Globalizarea pe bani ieftini sau din nimic s-a întors împotriva "arhitecţilor"

Daimler-Benz AG s-a "născut" în 1926, prin fuziunea dintre Benz şi Daimler Motoren Gesellschaft. După 60 de ani a fost înfiinţată o altă companie, Geely (Zhejiang Geely Holding Group), producător de frigidere. Din 2002 Geely a început să producă automobile şi a devenit, în prezent, cel mai mare producător de automobile din China, ridicată, de câţiva ani, la rangul de cea mai importantă piaţă auto din lume.

În 2010, Geely a cumpărat Volvo Cars de la Ford pentru 1,8 miliarde de dolari. Renumita companie americană a cumpărat Volvo în 1999 pentru 6,4 miliarde de dolari. Dacă va continua în acest ritm, nu peste mult timp Ford va mai produce automobile doar pentru locuitorii din statul Michigan.

"Minunile" globalizării nu s-au oprit, însă, aici pentru Geely. Recent a anunţat că deţine o cotă de aproape 10% din acţiunile Daimler şi a devenit cel mai mare acţionar al companiei.

Compania chineză a cerut iniţial gigantului german să facă o emisiune suplimentară de acţiuni pe care să le cumpere. Daimler a refuzat şi a justificat decizia prin faptul că nu doreşte să dilueze deţinerile celorlalţi acţionari.

Chinezii au perseverat şi obiectivul a fost atins după ce au angajat consultanţi germani pentru intermediere achiziţiei acţiunilor de pe piaţă, consultanţi care au avut anterior poziţii de conducere în mari bănci de investiţii internaţionale. Ironic, nu-i aşa?

"Aproape că s-au auzit icnetele şocului la Berlin", scrie Financial Times. Sentimentul de revoltă a fost generalizat, iar membrii parlamentului au dorit să afle "cum a reuşit producătorul auto chinez să ademenească un simbol industrial al Germaniei".

"Globalization is a bitch, isn't it?" ar spune americanii, mai ales când devine tot mai evident că fluxul banilor ieftini care cumpără active reale poate "curge" şi altfel decât au crezut "arhitecţii" globalizării.

Financial Times mai scrie că "această ultimă incursiune în industria germană şi serviciile financiare cristalizează teama cu privire la intenţiile Chinei". "Incursiunea" în sectorul serviciilor financiare se referă, desigur, la cota semnificativă de acţiuni Deutsche Bank, de peste 8%, deţinută de conglomeratul HNA Group.

"China pare că s-a angajat într-o misiune de secare a know-how-ului tehnologic şi de înlocuire a Germaniei din poziţia de lider industrial global", mai caracterizează FT sentimentul din cea mai mare economie a zonei euro.

Bineînţeles că totul este privit din perspectiva intenţiilor guvernului de la Beijing, deşi preşedintele Geely, Li Shufu, susţine că acţionează doar în calitate de antreprenor privat, fără legătură cu autorităţile politice.

Mai mult, preşedintele celui mai mare producător de automobile din China spune că "intenţia nu este sifonarea tehnologiei germane, ci cooperarea în domeniul automobilelor electrice, pentru a face faţă provocărilor din partea unor companii precum Tesla".

Li Shufu a uitat să povestească şi despre marmota care înveleşte ciocolata, în condiţiile în care declaraţiile sale pentru postul de televiziune CCTV arată că "investiţia are ca scop susţinerea industriei auto din China şi a strategiilor noastre naţionale", după cum mai scrie FT.

Este de condamnat această atitudine? Nici pe departe. Numai cei care realizează că "planul" nu funcţionează vin cu propuneri de ridicare a unor bariere în faţa "asaltului" banilor ieftini, o măsură aflată dincolo de puterea de reacţie a ţărilor "primite" în Uniunea Europeană în ultimii 15 ani.

Toate aceste acţiuni de "preluare" a companiilor vestice se desfăşoară, practic, pe fondul programului de dezvoltare "Made in China 2025", prin care preşedintele Xi Jinping doreşte să transforme radical economia ţării, astfel încât aceasta să ajungă cea mai mare putere în principalele 10 sectoare industriale avansate şi să lase în urmă "reputaţia" de producător al unor bunuri ieftine.

"Dacă Made in China 2025 are succes, atunci industria germană poate să îşi facă bagajele şi să plece acasă", a declarat Thorsten Benner, directorul Global Public Policy Institute din Berlin, pentru Financial Times.

