GUVERNATORUL EVITĂ RĂSPUNSUL DIRECT Isărescu cere instituţiilor abilitate să spună dacă a colaborat cu Securitatea

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a evitat să spună dacă a colaborat sau nu cu Securitatea, cerând un răspuns din partea instituţiilor statului.

La începutul lunii martie, cotidianul România Liberă a scris că Mugur Isărescu a dat note informative la Securitate, sub numele de cod «Manole».

Conferinţa BNR de ieri a fost prima ocazie în care Guvernatorul a fost întrebat direct despre acest subiect.

Domnia sa a declarat: "Să răspundă instituţiile care sunt abilitate. Avem legi, răspundem conform legilor şi instituţiilor care există".

Însă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a transmis, în martie, că nu poate reverifica dacă Mugur Isărescu a colaborat sau nu cu Securitatea ca poliţie politică, motivând că legea de funcţionare a CNSAS a fost modificată în anul 2008.

Instituţia a menţionat că a emis, la 21 mai 2002, o decizie de neapartenenţă/necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică, în cazul lui Mugur Isărescu.

România Liberă a scris că Mugur Isărescu se afla în evidenţele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informaţii Externe, sub numele de cod "Manole". Cotidianul a publicat şi câteva note scrise de mână potrivit cărora "Manole" informa autorităţile despre diplomaţi străini, în special americani şi britanici, sub conducerea ofiţerilor Unităţii Militare 0195. Potrivit articolului, nici colegii lui Mugur Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de "notele" lui "Manole".

Reprezentanţii Direcţiei Comunicare din BNR ne-au spus, la data respectivă, că răspunsul Guvernatorului Băncii Centrale la aceste acuzaţii a fost dat în cadrul unui interviu publicat în Jurnalul Naţional.

În interviul respectiv, şeful BNR arată: "Activitatea mea de dinainte de "89 este arhicunoscută. Am lucrat timp de 17 ani într-un singur loc, la Institutul de Economie Mondială. (...); Institutul avea într-adevăr o poziţie specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa preţuri, evoluţii de cursuri valutare, ştiri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituţiile abilitate, la Ministerul Comerţului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceauşescu. Având în vedere importanţa şi destinaţia acestora, era precizat cu iniţiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, şi continuă să prezinte interes şi astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (...)

Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de aşa ceva! Este adevărat că statutul neconvenţional al IEM impunea salariaţilor o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomaţi, şi am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, aşa cum era atunci, al instituţiilor statului. Şi cu referinţe pe care angajaţii le scriau între ei ca garanţii reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalităţii academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă aşa-zisă referinţă nu poate fi decât un prefabricat, aşa cum au fost multe pe această temă, din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat şi răsverificat. Aşa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga lista de strădanii de a fi acuzat cu orice preţ de către aceiaşi oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea".