În ţara lui "Cel care risipeşte nu plăteşte niciodată"

CORNEL CODIŢĂ
Ziarul BURSA #Editorial / 18 august 2017

CORNEL CODIŢĂ

Să ne înţelegem bine, aici, nu este vorba despre cei care îşi risipesc avutul propriu. Nu fac bine ce fac, nici ei, dar, la urma urmei, e treaba fiecăruia. Ca să înţelegem de ce este România acolo unde este, adică atîrnată de un ciot, în buza prăpastiei; de ce, de atîta vreme, merge ea ca ţugul, oblu pe şină, fără oprire, în direcţia greşită; de ce creşte neîntrerupt datoria guvernării, a cetăţenilor şi a ţării în ansamblu, de cînd a început nefericita noastră tranziţie şi pînă astăzi, dar, mai ales, cam de unde ar trebui început ca toate acestea să-şi afle un capăt, trebuie să ne ocupăm o ţîră de cei care risipesc, în fel şi chip, ceea ce nu este al lor, ci al altora. Cum ajung ei să poată face acest lucru, este o reţetă foarte simplă: te faci "om politic" şi ajungi la guvernare, capeţi, adică, putere de decizie asupra unor domenii administrative. Un fel de feude, locale şi centrale, fie ele cît de mici, dar, cu cît mai mari şi mai mănoase, cu atît mai bine! Important este să aibă sursă de venit de la "Buget", niscai bunuri imobiliare care pot fi "valorificate", pentru că oricum stau degeaba şi nu produc decît pagube, sau ceva afaceri lucrative în care statul musai să se asocieze cu privatul, astfel încît primul să piardă întruna (doar statul este, prin definiţie, cel mai prost administrator!), iar privatul cîştigă cît nici n-a visat, că e din categoria "băieţi deştepţi cu ochi albaştri care ştie tabla împărţirii, toată lumea îşi ea partea şi nimeni nu rămîne cu desaga goală". Mă rog, cu contul descoperit, dacă preferaţi! Oastea de "profesionişti" care se ocupă cu trebşoara aiasta, în România, nu e mică, deloc, nucleul ei dur are în jur de cincizeci de mii de "oşteni", căliţi în focurile, tunurile şi dezastrele tranziţiei. Grosso modo, la populaţia activă a României, asta înseamnă că la fiecare 100 de inşi care fac ceva, cît de cît, cu rost, sînt şase care se ocupă, "profesionist" şi cu autoritatea, puterea, statului în mînă, inclusiv a "legii" şi a "justiţiei", să risipească, ceea ce se adună, cît de cît, de pe urma celorlalţi 94! Dacă risipesc ei, aşa cu spor, de vreo două decenii şi jumătate, e de mirare cum de a mai rămas ceva de risipit şi de ce nu a dat, încă, faliment această moară de vînt! Răspunsul este relativ simplu. De risipit era de risipit în trei zone distincte: trecut, prezent şi viitor. Primele două sunt finite, cel de pe urmă este tratat, pînă în ziua de astăzi, ca şi cînd ar fi fără de sfîrşit!

Bogăţia din trecut, incluzînd aici resursele naturale înstrăinate şi activele fostei "economii naţionale socialiste" se ridică, undeva, între 60 şi 80 de miliarde dolari. Ceva, între 15 şi 20% a fost totuşi reconvertit în activităţi şi firme care mai produc şi astăzi pe teritoriul României, de unde şi iluzia că mai avem "economie naţională", cît de cît! În realitate, avem doar cîteva clustere de activităţi industriale şi semi-industriale, în majoritate extensii ale unor multinaţionale, care reuşesc totuşi să acopere o parte însemnată din existentul forţei de muncă şi să genereze venituri de subzistenţă pentru aproape jumătate din populaţia activă a României! Cealaltă jumătate este în slujba statului, la ţară, pe ogoarele mai bine de 40% înstrăinate, ale patriei, şi în "febrila" zonă de activitate "comerţ şi servicii" din România. Îşi mai aduce aminte cineva cu cît aplomb explica un fost PNL-ist de viţă nobilă, astăzi aldist pe grapă, că România şi-a găsit în sfîrşit viitorul în economia de servicii şi comerţ, cvasi-dezindustrializată? Dar, să nu ne pierdem timpul cu "istoria"! După estimări, inevitabil grosiere, nu mai mult de 20-25 miliarde, din cele 60-80 au ajuns conturile "noilor" şi "marilor îmbogăţiţi" ai tranziţiei din România, autohtoni şi ne-autohtoni. Restul s-a dus pe apa sîmbetei!!!

Risipirea prezentului are o dimensiune ceva mai restrînsă, pentru că şi prezentul acesta a fost din ce în ce mai strîns în chingi, nu de "politicile guvernării", ori de cine ştie ce sănătoasă preocupare pentru "binele ţării" a cuiva dintre cei suiţi în jilţurile puterii, ci de "satrapii" FMI şi ai Băncii Mondiale care au pus piciorul în prag şi au limitat cît de cît vadul risipei din banii curenţi de care au dispus guvernările post-decembriste.

În sfîrşit, comparabilă ca mărime cu cea a trecutului, este risipa viitorului. Reţeta standard: ne împrumutăm milioane, zeci de milioane şi miliarde pe care, apoi, le "ardem" în maşinăria internă de risipă, fără care ele să producă efecte economice şi sociale de antrenare, nici măcar a zecea parte din cheltuieli, cum ar fi activităţi sustenabile şi venituri pe termen lung, profesionalizare etc. Exemplul cel mai strigător la cer, dacă cerul ar avea timp să se ocupe de noi şi de risipa gigantică la care ne dedăm, este "construcţia şi modernizarea de drumuri şi autostrăzi". Am tot cheltuit pentru modernizat şi construit mai bine de 30 de miliarde, iar de mers mergem de la Bucureşti la Sinaia-Braşov tot în şase ore şi jumătate, iar de la Bucureşti la Oradea sau Satu-Mare într-o zi şi jumătate. Cei care ajung mai repede nu intră în discuţie, pentru că au încălcat masiv regulile de circulaţie şi limitările de viteză de pe traseu, aşa că... nu se pune!

Pe bună dreptate, orice om cu scaun la cap şi mintea întreagă se întreabă: Fraţilor...! Cum este posibil să funcţioneze de atîta timp o moară de risipă de asemenea dimensiuni, fără ca nimeni să nu-i pună beţe în roate? Păi, cine să-i pună beţe în roate, dacă "profesioniştii risipei" stau cu funcţia sub "şezut" şi cu mîna pe levierele autorităţii de stat??? Îi mai ciupeşte pe cîte unii, puţini şi foarte rar, DNA-ul, dar numai atunci cînd "e ordin de zi pe unitate". În rest, n-aude-na-vede-na-greul-pămîntului!

Bun...! Şi, de unde să începem, altfel?

Simplu, de la "Cel care risipeşte, plăteşte", întotdeauna şi cu dobîndă, el şi neamul lui, pînă la a şaptea spiţă, pînă la ultima leţcaie!

E greu? Nu mi se pare, deloc! Doar să vrea cineva! Ceva mai mulţi decît armata celor 50 de mii... să zicem, vreo sută-două de mii!!! Eu cred că ar fi de ajuns!

Opinia Cititorului ( 32 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. COOPERATIVA MUNCA IN ZADAR!

    1. Nebunul apare imbracat in haine pestrite, tipatoare, purtand o desaga pe un bat, si fiind insotit de un caine, in preajma unei prapastii.

      Povestea Nebunului 

      Cu toate bunurile sale lumesti indesate intr-un mica desaga, Nebunul calatoreste fara nici o tinta precisa, lasandu-se in voia norocului. Mintea ii este atat de involburata de marete viziuni, intrebari si idei esentiale incat nu este in stare sa intrezareasca ca este cat pe aci sa se prabuseasca intr-o prapastie. Cainele de la... 

      In acelasi timp, o astfel de persoana nu are nici o idee despre incotro se indreapta sau ce are de gand sa faca.Lucrul asta pare a nu avea insa nici o importanta. Pentru Nebun are prioritate doar faptul de a iesi din sine si a se bucura de lume. El isi doreste sa vada tot si sa se delecteze cu tot ceea ce poate sa intalneasca in viata.

      Din nefericire, starea aceasta specifica copilariei poate da nastere unui excesiv optimism sau unei paguboase naivitati. Nebunul se poate purta ca un... 

