Ministerul Finanţelor Publice ne anunţă sec pe pagina sa de Internet că are de gînd să modifice din nou Codul Fiscal. Este a patra modificare într-un interval de nouă luni.
Comunitatea oamenilor de afaceri pare să se fi resemnat, deja, că acest an 2005 este un an pierdut. Imprevizibilitatea regimului fiscal a ruinat orice intenţie de a plănui afaceri, situaţie care fusese curmată în anul 2003, cînd a fost promulgată Legea Codului Fiscal. A făcut şi PSD o lege bună... Ea prevede că orice modificare în regimul fiscal trebuie adoptată cu cel puţin o jumătate de an înaintea exerciţiului fiscal la care se aplică, oferind agenţilor economici răgazul să îşi recalculeze proiecţiile în afaceri.
Noua putere politică, deşi cu importantă aliată liberală (miniştrii finanţelor au fost furnizaţi de liberali) nu s-a sfiit să spulbere orice predictibilitate în afaceri prin şovăieli şi modificări fiscale făcute "pe ge-nunchi". După cum nu s-a sfiit să le opereze cu aplicabilitate retroactivă, încălcînd cu dispreţ Legea Codului Fiscal.
Modificările propuse acum la Codul Fiscal, deşi nu sînt chiar năucitoare, au un conţinut pervers. Există trei categorii de măsuri care sînt ţintite prin modificări la noul cod, fiecare avînd costul lor: a) veniturile obţinute din investiţii şi din transferuri imobiliare, b) impozitul pe imobilizările corporale şi c) nivelul accizelor la produse energetice şi electricitate.
După cum deja Ministerul a anunţat, cota de impozit pe cîştigul din tranzacţii la termen cu valută, dividende şi dobînzi se majorează la 16%. Proiectul de lege nu separă veniturile obţinute în 2005 de cele din 2006.
Prin urmare, dividendele ce constituie venit obţinut în exercitiul financiar 2005 se impozitează cu 16%, ceea ce indică încă odată aplicarea retroactivă a legii.
Separat, proiectul prevede că pierderile rezultate din tranzacţiile cu titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii, părţile sociale, valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, să nu fie recunoscute din punct de vedere fiscal, acestea devenind pierderi definitive ale contribuabilului. Măsura descurajează tranzacţiile cu caracter speculativ şi tranzacţiile cu titluri emise de fonduri mutuale cu un grad de risc mai ridicat (nemonetare). Interesant de observat este că, prin noile modificări rezultă neimpozitarea veniturilor realizate din prima tranzacţionare cu acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" (art.65 alin.2) ceea ce indică un interes major în mediile politice pentru dobîndirea controlului asupra acestui fond, a cărui existenţă este încă obscură.
Pe costuri, apar noi sarcini întrucît se plătesc accize pe electricitate (0,14 eurocenţi la MWH pentru electricitatea utilizată în scop comercial şi 0,30 eurocenţi pentru electricitatea utilizată în scop necomercial (art.176 din proiect) precum şi impozit pe imobilizările corporale (terenuri, clădiri, instalaţii tehnice, mijloace de transport, mobilier, birotică etc.) cu 0,5% asupra valorii lor rămase (art.299-301).
După cum se observă, modificările nu sînt nici mărunte, nici nevinovate...
• De ce ne ies legile proaste...
Ministerul Finanţelor lansează un proiect de modificare a fiscalităţii, fără ca, în prealabil, să consulte comunitatea de afaceri şi organizaţiile neguvernamentale. Simpla lansare a unui proiect de lege pe o pagină de internet nu înseamnă consultare, ci un simulacru de consultare. Anunţul survine brusc, ceea ce înseamnă că ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, nu s-a bazat pe un studiu de impact serios, care să-i permită susţinerea temeinică a noului proiect de lege în toate fazele elaborării sale. N-ar fi prima oară cînd ne întîlnim cu asemenea apucături. "Ieşiri" de acelaşi gen a avut şi fostul ministru al finanţelor publice, domnul Ionuţ Popescu, care a gafat cu o perseverenţă uimitoare făcînd anunţuri publice, fără ca în prealabil să se consulte public. Această situaţie nu ţine doar de existenţa ori inexistenţa unei echipe de experţi de imagine care să asiste un ministru la o acţiune publică, ci reflectă un amestec bizar de interes şi de necunoaştere a mecanismelor democratice de luare a deciziilor. Este un fenomen cvasigeneral la promoţiile de politicieni 1990-2005, indiferent de partid politic. Aşa se explică refuzul lor de a colabora cu partenerii sociali atunci cînd elaborează un proiect de lege, strategie sau program în fazele lor incipiente. De aceea, proiectele de lege sînt prost elaborate, iar după adoptarea lor sînt modificate în serie, sub scuza maximei urgenţe. Acum situaţia pare să se repete, chiar dacă nu ne confruntăm încă cu o lege, ci cu un proiect, după ce noul ministru al finanţelor ne dădea, pînă de curînd, aparenţa unei evoluţii coerente şi mai liniştite a legislaţiei fiscale în următorii ani.