Guvernare prin provocare

Ziua şi scandalul. De unde să începem? Dificilă întrebare. Probabil de la sediul ambasadei Rusiei de pe bulevardul Kiseleff, de unde curg ultragiile la adresa opiniei publice. Ruşii au publicat un document de unde rezultă că sute de cetăţeni români ar lupta în Ucraina, iar o mare parte dintre aceştia au fost "eliminaţi". Dovada? Zero barat.

Evident, ambasada rusă nu este decât portavocea ministerului de Externe de la Moscova. Acolo probabil s-a legalizat consumul de substanţe de mare risc, pentru că de ceva vreme nu se mai aud decât insulte la adresa comunităţii internaţionale.

Francezul are o vorbă: "Tel maître, tel valet". Românul o spune mai direct: "Cum e turcul şi pistolul!". Iar unul din stăpânii de la Moscova este în delir. Fostul preşedinte Medvedev crede că "românii nu sunt un popor". Individul este înfuriat că România îşi cere tezaurul depozitat cu acte în regulă la Moscova în Primul Război Mondial.

După o serie lungă de derapaje era cazul ca ambasadorul Rusiei să fie convocat la sediul Ministerului de Externe român. Acolo i s-a comunicat nemulţumirea părţii române pentru că Rusia ar fi organizat alegeri ilegale în Transnistria, în zonele ocupate din Ucraina şi în teritoriile separatiste din Georgia. Era mai potrivit, cred, ca domnul Kuzmin să fie declarat persona non grata, - o căuta cu lumânarea de multă vreme - dar tot e ceva...

Vorbind de alegeri, tocmai s-a încheiat mascarada "alegerilor prezidenţiale" din Rusia. Opozanţii tiranului au fost lichidaţi sau aruncaţi în puşcărie. Presa Opoziţiei a fost închisă. De ce să mai organizezi alegeri, în aceste condiţii?

"De-aia!" - acesta este răspunsul corect. Situaţia stă astfel. Vladimir Putin este incapabil să mai guverneze în limite cât de cât normale. Pe de altă parte, el nu poate guverna nici în stilul lui Lenin sau Stalin. Spre deosebire de aceştia, el nu beneficiază de sprijinul unui partid dur, revoluţionar, călit în focul războiului civil, cu o ideologie dură. Aşa că este nevoit să improvizeze.

Iar forma supremă a improvizaţiei politice este provocarea. Guvernarea "la cacealma". Faci o declaraţie aberantă, iei nişte măsuri lipsite de orice logică, după care aştepţi ca adversarii tăi să facă sau să zică ceva. Cu alte cuvinte, să îi ţii ocupaţi.

Iată un exemplu. Tot zilele trecute, ministrul britanic al apărării se întorcea din Polonia, când Rusia s-a apucat să bruieze semnalul GPS după care se orienta avionul. Ce sens avea această bufonerie? Nici unul raţional, pentru că avionul a trecut pe alte moduri de a-şi stabili poziţia şi direcţia. Probabil într-un birou prin Kaliningrad câţiva ofiţeri ruşi au desfăcut încă o sticlă de votcă, dar altfel efectul a fost cu totul nul.

Această manieră de a guverna a fost preluată şi de socialiştii de la Bucureşti. La fel ca la Moscova, tovarăşii nu tolerează Opoziţia. Aşa că s-au gândit să o interzică. Au tăiat subvenţiile PMP-ului (deşi acesta are numeroşi reprezentanţi locali şi este şi partid reprezentat în Parlamentul European) şi au interzis REPER să aibă reprezentanţi în secţiile de votare. Ultima strigare: BEC a refuzat înregistrarea alianţei Dreptei Unite. Eu, în locul liderilor Dreptei Unite, aş refuza participarea la alegeri. Să vedem ce o să facă PSDNL cu un Parlament în care nu există Opoziţie, exact în Sovietul Suprem.

Probabil că unul dintre scopurile acestor enormităţi este să descurajeze orice critică, orice acţiune coordonată împotriva Puterii. Judecaţi şi dumneavoastră. Să zicem că aveţi la bloc un vecin dintre aceia despre care poporul spune că este "dus cu capul". V-aţi mai certa cu el la fel cum i-aţi spune unui om normal, de pildă, să nu mai parcheze pentru a suta oară pe locul dumneavoastră de parcare?

Aşa că, de la o vreme, toţi stăm "cu capul la cutie". Iată cazul actualului ministru al Agriculturii. Omul dă un interviu în care se referă, admirativ, la "preşedintele nostru Nicolae Ceauşescu". În alte timpuri, demiterea ar fi fost instantanee. Însă ceauşismul lui Florin Barbu este împărtăşit de şeful său, Nicolae Ciolacu, aşa că are liber la aberaţii.

Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, actualul chiriaş de la Cotroceni. Omul se trezeşte mai târziu, ca de obicei. Dar şi când se pune în mişcare... A făcut o conferinţă de presă unde ne-a anunţat că şi-a "depus candidatura" la şefia NATO. Curios. NATO are un birou unde se depun candidaturi? Ce documente trebuie puse la dosar? Mă interesează şi pe mine. Acum, lăsând gluma la o parte, şansele sunt nule atâta vreme cât Statele Unite, Franţa şi Germania deja şi-au anunţat candidatul. Dar Klaus Iohannis nu prea are simţul ridicolului oricum. Sau poate l-a sfătuit cineva că un mic blocaj al alianţei este exact ce recomandă doctorul în timpurile acestea, cu un război la graniţa NATO. Nu ştiu şi probabil nimeni nu pricepe.

Încheiem cu un personaj care ilustrează zicala că cei de la urmă vor rămâne... ultimii. Sebastian Burduja ot PNL. Omul este disperat să fie uns candidat la Primăria Capitalei. Aşa că apare pe toate ecranele criticându-l pe Nicuşor Dan pentru că nu îi place cum arată oraşul. Dar acelaşi oraş are şi şase primari de sectoare, din care o parte sunt chiar colegii de la PSD ai domniei sale şi pe care are grijă să nu îi supere cu nici o critică. Aşa că publicul s-a prins cum stă treaba cu domnul Burduja, care a ajuns în subsolul sondajelor. Asta nu îl împiedică nici pe domnia-sa să persevereze. Ultimul act: un live de la volanul maşinii. Păzea!