ÎNTRUCÂT NICIODATĂ NU AJUNG LA VREUN CONTRACT CONCRET, Chinezii sunt exasperaţi de impotenţa autorităţilor noastre

• Interviu cu Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România-China

Reporter: În ultima vreme, o serie de companii din China şi-au arătat interesul să investească în ţara noastră, după cum spun oficialităţile. Care este situaţia concretă?

Gabriel Ghelmegeanu: De la capătul locului vreau să fac o rectificare. Peste tot apare "sunt interesaţi". În general, China, în situaţia în care este acum - cu o rezervă extraordinar de mare - şi având în vedere criza economică mondială, a trecut la pasul următor faţă de ceea ce a făcut până acum, şi anume la expansiunea în afară. Ei sunt interesaţi să găseas-că oportunităţi de investiţii oriunde, doar că la noi se interpretează că investitorii chinezi sunt "foarte interesaţi" de anumite lucruri. De la situaţia actuală şi până la manifestarea unui interes concret cu privire la anumite domenii drumul este lung. Problema esenţială pentru care la noi nu se realizează investiţii chineze este că noi nu pregătim aceste oportunităţi. Chinezii au ajuns să fie exas-peraţi de întâlnirile de la noi şi de forumuri la care nu vorbim absolut nimic, discutăm doar generalităţi. Când să venim cu ceva punctual, concret, la noi se produce o ruptură.

Reporter: Aveţi acest feed-back din partea oamenilor de afaceri?

Gabriel Ghelmegeanu: Da, mai ales din partea oficialităţilor din China. La un seminar în care toată lumea a spus ce avantaje are ţara noastră, folosind aceleaşi fraze ca întotdeauna - "România este poarta de intrare în UE. Dacă veniţi să investiţi la noi aveţi des-chisă poarta către Uniunea Europeană" -, fostul ambasador al Chinei a spus: "În acest moment, avem 27 de porţi de intrare în UE. China este cea care alege poarta cel mai favorabil des-chisă". Nu putem să rămânem la acest stadiu, să ne mândrim că suntem poarta deschisă la Uniunea Europeană. Este o utopie, ne amăgim singuri, noi trebuie să le prezentăm nişte proiecte viabile, să le detaliem, să le susţinem, să avem aceeaşi perseverenţă cum au şi ei şi atunci vom ajunge la finalitate. Altfel, prezentăm titluri şi rămânem cu titlurile.

Reporter: Mai exact, ce relaţie avem în acest moment cu China?

Gabriel Ghelmegeanu: Eu am spus la toată lumea. Relaţia cu China este una atipică. Nu are nicio legătură cu celelalte ţări. Atât autorităţile, cât şi mediul de afaceri trebuie să aibă o idee comună, să avem o strategie comună care să fie susţinută de ambele părţi, altfel nu vom reuşi să atragem investitori din China. Se spune că China este o ţară socialis-tă, dar nu are nicio legătură cu comunismul care a fost în România, în asta constă atipicul. Acolo nu este de fapt un comunism, este o învăţătură confucianistă, combinată cu ceea ce era mentalitatea oligarhică grecească în statele greceşti, actualizată la acest moment. Aceasta este cheia succesului. China a reuşit cât de cât să armonizeze toate aceste probleme sociale şi să aibă o eficienţă economică extraordinară.

Reporter: Ce investiţii mari chineze există în ţara noastră?

Gabriel Ghelmegeanu: La ora actuală, avem fabrica de ţăgări din judeţul Buzău, care, din nefericire, are mari probleme din punct de vedere al desfăşurării activităţii. Este o investiţie a statului chinez de 50 de milioane de euro, nu sunt bani privaţi, iar planurile vizează extinderea acesteia până la minim 100 de milioane.

Mai avem fabrica de biciclete de la Deva, care a pornit de la o firmă mică. Aceasta a crescut, a ajuns, la un moment dat, o investiţie de 15 milioane de euro, urmând să deţină 70% din piaţa locală. Producţia este exportată, în proporţie de 80%, în Europa, mai ales în Germania. Altă investiţie cu capital chinez este tot o făbricuţă din domeniu, situată lângă Urziceni, care şi importă produse (atv-uri, scutere, biciclete).

Fabrica de la Ploieşti, în care au fost investite aproape zece milioane de euro, se ocupă cu cilindri de imprimare.

La Buzău este o companie care reciclea-ză materiale - investiţie de pes-te 25 milioane de euro. Acum au vândut circa 40% din acţiuni unor germani.

De asemenea, mai există un holding de peste 20 milioane euro, care activează în indus-tria lemnului, este acţionar minoritar la fabrica de ţigări, importator de electrice, electrocas-nice şi electrotehnice şi este prezentă şi în indus-tria construcţiilor metalice. Acest holding este şi parte în contractele pentru fabricarea şi asamblarea de turbine eoliene chinezeşti la Buzău, fiind prezent şi în proiectul parcului eolian de la Topalu, realizat în în parteneriat româ-no-chinez.