    Aceasta sleahta egoista groasa la obraz si la buzunar pentru care majortatea nu e decat ceva ce incepe cu p...a furat nu economia ci locuri de munca unde se putea asigura un venit decent determinand un exod aiurea nu de putine ori catre sclavie Timpul trece repede vom vedea in curand aceleasi fete pe fotografiile electorale in incercarea de a - si menaja firmele capusa abonate la banul public Vreti schimbare Nu votul este arma ci dreptul de a te PREZENTA la vot O prezenta masiva si...

    1. In '90 au iesit la vot,din ce imi amintesc,peste 90%dintre cei cu drept de vot si a iesit Iliesc.Depinde si pe cine voteaza alegatorul .Conteaza calitatea,nu cantitatea.

      In aceea prioada oamenii inca nu stiau ce e aceea manipulare la scara macro

      Nu s-ar dori cu siguranta astazi un astfel de procent 

    Nu inteleg ce va deranjeaza in acest articol? Va bateti joc de continutul lui, de parca ati fi rusofil convins si romanii ar fi toti niste ridicoli care-si inchipuie ca pot scapa de Putin...Cu elemente ca dumneavoastra nici nu m-as mira ca vom invata din nou cu drag limba rusa cantand, cum am mai facut-o...Inteleg de ce am trait tot ce am trait, pentru ca acest popor are prea multe minti tulburi care nu identifica ci sunt vanduti dusmanilor acestei tari

    1. Securitatea stalinistă, apoi ceaușistă, în prezent filoamericană este dușmanul acestei țări.

      Cei 6 din 100 despre care vorbește Codiță au legături cu Securitatea, gașcă de bandiți care consideră natural furatul de la concetățeni. 

      Ma zapacila, ce tot indrugi p'acilea, si, de fapt, cu cine vorbesti?

      Pari a avea ceva urma de umor in cele scrise, asa ca, mai incearca!, poate, poate... resusesti sa expui cap-coada (cine face, ce face, cum face cind face) o idee utilizabila. 

      Tu vorbești cu tine însuți, apoi îți răspunzi ție.

      M-am exprimat foarte clar și am descris o realitate. Nu ți-am transmis idei. Te las pe tine să-ți vină ideile și apoi să le ascunzi de tine. 

      Just!

      -Buna dimineata, tovarasu Sile

      -Just, Gore, just, e o dimineata frumoasa si ma simt optimist. Un sef trebuie sa fie optimist. Ia exemplu de la mine Gore, ca intr-o zi ai sa ajungi si tu sef! 

      -Eu sef, ferit-a sfintul. Eu nu vreau sa fiu decit subaltern. 

      - Mobila masii de viata. Ba Gore si eu am visat, de mic sa fiu subaltern, da nu mi-a mers! 

      T. Mazilu. Mobila si durere.

      Mobilă şi durere abordează un subiect actual, al îmbogăţiţilor peste noapte, lipsiţi de aspiraţii; ei se refugiază în dorinţe meschine, gânduri de răzbunare şi achiziţionează lucruri minore şi lipsite de utilitate.

      Într-o societate în care banii şi aparenţele primează, rivalităţile se găsesc la tot pasul. Sile şi Paul, amândoi proprietari de fabrici de mobilă, se detestă astăzi, deşi au fost odată prieteni. Lizica se angajează într-o căsnicie numai pentru a se răzbuna, şefii sunt trădaţi... 

      Frumos articol, frumoasa piesa! Realitatea este trista si nimanui nu ii pasa ca unii huzuresc pe banii nostri, n au timp nici de-a muri!

      Oamenii devin caini rai iar cainii oameni!

      Oamenii sunt judecati dupa cainii oe care ii au! Viitorul este al cainilor!

      Realitatea este ca domnul Codita a expus o idee, ASTEPTATA, lucrativa, de mare viitor. Care-i si dezvolt-o, daca poti, pentru a construirea unei noi realitati, mai... juste. :))

      Hai, la munca, ca nu-i gluma! 

      era ambitios!

    Dece nu se pune stavila risipei, furtului si excrocheriilor?Exemplele sunt date de sus(presedintie,guvern,parlame nt) si merg pana jos.Dece avem legi proaste care apara in general excrocii?Se dau cativa ani de inchisoare fara sa fie recuperate pagubele.Interesul ar fi recuperarea prejudiciului nu ani de puscarie.Asta e parada nu justitie.

