum în faţa noastră.

Imaginea mi-a apărut oarecum treptat, pornind de la presupunerea că Putin nu încearcă atât să preia Ucraina, cât să creeze o nouă realitate geopolitică. Când Putin spune că Rusia nu intenţionează să ocupe Ucraina, s-ar putea să vorbească serios, dar nu aşa cum credem noi. Până va termina conflictul, nu va mai fi o Ucraina de ocupat, pentru că statul modern independent care există astăzi va fi împărţit: Ucraina de Est va consta în principal din etnici ruşi şi Ucraina de Vest din etnici ucraineni, cu o graniţă impermeabilă între cele două. Singura întrebare este, însă, unde va cădea această graniţă?

Un prieten de-al meu, un traducător al lui Isaac Babel, mi-a răspuns cu un singur cuvânt la această întrebare: Zbruch - râul prezentat în prima nuvelă a lui Babel, Cavaleria Roşie. Mi-a sunat ca o glumă, până când m-am uitat la o hartă. Râul curge de la nord la sud şi, la început, părea o posibilă linie de demarcaţie. Dar când m-am uitat din nou, mi-a trecut prin minte că o graniţă mai naturală va merge în diagonală, de la punctul în care Ucraina, Polonia şi Belarus se întâlnesc în nord, până la graniţa împărtăşită de Ucraina, România şi Moldova, în sud. Vestul Ucrainei ar rămâne cu aproximativ o cincime din teritoriul actual. Şi ar fi o regiune ce poate fi integrată în mod realist în ceea ce este acum Uniunea Europeană.

I-am menţionat asta unui alt prieten, unul care fugise din Rusia cu soţia şi cei doi copii chiar în dimineaţa în care Putin a invadat Ucraina, aterizând la Ierusalim trei zile mai târziu. "Idişism", mi-a spus el cu un zâmbet ironic: "Da, poate chiar vor restabili statul istoric Galiţia" - o regiune cunoscută pentru cultura sa idiş unică. Mai târziu m-am uitat din nou pe hartă şi nu am fost surprins să descopăr că graniţa de est a Galiţiei era delimitată iniţial de Zbruch. Acum am realizat că estul şi vestul Ucrainei vor arăta destul de diferit de ceea ce mi-am imaginat anterior. Cea mai mare parte a Ucrainei de astăzi va merge în Rusia, iar etnicii ucraineni ar rămâne cu o mică rămăşiţă a unui stat care nu va avea aproape nicio legătură cu capitala sa istorică, Kiev.

Au mai trecut câteva zile. Putin a continuat să bombardeze Ucraina. Apoi, pe 4 martie, armata rusă a bombardat centrala nucleară Zaporizhzhia (prima putere militară care a atacat cu bună ştiinţă o astfel de instalaţie) şi mi-a devenit clar că Putin nu avea de gând să-şi încetinească agresiunea. Războiul era în a opta zi, iar gândurile mele despre motivele lui Putin au început să se schimbe. Care au fost obiectivele sale strategice? Şi, oare, le-ar conştientiza înainte să facă alţi paşi drastici, precumlansarea unei "bombe murdare" sau chiar a unei arme nucleare reale?

În acest moment, realizând că Putin era într-o campanie de epurare etnică masivă, am început să intru în panică. Putin a creat condiţii care să sperie populaţia Ucrainei, să o determine să plece spre Vest, milioane de oameni având astfel motiv să-şi părăsească locuinţele. Rusia îi va invada apoi şi îi va conduce pe cei rămaşi - majoritatea, probabil, ruşi.

Putin nu a fost preocupat de bunăstarea lor. Ceea ce dorea el era să forţeze cât mai mulţi "non-ruşi" să plece spre Vest, lăsând o Ucraină de Est predominant rusă. Şi ar ucide cât de mulţi ruşi ar fi necesar - atât proprii soldaţi, cât şi civili - ca să-şi atingă acest scop. (...)

În condiţiile în care Rusia bombarda oraşele din estul Ucrainei, l-am sunat din nou pe prietenul meu traducător.

Amândoi suntem foşti evrei sovietici, ne-am scris doctoratele despre Dostoievski, am tradus literatură rusă, suntem îngrijoraţi de starea lumii în general, şi de războiul actual în special. Când i-am vorbit despre ceea ce am ajuns să realizez, el a spus că a citit deja aşa ceva. Ceea ce mi-a împărtăşit atunci m-a uimit - nu numai că ruşii deja scriseseră ei înşişi majoritatea acestor idei, dar au mers mult mai departe în gândirea lor decât mi-aş fi putut imagina vreodată.

