Investiţii şi cadouri de suflet

Deşi mai sînt doar cîteva zile până la noul an şi mai ales pînă la Crăciun, licitaţiile de artă se des-făşoară în ritm intens şi încă în săptămîna care vine. Aşa că vom scrie despre ele pînă în ajunul Anului Nou, bilanţul fiind tot mai amînat, din cauza activităţii încă intense. Vom avea de poves-tit despre licitaţia "expresului" Artmark pe ruta Bucureşti-Sibiu de aseară tîrziu. Oferta de excepţie nu poate aduce decît rezultate de acest tip, deşi piaţa românească este atît de stranie şi imprevizibilă încît este în stare să dezmintă şi truis-mele cele mai banale. Duminica ce vine vom avea şi o licitaţie Monavissa, cu aceleaşi caracteristici, ofertă demnă de toată atenţia, dar pe un fond de politică de marketing sinucigaşă. Alis se opreşte de Ignat + 1, adică marţi, noua zi tradiţională de întîlnire. Anul viitor, cea mai veche casă de licitaţii de artă din Româ-nia se opreşte pe 13 decembrie.

Echipa de iniţiative Goldart nu se îndură să intre în vacanţă. Nu licitaţiile sînt, însă, principala formă de manifestare, ci evenimentele din miezul sau din jurul artei pe care le pune în scenă sau de-a dreptul pe piaţă. Ultima licitaţie în sală a fost ţinută de Goldart pe 5 decembrie, în ajun de Moş Nicolae, iar cea din 15 a fost un joc relaxat de societate, pe post de colinde. În acea zi, atelierul designerilor Alexandru şi Mihnea Ghilduş a devenit spaţiu public, fiind transformat în expoziţie, după un trend mai vechi al familiei care a făcut acelaşi lucru cu holul de la Hilton. Locul se află pe strada numită Puţul cu plopi, pe care a stat şi Constantin Tănase, la capătul celălalt aflîndu-se chiar sediul casei Goldart al familiei Ghilduş. Dacă ne amintim că noua galerie franco-româno - română Colors Art se află pe strada Puţul lui Zamfir, să ne aşteptăm ca străinii să creadă că "puţul" este un percept filosofic românesc legat strict de comerţul cu artă.

Prima expunere din atelierele Ghilduş s-a lăsat cu o licitaţie informală, care să dea fiori din domeniu participanţilor. Şi totuşi, doamnele s-au "bătut" pe Chipăruş, cele două delicioase sculpturi mici, turnături postume ale meşterului basarabeano-parizian. Doamna relaxată pe un scaun de bar a fost cumpărată cu 2,2 mii de lei, iar dansatoarea bronzată peste tot, menită să ne treacă de dor de criselefantinele lui Chiparus, a mers la preţul de deschidere a vorbei, 3 mii de lei. Parcă în gînd sau duplex cu spiritul de la licitaţia Quadro ce se ţinea la acea oră la Cluj, o masă pusă cu fructe de Aurel Ciupe urca peste estimarea maximă, pînă la 12,5 mii. De asemenea, o pictură cu un cuplu în care ea e superbă iar el are coarne, amîndoi fiind din regnul animalelor fantastice ale lui Bălaşa, a fost cadou de căsătorie pentru anumiţi Ioana şi Ion, s-a vîndut şi ea cu 20 de mii. Ca de obicei, oferta neadjudecată este mult mai interesantă decît cea care a reuşit să îşi schimbe proprietarul, dar cazul nu este nici pe departe unul tipic şi disperat, licitaţia Goldart din 15 decembrie fiind o discuţie prietenească, pocnetul ciocănelului fiind înlocuit cu aplauze şi însoţit de zîmbete relaxate. Ce s-a dat a plecat sub brad, ce nu, se duce direct în oferta primei licitaţii Goldart din 2011. Şi ar fi un desen de Jean Cocteau cu toate autentificările necesare, că doar a trecut şi pe la Dorotheum, o pictură pe placaj de Marcel Iancu, şi ea cu acte de acolo, din Israel, o scenă de interior de Imre Gergely, ce avea şansa să dispară la 2 mii, mai multe oferte Octav Băncilă - Răscoala, un "zîmbet" de Artachino.

Să vedem ce s-a întîmplat în mod concret într-o întîlnire Goldart cu sala plină, din tradiţionalul loc al licitaţiilor Ghilduş, sala Galateca a BCU. "Regina" showului a fost o pictură de Grigorescu, "Peisaj cu cireadă", ulei pe lemn, semn de autenticitate, şi cu autentificare de Steriadi pe spate. A plecat pentru 80 de mii de lei, deci frizînd miliardul. Ar veni, ca preţ, în ordine, "Vară la conac" de Nicolae Vermont, din 1912, o imagine ce nu m-ar mira să fie de Cotroceni, cu crîng şi doamne în toalete de epocă, ce s-a vîndut cu 41 de mii. O "Lecţie de mandolină", tînără copilă lipsită total de vreun chef, dar cu o mandolină visătoare în mînă, pictură de Theodores-cu-Sion din colecţia Elena Ciuceanu, mătuşa scriitorului Theodor Balş.

După podium, continuăm tăierile pe la jumătate cu un detaliat desen de Amedeo Preziosi, unul dintre documentarele sale martore din secolul al XIX-lea, care ar trebui să fie în muzeu, dar s-a vîndut cu 12,5 mii de lei. La următoarea treaptă, la jumătate spre jos, avem o Stavropoleos de un anonim de secol XIX, cam mare, dar la numai 6,750 de mii, un portret deloc flatant al propriei soţii, de G. M. Cantacuzino, la 6 mii, şi o natură mai uşor geometrizată decît ne-am fi aşteptat, de Spiru Chintilă, cu 5,8 mii de lei.

Continuînd incursiunea pe tărî-mul preţurilor accesibile, scade şi calitatea, deşi sîntem încă la cota miei de euro. De la Ştefan Constantinescu avem un buchet de "Dalii roşii", cu numai 4,250 de mii, o serigrafie de Paul Neagu, "Calul zburător din Kansu", a mers şi ea la 4,2 mii, iar un set de trei desene de Octav Băncilă a obţinut 4 mii de lei.

Deşi, aşa cum am spus, acest an al licitaţiilor nu s-a încheiat încă, ştim deja ce se va întîmpla la anul. În primul rînd, notăm că şi Goldart se mută de duminică, doar rarele şi neaşteptatele licitaţii organizate sporadic de Monavissa rămînînd în offside-ul de weekend. Alis rămîne pe marţi, mutarea din acest an, ce spun, chiar din această toamnă, adică din septembrie, şi se pare că s-a obişnuit cu ea. Iar Artmark ne promite numai super-licitaţii care nu ţin cont de spaţiu sau timpuri. Amînînd momentul bilanţului pînă cînd şi ultimul ciocănel de licitaţie va pleca cu colindul, să subliniem faptul că nu există cadou mai bun, mai frumos, mai spiritualizat, mai fin sau chiar de fiţe decît un obiect de artă sau de colecţie bine găsit. Dacă nu vă pricepeţi, lăsaţi inima să vorbeas-că, măcar atît.