    Felicitari,dle Codita,ca puneti iar punctul pe ''i''!As vrea o lege,dar e utopie,intr-o tara ca asta sa vrei asa ceva,prin care toti politicienii ,dupa revolutie,sa fie luati la puricat si intrebati de fiecare banut cum l-au facut,dar incepand cu 1 ianuarie 1990,fara exceptie.Dintr-un salariu de parlamentar ,ministru,primar etc,nu ajungi sa ai sute de milioane de euro.Apoi o lege speciala pt ei,prin care,avand o putere de decizie maxima ,sa fie pedepsiti mult mai aspru.

    Anumite persoane afirma: m-am nascut in Romania si vreau sa fac politica; traiesc in Romania si nu vreau sa ies din politica; voi ramane toata viata in Romania si voi face politica, indiferent cum, pana voi muri.

    Tu Cornel, "iti permiti" sa vii cu acest editorial si sa-i intrebi: mai oameni buni voi n-aveti nici o ambitie? 

    Excelent! "I see You"

    1. ???

      In functie de contextul mondial,destul de imprevizibil,poate ca se iveste ocazia a punem de o noua colectivizare.

      Poate ca da, poate ca nu. De unde stiii, mey?

      See you too!

      Draga mea, pai asta e ambitia -trofeu ,sa devina oameni politici, sa isi faca averi durabile capusand statul, sa isi ia sotii/soti tinere , daca se poate top=model pe care sa le expuna in masini de lux sau la petreceri VIP, nu conteaza prin cate paturi au trecut, sa aiba n amante sau amanti...Asta da ideal de viata! Ambitie nu gluma! Sa ne priveasca cu dispret de la inaltimea functiei, sa mictioneze pe noi cand vor, la orice ora din zi si din noapte!

      Chiar vietuiesti alaturi de asemenea... 

    E bine sa fim generosi in prosperitate!

    Dar cum risipa i unora mpiedica prosperitatea altora nu mai reusim sa fim generosi, altruisti. 

    Egoismul, gelozia sunt adevaratele valori axiale, din pacate... 

    Avem batranii strazii, avem copiii strazii, de catre acestor risipitori nu le pasa!...Avem femei singure, avem tineri saraci, someri cu inalte diplome, de care niciunui politician nu ii pasa!

    Nu mai avem tarani, pentru ca au iesit la pensie...odata cu desfiintarea CAP-urilor, nu mai avem... 

    Ne-au poluat sufletele, inimile,trupul, mintea...ne distrug saatatea fizica, psihica si mentala! Politicile malthusiene acyioneaza la nivel planetar...Romania ar fi o exceptie...Aceste pretinse elite s-au erijat in poluatorii valorilor materiale si spirituale, ai capitalului uman, material,informational si financiar!

    Statul trebuie sa isi recapete dreptul de a bate moneda pentru valori umaniste- dezvoltare durabila umana...guvernanta umana si securitate umana...

    Cine nu respeca aceste... 

    .... toată lumea îşi ea partea şi nimeni nu rămîne cu desaga goală"...

    Sepoate domnu' Codita? ati chiulit la limba gramatica?. 

    1. a scris intentionat asa, pt efect stilistic!

      Cand lui dom' profesor i se punea o intrebare mai grea se suna mai devreme...

    Domnul Codita, dupa multe indemnuri ale cititorilor, ne prezinta citeva concluzii:

    “Bun...! Şi, de unde să începem, altfel? 

    Simplu, de la "Cel care risipeşte, plăteşte", întotdeauna şi cu dobîndă, el şi neamul lui, pînă la a şaptea spiţă, pînă la ultima leţcaie! 

    E greu? Nu mi se pare, deloc! Doar să vrea cineva! Ceva mai mulţi decît armata celor 50 de mii... să zicem, vreo sută-două de mii!!! Eu cred că ar fi de ajuns! ”

    Deci, noi cititorii, suntem in stare sa... 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

16 Aug. 2024
Euro (EUR)Euro4.9754
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2123
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8414
Gram de aur (XAU)Gram de aur358.6134

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
hipo.ro
hipo.ro
energyexpo.ro
roenergy.eu
rommedica.ro
prow.ro
aiiro.ro
oaer.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb