Împărăţia lui Dumnezeu; Schiţă de concept - I

Notă introductivă

În construcţia conceptului, am menţinut numeroase Porunci specifice vremurilor biblice deoarece au relevanţă şi astăzi, aşa cum este interdicţia "secera să n-o pui în ogorul aproapelui tău", considerând nu doar că "secera" este un simbol acceptabil pentru secerătoare, combina sau alt utilaj agricol folosit astăzi în agricultura industrializată, dar că întreg versetul poate fi considerat o metaforă intuitivă.

Conform multora (printre care Max Weber), iudaismul a dezvoltat o legătură profundă între religie, cultură şi identitate naţională.

Ca religie cu specific naţional, iudaismul discriminează regimul sclavilor ne-evrei de al celor evrei, adaptându-se, în privinţa ne-evreilor, la condiţiile sclavagiste ale timpului, dar respingându-le pentru israeliţi, după cum o ilustrează, printre alte versete, Leviticul 25:

"44. Iar ca să-ţi ai robul tău şi roaba ta, să-ţi cumperi rob şi roabă de la neamurile din jurul vostru".

Discriminarea etnică se manifestă şi în structura Shmitei.

La punctul A.5.2. Anularea Datoriilor, dacă acesta ar fi fost un studiu documentar asupra Bibliei, atunci ar fi trebuit să figureze b. Excepţia străinilor de la anularea datoriilor:

"3. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierţi".

(Deuteronomul:15)

Nu, acesta nu este un studiu documentar care să evidenţieze inconsecvenţele textului biblic, ci este construcţia unui concept condus de jaloane axiologice provenind din Biblie, care reclamă opţiunea pentru C. Protejarea văduvelor, orfanilor şi străinilor (vezi schiţa conceptului):

"34. Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".

(Leviticul:19)

Porunca este cu atât mai impresionantă cu cât, deşi se referă la ne-evrei, stabileşte standardul/nucleul Regulii de aur, atât din creştinism, cât şi echivalenta sa din iudaism: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi".

Se pare că Iisus nu făcea discriminări:

"21. Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu".

(Luca:20)

Prin Apostolul Pavel, creştinismul anulează categoric discriminarea:

"28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus".

(Galateni:3)

Prin urmare, prevederile eliberatoare ale Shmitei şi Jubileului sunt caracteristice Împărăţiei lui Dumnezeu, destinată de Iisus tuturor, fără discriminare, în timp ce prevederile cu referire la servitutea ne-evreilor rămân, aici, fără subiect.

Tot aşa, faptul că Levitilor le este permisă oricând răscumpărarea caselor din oraşele lor (prevedere a Jubileului) este fără subiect în cazul universalizării conceptului de Împărăţie a lui Dumnezeu.

Un rol important în această configurare o are faptul că Împărăţia lui Dumnezeu, deşi se bazează pe Poruncile din Tanakh, este supusă, totuşi, unei presupuse concepţii a lui Iisus Cristos.

În unele cazuri, după versetele biblice, am inclus note explicative - marcate cu [N.A.] - pe care le-am considerat necesare pentru înţelegerea structurii conceptuale şi cu acelaşi rol, am inserat titluri şi subtitluri, marcând înaintarea de la o secţiune la alta.

În anumite situaţii, am detaliat în Anexe alegerea versetului şi semnificaţia cu care îl citez.

Desigur, acesta este un exemplu de construcţie şi îmi asum caracterul său lacunar - de altfel, precizez din titlu că este o schiţă de concept.

Sper să stimulez, astfel, cercetarea în subiect, deoarece cred că organizarea omenească se află pe o margine a evoluţiei şi avem nevoie de curcubeul unei revelaţii pentru pasul următor.

Teza fundamdentală:

Omul are statut de fiinţă spirituală

"26. Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră" (Geneza:1)

[N.A.] Teza fundamentală afirmă că omul este înzestrat cu un potenţial spiritual a cărui realizare reflectă sfinţenia.

Vezi Anexa 1 - "După chipul şi asemănarea".

"2. Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt". (Leviticul:19)

[N.A.] Capitolul Leviticul: 19, în care figurează această Poruncă, este numit "Decalogul Ritual", deoarece, deşi nu este o repetare exactă a Decalogului, totuşi include multe dintre elementele morale şi etice din Cele Zece Porunci, dar într-un context mai extins şi detaliat. Poruncile sunt vehiculul de translatare a potenţialului spiritual în realizarea sfinţeniei, prin respectarea lor.

"33. Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţesc pe voi".

(Leviticul:22)

"31. Să păziţi poruncile Mele şi să le pliniţi: Eu sunt Domnul".

(Leviticul:22)

Teză coordonată:

Inălţarea spirituală reclamă dedicaţia

"5. Dacă cineva şi-a luat femeie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se pună nici o sarcină; lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe care a luat-o".

(Deuteronomul:24)

[N.A.] Dedicaţia spirituală este condiţionată de despovărarea de îngerinţe, la fel ca în cazul unei căsătorii aflate la început - dedicaţia este dependentă de libertate. Sfinţenia este corelată cu devotamentul spiritual şi despărţirea de condiţionarea materială.

Vezi în continuare "Deplina libertate" şi Vezi Anexa 2 - Înţelegerea suplimentară/"Binah Yeseirah"

"13. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,

14. Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur".

(Pildele lui Solomon:3)

"24. Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!"

(Marcu:10)

Teze subordonate:

Deplina libertate, condiţie a dedicării

"6. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei.

7. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine."

(Deuteronomul:5).

[N.A.] Vezi în continuare "Decalogul" şi Vezi Anexa 3 - "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău"

Mijloace, condiţii şi efecte:

Decalogul - Asigurarea compatibilităţii cu viaţa comunitară

[N.A.] Decalogul compatibilizează individul cu viaţa comunitară nu doar disciplinând raporturile dintre indivizi, ci şi oferind un cod etic de referinţă colectivă, prin care viaţa comunitară devine perceptibilă.

1. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!"

(Exodul 20:2-3)

2. "Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam".

(Exodul 20:4-5)

3. "Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui".

(Exodul 20:7)

4. "Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine".

(Exodul 20:8-10)

5. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie".

(Exodul 20:12)

6. "Să nu ucizi!"

(Exodul 20:13)

7. "Să nu fii desfrânat!"

(Exodul 20:14)

8. "Să nu furi!"

(Exodul 20:15)

9. "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău". (Exodul 20:16)

10. "Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!"

(Exodul 20:17)

(Va urma)