Dar cum este posibil aşa ceva? Nu era globalizarea panaceul pentru toate "relele" care împiedică creşterea nivelului de trai pentru toţi pământenii? Nu era?

Ceea ce se întâmplă acum nu este decât o nouă ilustrare a consecinţelor neaşteptate pentru cei care cred că pot "planifica" viitorul după propriile interese.

Financial Times mai scrie că şi autorităţile din Statele Unite pregătesc legi care să ridice bariere în faţa "ofensivei" chineze.

Preşedintele Donald Trump a semnat recent o ordonanţă prin care a blocat nu doar preluarea companiei Qualcomm de către Broadcom din Singapore, ci şi "orice achiziţie, fuziune sau preluare, indiferent dacă este directă sau indirectă", în condiţiile în care poate afecta "siguranţa naţională".

În aceste condiţii, este de aşteptat ca ţelul suprem al siguranţei naţionale să fie evocat tot mai des în viitor, dar fără ca justificarea să fie acceptată dacă vine de la ţări "supuse" din Estul Europei.

"Tendinţa protecţionistă a Germaniei s-a accentuat în urmă cu un an, când autorităţile de la Berlin s-au asociat cu Franţa şi Italia pentru a introduce o evaluare mai riguroasă a preluării companiilor din UE, în special când există suspiciuni privind susţinerea de către stat a tranzacţiilor", se mai arată în articolul din Financial Times.

Oare va fi aplicată "evaluarea" riguroasă şi în condiţiile unor achiziţii din interiorul Uniunii Europene, dacă partea interesată este o companie din zona euro, ale cărei obligaţiuni sunt cumpărate prin tipărire de către Banca Centrală Europeană şi beneficiază astfel de un avantaj competitiv incompatibil cu piaţa liberă?

Răspunsul este negativ, desigur, dar asta nu împiedică autorităţile europene să plângă şi să ameninţe când măsurile protecţioniste sunt luate de alţii.

Franţa doreşte, însă, condiţii mult mai dure pentru preluările companiilor naţionale, aplicate inclusiv doritorilor din alte state ale Uniunii Europene. Parlamentul de la Paris a format o comisie pentru evaluarea necesităţii introducerii unui amendament legislativ, care să facă obligatoriu şi acordul parlamentar pentru fuziunile sau achiziţiile aprobate de guvern.

"Fără control parlamentar, tranzacţiile sunt făcute în spatele uşilor închise şi fără analiza serioasă a implicaţiilor", a declarat Olivier Marleix, parlamentar din partea partidului Republicanii, pentru Reuters. În opinia sa, Franţa trebuie să urmeze exemplul de peste Ocean, unde există Comitetul pentru Investiţiile Străine în Statele Unite (CFIUS). Acesta poate bloca preluarea companiilor americane de către cele străine, dacă se consideră că este pusă în pericol siguranţa naţională.

Eficienţa unor astfel de măsuri este departe de a fi garantată, mai ales pe fondul creşterii exponenţiale a influenţei Chinei pe plan global.

"China este singura ţară care are o idee cu adevărat geostrategică", a declarat fostul ministru de externe al Germaniei, Sigmar Gabriel, într-o conferinţă recentă de la Munchen, în timp ce "Vestul nu are o strategie proprie".

"Tratează statele mai slabe aşa cum crezi că ar trebui să te trateze statele mai puternice", spunea Isocrate, un orator din Grecia Antică.

Cel puţin de la înfiinţarea zonei euro, economia Germaniei a fost un atu extrem de puternic pentru factorii decizionali de la Berlin, care le-a permis să-şi impună punctul de vedere asupra viitorului Europei. Partea cu "tratamentul" acordat statelor mai puţin puternice sau celor conduse de "slugi" temporare a fost uitat.

Din păcate pentru "civilizaţia" europeană, există şi alte civilizaţii a căror înţelepciune a rezistat nu doar secole, ci milenii, iar lecţia "interacţiunii" cu puterile din Vest din ultimul secol a fost învăţată cum n-a mai fost învăţată niciodată o lecţie.

Statul german a susţinut mereu marile corporaţii naţionale, pentru care a "deschis" numeroase căi de influenţă şi "capete de pod" în exterior, un fenomen extrem de vizibil mai ales în ţările estice "acceptate" în Uniunea Europeană.

Acum "ofensiva" vine din altă parte, iar "atacatorii" par să arate că sunt maeştri ai utilizării armei banilor ieftini şi nimeni nu mai are timp să vadă "lacrimile" de la Berlin, Paris sau Washington.