Germania îşi doboară pădurile seculare ca să asigure succesul energiei verzi

Dintr-o pădure care creşte de 1.200 de ani în apropiere de Rin nu va mai rămâ-ne, în curând, nimic, după cum se arată într-un articol recent de la Bloomberg.

Protestele ecologiştilor, dar şi ale cetăţenilor "neafiliaţi", nu impresionează nici autorităţile şi nici oficialii gigantului energetic RWE AG, care pregăteşte extinderea exploatării la suprafaţă a lignitului.

Germania are nevoie de cărbune pentru asigurarea producţiei constante de electricitate, în condiţiile marşului forţat către energia verde, conform programului strategic cunoscut sub numele Energiewende, a cărui aplicare a început în 2000.

"Ipoteza că pădurea poate fi salvată este o iluzie", a declarat pentru postul de televiziune ZDF directorul executiv al gigantului energetic RWE, care a mai subliniat că oprirea operaţiunilor de extragere a lignitului va conduce la costuri suplimentare pentru companie de până la 5 miliarde de euro.

În curând, respectiv în 2020, întregul program se va confrunta cu o criză existenţială de proporţii, deoarece se va încheia perioa-da de acordare a subvenţiilor pentru energia verde. Acesta este planul, cel puţin până acum, însă nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă autorităţile de la Berlin vor decide prelungirea perioadei de acordare a subvenţiilor, cu toate că Energiewende s-a dovedit un eşec mare şi deosebit de costisitor.

Un economist de la institutul RWI din Essen a declarat pentru Bloomberg că "tranziţia energetică este foarte cos-tisitoare, în condiţiile unor rezultate care nu prea se văd".

Dimpotrivă, "rezultatul" celor mai mari preţuri pentru energia electrică din Europa este deosebit de vizibil pentru germani, sute de mii de familii fiind împinse către starea de "sărăcie energetică", pe care guvernul de la Berlin preferă să o ignore.

De asemenea, organizaţia neguvernamentală Climate Action Network Europe a publicat, în iunie 2018, un studiu unde se arată că 23 dintre cele 28 de state ale UE au rezultate slabe sau foarte slabe în ceea ce priveşte atingerea ţintelor de reducere a emisiunilor de gaze cu efect de seră, în ciuda promisiunilor incluse în Acordul de la Paris.

În ceea ce priveşte Germania, reducerea emisiunilor de CO2 este practic nesemnificativă în ultimii 9 ani, perioadă în care emisiunile din SUA s-au redus cu aproximativ 700 de milioane de tone.

Profesorul Fritz Vahrenholt, autorul cărţii "Soarele rece", unde pune accentul pe importanţa activităţii solare asupra ciclurilor climatice de pe Pământ, a scris recent pe site-ul său că "întreaga fundaţie a Acordului de la Paris s-a prăbuşit".

Argumentul este oferit de un studiu recent, conform căruia "senzitivitatea climei faţă de emisiunile de CO2 este cu 45% mai redusă decât susţine IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change)".

Mai mult, în opinia profesorului Vahrenholt "capacitatea centralelor pe cărbune va creşte cu 43% la nivel global", pe fondul politicilor de industrializare din ţările în curs de dezvoltare, în special India şi China.

În aceste condiţii, programul de eliminare a centralelor pe cărbune din Germania nu va conduce decât la dezindustrializare.

"Trump a fost suficient de inteligent să părăsească la timp absurditatea numită Acordul de la Paris", este concluzia profesorului Fritz Vahrenholt.

Tot Bloomberg arată că "nu există alternativă imediată pentru energia ieftină obţinută din cărbune", în condiţiile în care "energia obţinută prin centrale eoliene şi solare poate fi scumpă şi trebuie să existe alternative în cazul în care condiţiile meteo sunt nefavorabile", iar "generarea electricităţii în centrale pe gaz va conduce la creşterea dependenţei Germaniei faţă de Rusia".

O critică deosebit de dură cu privire la stadiul tranziţiei energetice din Germania a publicat recent şi Joachim Weimann, profesor de politică economică la Universitatea din Magdeburg, într-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ).

Profesorul german scrie despre "contradicţiile politicii de mediu din Germania", care sunt prezentate pe scurt sub forma unor "subvenţii mari pentru energia verde şi preţuri ridicate pentru electricitate, în timp ce emisiunile de CO2 scad nesemnificativ".

Joachim Weimann mai susţine că afirmaţia privind obţinerea unei treimi din energia electrică din surse "verzi" este înşelătoare, în condiţiile în care doar 3,1% din necesarul de energie este furnizat de centralele eoliene şi solare.

Pe fondul prezentării argumentelor sale în Frankfurter Allgemeine Zeitung, profesorul Joachim Weimann a precizat că "Germania a ales să-şi reducă emisiunile de CO2 prin planificarea economiei şi subvenţii", iar costul total poate ajunge până la 2 trilioane de euro, conform estimărilor de la Academia Naţională pentru Ştiinţe şi Inginerie din Germania.

"Un efort gigantic şi randamente ridicol de scăzute, aceasta este realitatea politicii de mediu din Germania", mai scrie profesorul Weimann, în opinia căruia nici planul pentru închiderea centralelor pe cărbune nu va avea efect, deoarece "se va ajunge doar la importarea energiei electrice obţinute din cărbune şi centrale nucleare din ţările învecinate".

"Politicienii germani se declară europeni convinşi, însă în ceea ce priveşte politica de mediu gândesc naţionalist, fără să considere ce se întâmplă dincolo de graniţe", scrie Weimann la finalul articolului său din FAZ, iar "aceasta este poate cea mai mare contradicţie din politica de mediu a Germaniei".

Pe fondul nemulţumirilor tot mai mari ale populaţiei cu privire la creşterea preţului energiei electrice, revista Autobild a "turnat", recent, combustibil fosil pe foc, prin publicarea rezultatelor unui studiu realizat de ADAC (Allgemeiner Deutscher Automobil-Club).

Organizaţia a comparat emisiunile de dioxid de carbon pentru mai multe clase de automobile, iar concluzia a fost neaşteptată.

După ce aminteşte că trebuie luat în considerare bilanţul emisiunilor pentru întreaga durată de viaţă a unui automobil, inclusiv reciclarea ulterioară, ADAC a descoperit că maşinile cu motoare diesel din partea superioară a clasei medii emit mai puţin dioxid de carbon decât cele electrice până la parcurgerea unei distanţe de 585.000 de kilometri. Doar după cei aproape 600 de mii de kilometri, bilanţul emisiunilor devine favorabil automobilelor electrice, în condiţiile ponderii actuale a energiei electrice verzi în totalul producţiei de electricitate.

ADAC a descoperit că numai automobilele din clasa mică şi foarte mică au emisiuni totale de CO2 mai bune decât cele similare alimentate cu benzină, dar şi aici este nevoie de o distanţă parcursă de circa 150.000 de kilometri. Concluzia studiului ADAC a fost că "rezultatele sunt surprinzătoare".

Subiectul salvării mediului cu ajutorul automobilelor electrice a fost abordat şi de postul de televiziune Deutsche Welle, într-o emisiune din iulie 2018, unde promovarea automobilelor electrice este numită înşelătorie, în condiţiile în care bateriile sunt încărcate cu electricitate produsă din surse convenţionale,

Conform datelor prezentate de DW, "în ciuda unei puteri instalate de 56 GW în centrale eoliene şi de 40 GW în centrale solare, mai mult de jumătate din electricitate este produsă în centrale alimentate cu combustibili fosili".

Dar până la încărcarea bateriilor, emisiuni majore de CO2 se realizează în procesul lor de producţie. O analiză a Institutului pentru Studiul Mediului (IVL) din Stockholm, preluată de DW, arată că fabricarea unei baterii pentru modelul Tesla S este însoţită de emisiuni de CO2 de 17 tone, echivalentul funcţionării unui motor diesel pentru 200.000 de kilometri.

Oare când şi cum se va opri toată această "nebunie verde", în condiţiile în care autorităţile, nu doar cele din Germania, neglijează complet ceea ce este, probabil, mecanismul fundamental din spatele său, respectiv consumul pe datorie al viitorului?