Germania se dezice de Europa

Germania vorbeşte din toată inima cu restul Europei, dar când are ceva de făcut acasă îşi pune în funcţiune creierul. Soluţia propusă insistent de la Berlin pentru problema imigranţilor are resorturi afective sincere, dar sunt manifestate în baza unui calcul raţional, potrivit căruia un amplu efort european ar răspunde de minune unor nevoi exclusiv germane.

Germania nu a reacţionat emoţional la soarta amară a imigranţilor arabi şi africani ajunşi masiv în Europa. Era pregătită dinainte, poate nu pentru un aflux atât de brusc, dar cu siguranţă pentru a-şi susţine, pe viitor, cu un lot mare de non-europeni, economia proprie, statutul de exportator mondial şi prestigiul de stat lider în numeroase domenii ale ştiinţei, sportului şi culturii.

• Importul de resursă umană

În istoria sa postbelică, statul german a organizat două valuri de imigrare, la un interval aproximativ de 20 de ani. Primul a avut loc în anii "50 şi "60, când dezvoltarea accelerată a economiei şi demografia sărăcită de război au făcut necesară forţa de muncă străină, adusă din Italia, Grecia, Turcia, Maroc, Portugalia, Iugoslavia, în baza unor acorduri bilaterale încheiate cu aceste state. Această politică viza importul temporar de muncitori şi nu prevedea acordarea cetăţeniei germane, chiar dacă un număr mare din aceste persoane nu au mai revenit în ţările de origine.

Al doilea val s-a produs în anii "80 si "90, când s-a accentuat fuga celor din Republica Democrată Germană şi repatrierea etnicilor germani din estul Europei, inclusiv din România. Spre finalul perioadei, s-au adăugat refugiaţii războaielor din Balcani, pe care Germania i-a primit în număr mare şi i-a găzduit ani la rând, dar pentru care procentul de aprobare a solicitărilor de azil a fost de numai 5%.

În anul 1992, legislaţia a fost modificată pentru a face mai dificilă primirea cetăţeniei, chiar şi pentru cei de origine germană veniţi din estul Europei, inclusiv fostele state ale URSS. După 1995, când conflictele din Balcani s-au restrâns ca arie şi războiul din Serbia a fost izolat, autorităţile germane au aplicat o politică de descurajare a doritorilor de azil, al cărei efect maximal s-a înregistrat în 2008, anul cu cel mai mic procent de acceptare a solicitărilor, de după 1990. Totuşi, dreptul de şedere era acordat rapid, astfel că imigranţii, refugiaţi sau nu, puteau trăi în Germania în condiţii decente.

Între 1995 şi 2015, au mai trecut alţi 20 de ani şi, începând cu anul 2013, procentul de acceptare la solicitările de azil a crescut gradual. În prezent, în Germania locuiesc, în mod legal, 16,3 milioane de persoane cu origine non-germană, dintre care 8,2 milioane nu au cetăţenia. Raportat la totalul populaţiei, de circa 82 de milioane, aproape una din cinci persoane provine din imigrare.

Deşi este generoasă la primirea de refugiaţi, Germania practică o temporizare în acordarea cetăţeniei, dând timp autorităţilor să examineze fiecare caz în parte. Iar pentru autorităţi, ca şi pentru societatea germană în ansamblu, imigranţii nu sunt nişte extratereştrii picaţi din altă lume, sunt un ingredient ales raţional pentru viitorul ţării.

Astfel, Germania era pregătită pentru afluxul actual de imigranţi nu doar pentru că a dobândit experienţă în precedentele perioade în care a importat forţă de muncă. În anul 2007, autorităţile federale au negociat cu cele de la nivelul landurilor, cu cercurile de afaceri şi cu un număr mare de alţi actori sociali un "Plan Naţional de Integrare" pentru imigranţi. De la Berlin, s-a cerut un efort naţional pentru surmontarea deficienţelor identificate în procesul de asimilare a străinilor şi pentru transformarea societăţii germane într-una bazată pe integrarea eficientă a imigranţilor.