Reporter: Aşadar, avem capital chinez în construcţii, electrice şi electrocasnice, tutun, energie... Agricultura reprezintă un domeniu interesant pentru chinezi?

Gabriel Ghelmegeanu: Agricultura este un domeniu de foarte mare interes, dar nu a fost promovat. Am avut de curând prilejul să aducem la noi reprezentanţii unei mari provincii. Ne-am întâlnit cu minis-trul Valeriu Tabără, i-am dus la Giurgiu, am adus cei mai importanţi agricultori din zonă şi le-am arătat oportunităţile extraordinare pe care le au să inves-tească în agricultură. Ca rezultat, am primit o invitaţie să mergem în februarie-martie să prezentăm şi acolo toate aceste oportunităţi.

Vreau să vă spun că fostul ambasador Angelo Niculescu a fost consilierul chinezilor pentru agricultura modernă. Până în '89, când noi primeam tehnologie nouă prin împrumuturile de la Banca Mondială şi Fondul Monetar, le dădeam la chinezi imediat şi ei nu uită acest lucru. Acum este exact invers. Ei au ajuns la o performanţă deosebită în domeniu şi noi nu exploatăm acest lucru.

Reporter: Nu ne promovăm în niciun fel pe piaţa Chinei?

Gabriel Ghelmegeanu: Noi nu ştim cum să ne vindem marfa. Fiecare doreşte să meargă în China şi să realizeze singur ceva. Nu se poate. Dacă am avea parteneriat cu câteva judeţe din China, nu cu o întreagă provincie, ci doar cu câteva judeţe, toată capacitatea noastră de creştere economică ar fi acaparată de această cooperare. Spre exemplu, s-a creat o lume a exportului de vin. Toţi încearcă să intre individual pe piaţa Chinei. Au reuşit cei care au intrat sub un singur steag - lumea nouă -, cum ar fi Chile sau Argentina. Cu steagul în faţă, toate firmele unite pot face lucruri mari, iar noi avem sume imense de cheltuit pentru reclamă.

Reporter: Dar investitori români pe piaţa chineză există?

Gabriel Ghelmegeanu: Nu avem inves-titori în China, avem logis-tică pentru asigurarea serviciilor de export.

Reporter: Ce produse exportăm?

Gabriel Ghelmegeanu: Exportăm substanţe chimice, maşini electrice, materii prime. Totodată, 90% din cuprul exploatat în România pleacă în China. Nu am ştiut să atragem un investitor chinez pentru minele de cupru care se privatizează. Am fi obţinut un preţ foarte bun dacă am fi ştiut să negociem. Mai exportăm în prostie lemn brut, buşteni, în timp ce nicio ţară nu mai face acest lucru. Dacă am comercializa produse semifinite - dulapi, scândură etc. -, am da de lucru şi am crea locuri de muncă în România. De importat importăm absolut orice.

Reporter: Care este valoarea cu care exporturile sunt depăşite de importuri?

Gabriel Ghelmegeanu: În 2010, spre exemplu, comerţul cu China a de-păşit patru miliarde dolari, dintre care 3,5 miliarde au însemnat importurile şi aproape 500.000 - exporturile. Comerţul dintre noi şi China a cres-cut cu circa 20%, iar creşterea exportului este mai mare decât cea a importului. Oricum, deficitul este de 1 la 8, adică importăm de opt ori mai mult decât exportăm.

Vreau să subliniez că valoarea comerţului dintre Ungaria şi China a fost de 9 miliarde dolari, în 2010. Deficitul de aproape 3 miliarde dolari este reprezentat de mărfurile chinezeşti. Ungaria cumpără din China şi ne vinde nouă. Ungaria a devenit placa turnantă a comerţului şi a afacerilor Chinei cu Europa Centrală şi de Răsărit şi noi luăm de la ei, la mâna a doua, la mâna a treia... Noi cu chinezii nu avem continuitate, rămânem întotdea-una la stadiul de discuţii.

Reporter: Cu toate acestea, inves-titorii din China şi-au exprimat în mai multe rânduri dorinţa să inves-tească în ţara noastră...

Gabriel Ghelmegeanu: Acest lucru este evident. Şi vă dau un singur exemplu: cu ocazia Jocurilor Mondiale Universitare organizate în China trebuia să fie invitat câte un şef de stat din fiecare continent. Din Europa au ales România. Este o aluzie foarte clară că doresc să aibă relaţii cu noi. Avem o tradiţie de 60 de ani în ceea ce priveşte relaţiile economice, dar dacă ne ţinem doar de promisiuni şi nicio promisiune nu a fost acoperită în ultimii zece ani, nu vom ajunge nicăieri. Ei doresc propuneri ferme, linii exacte pentru oportunităţi de investiţii, iar noi facem doar declaraţii fără acoperire, în interes personal.

Reporter: Mulţumesc!