Interferenţe şi bruiaje

În urmă cu o săptămînă, încă mai credeam că în plăpînda, subnutrita, debila noastră democraţie, substantivul "alegeri" chiar şi cu determinanţii atîrnaţi de coadă "interferenţe şi bruiaje" (vezi editorialul "BURSA" 29 Mai, 2024) încă mai poate juca rol de subiect, adică parte principală în propoziţia electorală cu scadenţă duminică, 9 mai. Doar cîteva zile mai tîrziu, sunt obligat să reconsider. Interferenţele şi bruiajele s-au confirmat din plin, alegeri în schimb avem acum prea puţin şi mai deloc. Sigur, gestul punerii unui vot în urnă rămîne să fie făcut. Dar, cam atît. Pe ce mă bazez? Pe clasici!

Eşecul electoral al "dinozaurilor" coaliţiei de guvernare, atît de transparent în mai toate sondajele de campanie, a speriat atît de tare tabăra pesedisto-penelistă încît cineva a hotărît că e momentul să intervină şi a trecut la acţiune: "în situaţii disperate, măsuri disperate". Să aruncăm în aer "opoziţia". Să-i tăiem brusc de sub picioare craca credibilităţii pe care se leagănă atît de sigură de ea. Cum? Reţeta tradiţională, verificată: să-i facem "penali"! Aşa, de la o zi la alta, taman cu vreo două-trei zile înainte de excursia la urne a plebei. Praful şi pulberea să se aleagă de toţi ăştia care îşi închipuie că ne pot lua nouă de la gură osul pe care ne stau fălcile încleştate de atîţia ani! Zis şi făcut. Justiţia, în poziţie reglementară de Pristanda, cum o ştim, gata cu arma la picior, a scos din sertare dosarul de falsificare a listelor de alegători semnat şi depus la autoritatea electorală de preşedintele AUR. Martori, înregistrări "ambientale", probe la dosar, tot tacîmul. Catindatul e ca şi "bun de puşcărie". Iar, odată cu el, trebuie să se ducă de rîpă şi căruţa cu coviltir pe care a avut neobrăzarea să o aşeze înaintea carelor alegorice faraonic împodobite, ale "partidelor istorice". De ce n-a făcut justiţia nimic pînă acum? Simplu: nu era încă gata, solidă, sigilată ermetic, ancheta procurorilor!!! Acum, e! Poate un singur dosar nu e de ajuns, o fi zis cineva. Îi mai redeschidem unul, ceva cu un viol într-o tabără....mă rog, ceva penal. Cît despre Nicuşor, care deja visa lungit în hamac derularea elegantă, somptuaosă, a paradei victoriei din faţa Primăriei Bucureştilor, dată în cinstea reînnoirii mandatului său, pentru el folosim metoda "scrisorii". Pierdute, desigur. Dar şi regăsite, ba încă de vreo două ori, metodă brevetată de titanul gîndirii noastre politice, Caragiale. Scrisorica, de data aceasta nu e de amor, ci de angajament. Nu de la Joiţica, ci către Mînăstirea Secu. O fi, n-o fi, cine are timp să caute şi să desluşească atît de încurcatele căi ale credinţei şi ale angajamentelor, în doar două zile. Totul este să avem efectul, suflul grenadei explodate în faţa lui Nicuşor.

Bun, o să zică cititorul meu sceptic, aşa cum îl ştiu şi cum l-am cultivat cu atîta trudă în aceşti mai bine de treizeci de ani de publicistică! Dar, dacă cetăţeanul nu o să se ducă cu votul lui cu tot, după fenta asta atît de telefonată şi străvezie? Dacă, dimpotrivă, abia aşa unii se vor îndîrji şi vor vota "contra sistemului", deşi nu ar fi avut pînă acum cheful să se obosească cu deplasarea la urne? Nu cumva efectele "bombei" ar putea să le boţească feţele şi rezultatele electorale tocmai celor care au aruncat pe piaţă pisica asta moartă şi rău mirositoare? Ba, se prea poate, doar că aici intervine frumuseţea şi arta machiaverlîcului a la Meternicu, pus la cale de Trahanache, ori...mă rog...de cine l-a pus la cale. Ia întrebaţi-vă pentru o singură clipă, nu cine şi cum votează, ci cine şi în ce condiţii stabileşte care sunt rezultatele oficiale ale votului? O să vă fie, atunci, cît se poate de clar că interferenţele şi bruiajele acestor ultime zile dinaintea scrutinului nu sunt menite să-l influenţeze pe alegătorul nostru turmentat, ci să-i dea lui Ghiţă, (poliţaiul de!), justificarea şi prilejul să-şi cheme oamenii şi "să îngrijească". Cine ar mai putea, atunci, să se îndoiască de rezultatele oficiale ale alegerilor? Ele vor fi perfect conforme cu situaţia şi balanţa politică a momentului, adică: "Dumneata n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape...suntem tari, stimabile...tari...Nu o să ai majoritate stimabile...Cum se poate? Să nu te pomeneşti cu vreun balotaz? Ai?... a mai păţit-o şi alţii...Adică, ai puţintică răbdare, balotaj la noi?....zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile".

P.S. Orice asemănare dintre realităţile politicii de azi şi cele ale lumii literelor de altădată este pur întîmplătoare, iar vina pentru confuziile care s-ar putea isca aparţine în totalitate şi exclusiv genialului Caragiale.