GHIDUL INVESTITORULUI Rezervele minime obligatorii

Băncile care colectează depozite au obligaţia să verse în conturile lor deschise la banca centrală sume stabilite prin aplicarea unei cote procentuale la valoarea depozitelor colectate. În ţara noastră, băncile trebuie să verse 18% din valoarea depozitelor în lei şi 40% din valoarea depozitelor în valută.

Din punct de vedere monetar, instituirea sistemului depozitelor minime obligatorii urmăreşte limitarea multiplicării creditului în cadrul sistemului bancar. Potrivit analiştilor, acest sistem conferă clienţilor domeniului bancar şi o anumită siguranţă creând impresia că băncile dispun în orice moment de lichidităţile necesare ca să facă faţă unei potenţiale retrageri a depunerilor. Din acest punct de vedere, este important de reţinut că rezervele minime obligatorii nu au ca scop asigurarea solvabilităţii băncilor comerciale în momente de criză.

Pe lângă scopurile enumerate mai sus, rezervele obligatorii reprezintă şi o sursă de venituri pentru banca centrală, dar şi un indicator al bilanţurilor statistice. Cel mai important, însă, este faptul că banca centrală utilizează sistemul RMO pentru a-şi impune o anumită politică monetară în piaţă. Astfel, când Banca Centrală decide creşterea ratei rezervelor minime obligatorii, nevoile băncilor comerciale în moneda locală vor creşte, fiind nevoite să majoreze rezervele deţinute în conturile băncii centrale. Efectul direct al acestei situaţii vizează reducerea lichidităţii bancare pentru că resursele financiare de care dispun băncile se micşorează. Acestea vor încerca să facă rost de disponibilităţi de la banca centrală.

În schimb, dacă banca centrală decide să reducă rata de rezervă minimă obligatorie, nevoile băncilor în moneda autohtonă se vor diminua. În consecinţă, lichiditatea bancară creşte, iar băncile reuşesc să facă faţă neoiilor de monedă centrală. Din această cauză, analiştii sunt de părere că politica rezervelor minime obligatorii vine în completarea politicii de rată a dobânzii pe piaţa monetară.