Planul a constat într-un set de 400 de măsuri dedicate, la care s-au angajat instituţii publice, companii private (peste 5000 au subscris oficial la plan), universităţi şi şcoli vocaţionale, ONG-uri, organizaţii culturale, federaţii şi asociaţii sportive, camere de comerţ, cluburile de fotbal etc. A fost alocat un buget anual de 750 de milioane euro, exclusiv pentru promovarea şi aplicarea planului - un rezultat actual fiind faptul că trenurile cu imigranţi au fost primite cu aplauze în gările germane.

De exemplu, una dintre măsurile aplicate încă de acum şapte ani stipula că "imigranţii vor fi angajaţi în reţele publice şi private de televiziune şi vor fi promovaţi intensiv ca actori, prezentatori de emisiuni, producători, editori". Un fel de discriminare pozitivă, similară celei aplicate în SUA în urmă cu decenii, pentru echilibrarea raportului între persoanele albe şi cele de culoare pe piaţa muncii, dar, de fapt, inspirată de tradiţia germană a ingineriei sociale, în accepţiunea ei de acţiune deliberată, întreprinsă pe scară largă, pentru influenţarea atitudinilor publice şi a comportamentelor în societate (viziunea germană asupra ingineriei sociale nu e deloc nouă, ea a fost definită de Ferdinand Tönnies, preşedinte al Societăţii Germane de Sociologie, între 1909 şi 1933).

Aşadar, opinia publică din Germania e preponderent favorabilă imigranţilor pentru că a fost formată ca atare. Pe lângă posturile de televiziune şi radio, au contribuit în acest sens toate entităţile beneficiare ale fondurilor federale alocate în cadrul Planului Naţional de Integrare şi care joacă rolul de formatori de opinie: ONG-uri, jurnalişti independenţi şi bloggeri, mediul academic, artişti de notorietate locală sau naţională, asociaţii de tot felul etc. În plus, mulţi dintre germanii care au părăsit RDG privesc cu simpatie valul actual de imigranţi, amintindu-şi de propria lor fugă din paradisul comunist.

• Berlinul vrea o soluţie europeană la o problemă germană

Imigranţii răspund la problema natalităţii scăzute în rândul autohtonilor, dar şi provocarea pe care o are economia germană de a se menţine un jucător global, în special pe zona industriei şi cea a serviciilor. De aceea, majoritatea imigranţilor locuiesc în landurile de pe teritoriul fostei RFG, nu în RDG, iar cei mai recent sosiţi sunt instalaţi în zonele puternic industrializate.

Există oraşe de mărime medie, precum Goslar, cu 50.000 de locuitori, dar care în ultimii zece ani au pierdut pe căi naturale circa 10% din populaţie. În oraş sunt cartiere de blocuri rămase goale, iar municipalitatea ar dori să le umple cu imigranţi, considerând că afluxul acestora va genera dezvoltare economică, dar intenţia este contrară Planului Naţional de Integrare, care stimulează plasarea dispersată a imigranţilor, astfel încât să aibă vecini de origine germană şi să nu formeze enclave.

Germania face constant import de resurse, în acest caz de resursă umană. Statul german a pus la punct o maşinărie complexă de integrare socială şi economică, în care sunt implicate autorităţile publice, asociaţiile de afaceri, camerele de comerţ, federaţiile sportive etc., pentru a produce jucători de fotbal precum Jerome Boateng şi consilieri pentru vânzări în Republica Islamică Iran, unde Germania este cel mai mare exportator, şi investitor, european.

Dar întreaga Uniune Europeană nu are un trecut nazist, pentru a cărui iertare să se simtă datoare să primească imigranţi. Dimpotrivă, are în cadrul ei mai multe foste state comuniste, pentru care amintirea URSS-ului şi spectrul agresiv al Rusiei de azi sunt percepţii acute. Membrii estici ai Uniunii nu au experienţa germană cu imigranţii sau istoria franceză a coloniilor şi nici nu împărtăşesc interese derivate din acestea.

Problema imigranţilor îşi are originea în Orientul Mijlociu şi în Africa, spaţii geopolitice unde Uniunea Europeană nu este implicată semnificativ şi, neavând capacitatea de a proiecta "hard power", contează prea puţin, de fapt. Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate este o instituţie pe care niciunul dintre "greii" Uniunii nu a dorit să o investească cu prerogative sau cu un mandat de intervenţie pentru astfel de probleme, în zonele lor de apariţie, cum este Siria în cazul imigranţilor sirieni. În schimb, ce vrea Germania este mutarea problemei pe teritoriul european, finanţarea gestionării ei din bugetul comunitar, adică de toţi, iar beneficiile acestui proces să ajungă în contul celor care au expertiza necesară pentru a le extrage. Iar Germania are expertiză.

Binomul franco-german a încetat să fie motorul politic al Uniunii Europene, spre binele comun al membrilor ei, iar în ce priveşte motorul economic, acesta merge mai degrabă într-un piston, cel nemţesc. Spiritul fondator al Uniunii este flagrant contrazis de acţiunile actuale ale Germaniei şi Franţei, prin care ambele mari puteri îşi translatează la nivel european problemele interne şi ambiţiile fiecăreia. Invocarea solidarităţii, ca valoare europeană fundamentală, se face la Paris şi Berlin într-un sens profund greşit.

Opinia Cititorului ( 15 )

1. Aproape excelent articol
(mesaj trimis de Cristi C în data de 21.09.2015, 00:53)
Eu nu văd legătura dintre problema imigranților și "amintirea URSS-ului şi spectrul agresiv al Rusiei de azi sunt percepţii acute". M-am străduit mult și nu reușesc. Printre comentariile cititorilor era ceva cu ocupația turcească, etc, și pe asta aș putea să o înțeleg (exact ca disputa despre moscheea din București).

Eu v-aș sugera o altă explicație. Național-comunismul. În România, această teorie mi se pare foarte aplicabilă și ea leagă reacția naționalistă a autorităților și a publicului față de acceptarea unor imigranți, de formarea culturală a poporului ce a început în anii 50 și s-a desăvârșit sub Ceaușescu. Ne vor trebui probabil două-trei generații pentru a scăpa de ea. Iar una dintre ele este deja irosită pentru că își găsește refugiul în românism în fața reacției ostile a occidentalilor.

Ați fi putut lua două țări cu probleme demografice: Germania și România. Scăderea populației este mai mare în România (cam -12% din 2000 în prezent) față de Germania (cam -2% cumulat tot în aceeași perioadă). Și totuși la noi merge cu "România pentru români" și protocronism ceaușist până la extincție. În timp ce la germani, după cum ați arătat, propaganda de stat a îmbinat moralitatea vindecării de nazism cu practicalitatea împrospătării demografice.
1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Iulian în data de 21.09.2015, 11:34)
  Dle. Cristi C,
  Va multumesc pentru citirea articolului si pentru completari. Referitor la cele spuse de dvs., vreau sa clarific:
  - in evaluarea mea, pentru statele est-europene este mai important sa-si gestioneze relatia cu Rusia, decat problema imigrantilor. inclusiv problema demografica nu e atat de vizibila in Europa de Est, în pofida migraţiei romanilor si polonezilor, de exemplu.
  - nationalism-comunismul, valorile, perceptiile colective etc. ramase din timpul lui Ceausescu fac parte, probabil, din motivatia poporului roman de a nu fi prea dornic de imigranti. dar asta ar insemna ca valori si perceptii similare sunt inca de actualitate si in celelalte state est-europene, cele membre ale Grupului de la Visegrad, in primul rand, care s-au opus initial, in bloc, cotelor obligatorii.
  Va multumesc.
  1.2.  Dar nici sărăcie (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 21.09.2015, 18:39)
  Să nu îndrăznească cineva să îmi aducă argumentul sărăciei (în legătură cu faptul că esticii s-au exprimat în bloc împotriva cotelor).
  
  Hai să facem un calcul scurt, sumar, pentru cazul României.
  
  - Cost container dormitor (de închiriat 10€/zi).
  - Cost container dormitor cumpărat (2000€ containerul plus recondiționare și utilare 3000€).
  - Cost hrană+utilități/om 8€
  
  Într-un dormitor intră 2 adulți + 1 copil sau echivalent. Deci 3 imigranți.
  
  Total / container: 3 persoane pentru 34 €/zi. Deci pentru 6000 imigranți: 70000 €/zi și 25 milioane € / an.
  
  Evident că pe măsură ce vor pleca din tabără, cheltuielile vor scădea.
  
  Nu are România 25 de milioane € / an ca să nu se facă de râs în fața Europei întregi, precum și în fața lumii?
  1.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de Iulian în data de 21.09.2015, 19:23)
  Eu nu am zis nimic de sărăcie, nici de argumentul sărăciei.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 21.09.2015, 08:25)
Buna prezentarea resorturilor intime ale strategiei Germaniei de a-si amprospara populatia.
Marea greseala, insa, pe care o face Germania este ca, daca pana acum isi alegeau cu grija viitorii cetateni, acum vor fi siliti sa accepte la gramada, zeci de mii de viitori asistati social, sau viitori inadaptabili, infractori, teroristi.
Acestia nu vor fi dispusi sa accepte normele europene si vor incerca sa-si impuna stilul lor de viata.
Nenorocirea este ca Germania prin aceasta actiune total netipica pentru ea va afecta profund intreaga Europa!
1. 2.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Iulian în data de 21.09.2015, 11:43)
  Va multumesc pentru apreciere.
  2.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Lech Walesa în data de 21.09.2015, 11:48)
  „Dacă Europa își va deschide porțile imigranților, vor începe curând să-și practice obiceiurile, inclusiv DECAPITĂRILE”
  2.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.09.2015, 12:49)
  Intradevar o actiune total atipica pentru nemti, care, pe vremea lui Hitler, i-au inregistrat, cu mericulozitatea tipic germana, pe toti cei peste sase milioane de evrei pe care i-au ars in lagare!
  Este absolut inexplicabila aceasta superficialitate de care au dat dovada Merkel si ai sai.
  2.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.09.2015, 18:42)
  Gestul Romaniei de a se incapatana sa refuze imigranti este stupefiant. Romania a ramas in secolul XX in care genocidul, purificarea etnica sau respingerea pe criterii etnice erau norme acceptabile.
  
  Romania nu are ce cauta in UE.
  2.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.09.2015, 18:44)
  Walesa este un idiot notoriu. Rusofobia si islamofobia colcaie in capul lui putrezit. Sa-l lasam in pace, ca este prost de bubuie si rasist cat cuprinde.
3. Asa o fi, pe cine sa credem?
(mesaj trimis de Toma credinciosul în data de 21.09.2015, 09:35)
PRESEDINTELE PARTIDULUI DEMOCRAT OLANDEZ, IN FATA SENATULUI AMERICA Cuvântare
Dragi prieteni,
Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.
Vin în America cu o misiune.
Nu este totul bine în lumea veche.
Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.
S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei.
Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi
viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga
supravieţuire a Vestului.
Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care
ar înfrunta o Europă islamică.
Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar
apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.
Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.
Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne.
Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de
destinaţiile dumneavoastră turistice,
este o cu totul altă lume.
Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.
Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere
musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină
populaţie indigenă.
Şi dacă este, ajunge s-o regrete.
Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie.
Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă
într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după
ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi,
păşesc cu trei paşi înaintea lor.
Ai moschei la multe colţuri de stradă.
Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.
Cu greu veţi găsi vreo activitate economică.
Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi.
Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele
de-a curmezişul Europei.
Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei
crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu
oraş.
Există acum mii de moschei în toată Europa.
Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.
Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei
care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune.
Semnalul este evident: Noi dominăm!
Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar
Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia.
În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană.
Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane.
Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre
ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar
fi o insultă pentru musulmani.
Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai "halal
food" (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de
porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).
În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii)
sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani.
Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se "curvă, curvă".
Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci
numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.
În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care
sunt consideraţi "ofensivi" musulmanilor, inclusiv Voltaire şi
Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin.
Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza
sensibilităţii musulmane.
În Anglia, tribunalele "Sharia" fac acum parte oficial din sistemul
legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti
musulmane, care acţionează şi din moschei - n.t.)
Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone de
"necirculat" pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.
În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut
de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând,
când la ei era Ramadanul.
Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de
antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă
vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel
.
Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre
islamizare.
Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa.
Într-un calcul recent al Universităţii San Diego , s-a constatat că în
numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani.
Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.
Acestea, desigur, sunt numai cifre.
Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar
manifesta o tendinţă de asimilare.
Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.
" Pew Research Center " a raportat că jumătate din musulmanii
francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât
loialitatea lor faţă de Franţa ( Pew Research Center este o
organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale
opiniei publice din SUA şi din lume - n.t.)
O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe.
Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime
din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un "califat"
mondial.
Musulmanii cer să "li se arate respect", iar noi le arătăm acest
respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.
Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte "sharia" dacă
există o majoritate musulmană.
Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia.
Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de
la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra
lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe
scară redusă.
Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale.
Eu îi numesc pe aceşti criminali "colonişti".
Pentru că asta sunt.
Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze
societăţile noastre în Dar-al-Islam - ul lor.
Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a
islamului mondial - n. t.)
Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt
îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre
băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul
oraş, propria ţară .
Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se
poate ignora.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed.
Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi
criticată.
Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem,
Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă.
Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut
mai multe căsătorii în acelaşi timp.
Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a
omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.
Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah.
Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău
Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie.
Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare.
Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică.
Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi
pentru viaţa fiecărei persoane.
Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii.
Islamul înseamnă "resemnare" sau supunere.
Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că
se străduieşte să obţină "sharia", in dorința de a deveni o religie
totalitară.
Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul "cea mai retrogradă
forţă din lume" şi de ce a comparat "Mein Kampf" cu Coranul.
Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca
agresor.
Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori.
Eu susţin Israelul.
Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil,
incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie
şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de
apărare.
Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului,
împiedicând avansarea teritorială a Islamului.
Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul,
Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul.
Israelul este pur şi simplu în cale.
Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.
În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă
a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea
război mondial încoace.
Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.
Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina.
O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie,
un deşert economic, un coşmar intelectual
şi o pierdere de putere militară pentru America , deoarece aliaţii săi
se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice.
Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea
Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.
Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou.
Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate,
ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au
luptat pentru ea cu viaţa lor.
Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi
tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o
preţuim.
Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai
păstrătorii, paznicii ei.
Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor
Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă.
Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată.
Noi nu ne putem risipi libertăţile.
Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.
Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această
stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta
liberă pe care noi o cunoaştem.
Vă mulţumesc,
Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru
al Parlamentului olandez
4. Geert Wilders NICIODATĂ în Senat
(mesaj trimis de Cristi C în data de 21.09.2015, 10:22)
Xenofobul ăla nu a fost niciodată invitat în Senatul American și nu va fi. Acel discurs NU A EXISTAT spus în Senat. El este un fals care circulă pe net, promovat de protocroniștii de dreapta, creștinii și românii cei xenofobi.

Adevăratul discurs, numit America as the Last Man Standing, a fost ținut în 2008, la hotelul 4 Seasons în New York, într-un eveniment ce preceda Conferința "Amenințarea Jihadului" din Ierusalim..

" at the Four Seasons, New York, introducing an Alliance of Patriots and announcing the Facing Jihad Conference in Jerusalem.."
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 21.09.2015, 10:25)
razbate o oftica ,ca ,uite ai dracului germani cum incearca sa-si rezolve unele probleme , de parca pe noi ne impiedica ceva sa aplicam aceiasi metoda ,in afara de incapacitatea de-a organiza ceva
1. 5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de Iulian în data de 21.09.2015, 11:42)
  Dle. anonim,
  Din articolul meu nu razbate nicio oftica, ar fi caraghios. Germania are problemele si provocarile ei, la care cauta solutii potrivite. Cred ca este de bun simt sa admitem ca nu sunt aceleasi cu ale Romaniei. Ce cred eu, insa, este nu este deloc corect ca unul sau doua sau trei state membre sa incerce rezolvarea problemelor lor particulare fortand o solutie impusa tuturor statelor membre ale Uniunii. La urma urmelor, Romania si Cehia, de exemplu, au avut constant o pozitie total diferita de cea a statelor vest-europene cu privire la criza din Siria. Sa ne amintim ca acum 2-3 ani statele vest-europene parca nu mai puteau trai daca nu cadea de la putere presedintele sirian, Bashar Al Assad. Fiecare sa culeaga ce a semanat, nu credeti?
  5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.09.2015, 12:20)
  Da, ai dreptate. Statele vestice, dar mai ales SUA!
  Americanii, din pacate ,nu sufera, desi ei sunt initiatorii.