Am făcut o căutare rapidă online şi am găsit un articol al lui Taras Kuzio, un academician britanic, expert în Ucraina, publicat de Consiliul Atlantic pe 3 martie. Era intitulat "În interiorul planului criminal al lui Vladimir Putin de epurare şi împărţire a Ucrainei" şi, în doar 1.400 de cuvinte, explica întregul fundal politic şi ideologic al războiului lui Putin.

Kuzio face referire la un articol din Ria Novosti, o agenţie de presă rusă deţinută de stat, care a fost publicat pe 26 februarie, la numai două zile după declanşarea războiului. Acesta anunţa "o lume nouă care se naşte sub ochii noştri", deşi, după cum notează Kuzio, articolul a fost şters ulterior, iar acum este accesibil doar în arhivă. De asemenea, am găsit un articol atribuit lui Putin însuşi: "Despre unitatea istorică a ruşilor şi ucrainenilor", publicat în limba engleză, în iulie 2021. El a prezentat - în aproape 7.000 de cuvinte - bazele acestei invazii.

Pe 26 februarie, Komsomolskaya Pravda titra: "Trei posibile scenarii pentru viitoarea împărţire a Ucrainei după operaţiunea militară specială a Rusiei". Articolul include o hartă care arată cum va fi împărţită Ucraina în mai multe state sau regiuni: Novorossiya (Noua Rusie); Malorossiya (Mica Rusie), care se va numi Ucraina; Ucraina de Vest, formată din zonele istorice Volyn şi Galiţia; şi două regiuni al căror viitor urmează să fie hotărât, Bucovina şi Zakarpatia (Transcarpatia). Acestea din urmă, susţine articolul, ar fi cedate, probabil, României, respectiv Ungariei. Gluma prietenului meu idişist se transformase acum într-o realitate înfricoşătoare.

Atunci, piesele au căzut la locul lor. Criza refugiaţilor a fost o parte deliberată a calculelor lui Putin. La fel a fost vizarea unei centrale nucleare, acţiune menită să arate că Rusia nu se teme să creeze un dezastru nuclear şi nici să-şi folosească armele nucleare. Acest lucru a pus, de asemenea, în context ameninţările pe care ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, le-a făcut cu privire la al treilea război mondial ca fiind unul nuclear. Şi sancţiunile majore care i-au fost aplicate Rusiei au fost incluse în planurile lui Putin. Nu doar pentru că îşi ascunsese averea în nenumărate locaţii şi conturi de ani de zile. Ci pentru că generarea unui crah financiar în Rusia i-ar servi scopurilor sale. Aici, lucrurile devin puţin mai complicate.

Putin nu vrea doar să preia un pământ şi un popor. El vrea să creeze o nouă realitate - una în care să aibă control maxim asupra vieţii oamenilor. A face acest lucru înseamnă să le întrerupă accesul la lumea exterioară. Acest lucru a fost făcut, în primul rând, de către toate companiile străine care şi-au redus imediat activităţile în Rusia. Puţinele organe mass-media occidentale care încă mai funcţionau în ţară - BBC, Facebook, Deutsche Welle - au fost cenzurate de înşişi ruşii. Guvernul a anunţat o pedeapsă cu 15 ani de închisoare pentru oricine răspândeşte ştiri "false" despre armata Rusiei, adică oricine spune ceva care nu este conform versiunii oficiale a evenimentelor.

Totodată, o rublă în scădere face aproape imposibil pentru ruşi să călătorească oriunde - ceea ce nu contează cu adevărat, deoarece, cu majoritatea spaţiului aerian din lume închis companiilor aeriene ruse, toate zborurile în străinătate au fost oricum anulate. Occidentul crede că îl izolează pe Putin, dar izolează poporul rus şi îl face mult mai dependent de Putin.

