ÎNCREDEREA NECONDIŢIONATĂ ÎN SISTEMUL BANCAR ITALIAN DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII FINANCIARE Monte dei Paschi va pleca în istorie şi UniCredit va pleca acasă?

Publicarea rezultatelor unui test de stres bancar în Europa este urmată, de obicei, de fuga investitorilor în faţa oglinzii, unde aceştia se "îmbărbătează" şi îşi exprimă "încrederea" în promisiunile autorităţilor. Aproape imediat vine şi reacţia pe pieţe, prin creşteri semnificative ale acţiunilor din sectorul financiar.

De data aceasta a fost altfel. Cele mai urmărite bănci din Italia, dar şi din Europa, UniCredit (UCG) şi Monte dei Paschi (BMPS), au înregistrat scăderi masive ale preţului acţiunilor în primele două şedinţe de tranzacţionare ale săptămânii.

În prima zi, acţiunile UCG au scăzut cu aproape 10%, în condiţiile în care tranzacţionarea a fost oprită de trei ori pentru atenuarea căderii (vezi graficul 1).

Declinul s-a mai temperat a doua zi, dar acţiunile UniCredit au coborât sub 1,9 euro, pe fondul unei noi suspendări a tranzacţiilor.

Este adevărat că UCG a avut unul dintre cele mai slabe rezultate în testul de stres al Autorităţii Bancare Europene (ABE), însă este justificată această "comasare" a destinului celei mai mari bănci din Italia cu "destinul" celei mai vechi bănci din lume?

Se pare că da. Detaliile planului de "salvare" a băncii Monte dei Paschi, prezentate de Zerohedge pe baza unei analize de la Barclays, arată că prima etapă o constituie creşterea gradului de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante, urmată de securitizarea celei mai mari părţi a acestora în cadrul unui vehicul special (SPV).

Valoarea nominală brută a creditelor neperformante transferate este de circa 27,8 miliarde de euro, dar SPV-ul le va prelua la o valoare nominală de 9,2 miliarde de euro, adică puţin peste o treime din valoarea înregistrată în bilanţul BMPS.

Haircut-ul major aplicat creditelor neperformante de la Monte dei Paschi a fost interpretat de investitori ca un nou punct de referinţă pentru valoarea de recuperare a creditelor similare din bilanţurile celorlalte bănci italiene, iar analiştii de la Barclays arată că UniCredit este cea mai vulnerabilă.

Pentru întreg sistemul bancar din Italia, reducerea "preţului" neperformantelor din bilanţuri, de la 55% la 33%, înseamnă o creştere a necesarului de provizionare cu 17,4 miliarde de euro, conform estimărilor Barclays.

În aceste condiţii, necesarul de capital suplimentar al celei mai mari bănci din Italia variază între 7 şi 10 miliarde de euro, conform articolelor din presa financiară internaţională.

Cum probabilitatea obţinerii unei astfel de sume doar prin emisiuni de acţiuni este aproape nulă, alternativa vânzării masive a activelor şi a ieşirii de pe mai multe pieţe pare să fie singura realistă. Înainte de publicarea testelor de stres, Bloomberg scria că UniCredit are o structură extrem de complexă şi este prezentă în 17 ţări.

Cei mai mari acţionari ai băncii sunt Aabar Luxembourg, subsidiară a fondului de investiţii Aabar din Emiratele Arabe Unite, cu 5%, şi fondul american de investiţii BlackRock, cu 4,825%, conform datelor de pe site-ul băncii.

Nici raportarea unui rezultat peste aşteptări în T2 2016 nu a reuşit să readucă încrederea investitorilor, iar acţiunile UCG au înregistrat scăderi intraday de peste 5%. Creşterea profitului cu o rată anuală de 75% a fost determinată, în mare parte, de câştigul de capital realizat în urma vânzării acţiunilor deţinute la Visa Europe către Visa Inc.

Pentru banca Monte dei Paschi, planul de securitizare a creditelor neperformante include o tranşă de rang superior cu o valoare de 6 miliarde de euro, care va beneficia de garanţii guvernamentale, o tranşă mezanin de 1,6 miliarde de euro, care va intra în portofoliul fondului Atlas, şi o tranşă inferioară de 1,6 miliarde, care va fi "oferită" acţionarilor actuali.

În aceste condiţii, care presupun o diluare cu până la 80% a valorii acţiunilor actuale, dar şi a cerinţei de majorare a capitalului cu 5 miliarde de euro, în scopul eliminării impactului negativ al planului de "salvare", acţiunile BMPS au înregistrat o scădere masivă în ultimele zile (vezi graficul 2 din pagina 1).

"Monte dei Paschi a obţinut un bail-out privat finanţat de alte bănci aflate în dificultate, deoarece costul contagiunii ar fi fost mult mai mare, cu preţul diluării masive a acţionarilor existenţi, dar soluţia nu poate fi aplicată şi altor bănci", este concluzia Zerohedge.

Astfel de opinii, precum şi evoluţia acţiunilor bancare la Milano, nu par să-l îngrijoreze pe Matteo Renzi. "În opinia mea, băncile italiene sunt într-o stare bună", a declarat premierul italian pentru postul de televiziune american CNBC. Probabil că un astfel de simţ al umorului nu este apreciat de alegătorii care se vor prezenta peste două luni la referendumul pentru modificarea Constituţiei.

De fapt, "umorul" lui Renzi nu este apreciat nici de investitori. Amintind că legăturile dintre economia Italiei şi a Germaniei sunt foarte strânse, premierul italian a mai declarat pentru CNBC că "este foarte îngrijorat de situaţia băncilor din alte ţări, mai ales în ceea ce priveşte portofoliile de instrumente financiare".

Pieţele financiare nu au avut nevoie, însă, de o nouă "trimitere" către problemele Deutsche Bank. Acţiunile primelor două bănci germane, Deutsche Bank şi Commerzbank, au atins noi minime istorice în această săptămână, tot pe fondul îngrijorărilor legate de capitalizare.

Bloomberg a scris că "băncile europene au pierdut aproape jumătate din valoare în ultimul an", conform evoluţiei indicelui STOXX Banks, în ciuda rezultatelor "bune" ale testului de stres al ABE.

"Nu vreau să spun acest lucru, dar este Armaghedonul băncilor dacă indicele scade în continuare", a declarat Joe Tracy, analist la Svenska Handelsbanken, pentru Bloomberg.

Poate că lucrurile se vor mai linişti în ultima lună a vacanţelor, însă o încredere necondiţionată în sistemul bancar italian va dăuna grav sănătăţii financiare, după cum o arată şi opiniile unor renumiţi investitori internaţionali cu privire la "salvarea" BMPS.

Încrederea pur şi simplu nu mai există, deoarece creşterea accelerată a creditării din perioada premergătoare crizei a lăsat în urmă capacitatea economiei reale de a plăti datoriile.

Indiferent de modul în care autorităţile italiene vor "proclama" succesul programelor de "salvare", cea mai veche bancă din lume va pleca, probabil, în istorie, iar cea mai mare bancă a ţării se va întoarce, treptat, acasă, într-o ultimă încercare de supravieţuire.