Această mişcare de deschidere - gambitul lui Putin - îl va pune în cele din urmă în controlul suprem asupra poporului său. Iar instrumentul pe care îl va folosi pentru a-şi finaliza controlul va fi economia. În 2014, invazia sa din Crimeea a dus la sancţiuni de izolare care au devalorizat moneda Rusiei de la aproximativ 35 de ruble/dolar la aproximativ 60 de ruble, reducând la jumătate veniturile şi economiile individuale, dar fără să paralizeze total puterea de cumpărare în Rusia. Acum, după invazia Rusiei în restul Ucrainei, rubla valorează un sfert din cât era înainte. În curând, s-ar putea să valoreze şi mai puţin. Putin a semnat două ordine executive care limitează retragerea valutelor străine din Rusia şi le permite organismelor comerciale şi guvernamentale ruse să ramburseze datoria externă majoră în ruble, forţând în esenţă creditorii la iertarea datoriilor. Ruşii care au reuşit să iasă din ţară nu au acces la banii lor acum, când Visa şi Mastercard au blocat toate tranzacţiile care au legătură cu Rusia, transformând astfel cardurile în bucăţi de plastic inutile. Toate activele ruşilor au rămas astfel în băncile ruseşti. Şi, întrucât statul, rupt de pieţele globale, nu le mai poate oferi oamenilor săi relativa stabilitate economică de care se bucurau până acum, Putin va avea nevoie de un alt concept financiar cu care să ancoreze economia. Această platformă poate ajunge să fie o criptomonedă.

Dându-mi seama de acest lucru, am făcut o căutare rapidă online pentru "Putin" şi "criptomonedă", şi am găsit un scurt articol publicat de Reuters cu mai puţin de o lună înainte ca Putin să ordone invazia, în care îndruma "politicienii ruşi şi banca centrală să ajungă la un consens... în urma unei neînţelegeri asupra cât de mult control este necesar în privinţa criptomonedelor". Anterior, se pare, ruşii adoptaseră o poziţie anti-criptomonedă. Dar, în 2020, au legalizat criptomoneda şi chiar au plănuit "să testeze o rublă digitală pentru a facilita plăţile pentru persoane fizice şi companii, şi pentru a încerca să-şi facă moneda mai globală în faţa sancţiunilor occidentale".

Planul lui Putin era să pună economia rusă complet online. Nu prin Internet, ci prin Intranet.

Am văzut o grămadă de articole care dezbat dacă criptomonedele l-ar putea ajuta pe Putin să-şi uşureze problemele generate de sancţiuni. Dar am văzut, de asemenea, articole mai vechi care susţin că Putin a activat infracţiunile ransomware prin Bitcoin, precum şi un articol din 2017 în care consilierul lui Putin, Serghei Glazev, a numit crearea unei criptoruble un "instrument util" împotriva sancţiunilor. A devenit clar că Putin nu era interesat de noţiunile occidentale de valoare. El este unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă. Ceea ce vrea Putin este să introducă o realitate cu totul nouă. Pentru asta are nevoie de control total. Şi nu există moment mai bun pentru a prelua o întreagă ordine socială decât în timpul războiului. În trecut, bolşevicii au dat Decretul asupra terenului, prin care se desfiinţa toată proprietatea privată, la o zi după ce au ocupat birourile guvernamentale ale Rusiei. O astfel de preluare nu este necesară astăzi, deoarece Putin şi neo-bolşevicii săi ocupă deja toate funcţiile guvernamentale care există.

Dar, încă are nevoie de mijloacele pentru controlul populaţiei. Şi, într-o realitate în care moneda nu are valoare, există o oportunitate unică de a crea valoare nu în forma abstractă a unui Bitcoin, ci într-o societate reală în care oamenii au nevoie de hrană.

Mai întâi, ruşii îşi vor schimba rublele în criptoruble. Când rublele se vor epuiza, îşi vor schimba aurul şi alte obiecte de valoare. Şi, după aceea, proprietatea. Va fi un nou tip de totalitarism. Un cripto-stat care îşi controlează oamenii prin mijloace digitale. Putin va deveni primul lider care va deţine un astfel de control în lume.

Putin nu se va opri până când nu va obţine ceea ce îşi doreşte. Şi cea mai bună şansă pe care o are lumea să-l oprească este să înţeleagă ce vrea. Nu are nimic de-a face cu oprirea expansiunii NATO, ci mai degrabă cu inaugurarea unui nou tip de control social. Acest lucru este mai înfricoşător pentru lume decât orice lucru despre care se discută în prezent - o nouă realitate despre care credeam că ar putea exista doar în imaginaţia scriitorilor de science fiction. Şi odată ce acest scenariu este pus în aplicare, va fi extrem de dificil să se retragă. Putem spera că liderii mondiali, cunoscători ai mult mai multor informaţii secrete decât scriitorii, vor realiza toate acestea şi vor face ceva concret pentru a opri formarea unui cripto-stat rus. Dar, în ceea ce priveşte istoria, liderii mondiali nu au fost niciodată prea de încredere. Cea mai bună speranţă a noastră este că invazia nu se va desfăşura conform planului, iar peste 14 ani, ideile mele nu se vor fi manifestat în realitate.