Ionel Blănculescu: "Abia strănepoţii cumpărătorului Oltchim ar recupera investiţia în combinat"

• Singura soluţie este reorganizarea judiciară, în opinia analistului

Privatizarea Oltchim va fi un eşec, consideră Ionel Blănculescu, secretarul executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri.

Domnia sa ne-a declarat: "Nici Gazprom, nici Rosneft, nici 99,99% din mediul de afaceri care contează nu gândesc, în termeni de afaceri, diferit de mine. După închiderea previzibilă, cu eşec, a actualei proceduri de privatizare, trebuie să trecem la o abordare inteligentă, eficientă, care să ofere Oltchim şansa pe care o merită, ca o afacere de mare potenţial, cu o piaţă naţională şi internaţională enormă, în plin avânt, după criza dură a anilor 2009-2011.

Recomand trecerea de la empirism la profesionalism, în ceea ce priveşte restructurarea Oltchim, şi punerea lui pe linia de plutire, astfel încât, după o perioadă cuprinsă între 2 şi 4 ani, să redevină una dintre bijuteriile economiei româneşti".

Secretarul executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de afaceri explică de nu este rentabilă cumpărarea Oltchim: "Datoriile combinatului sunt de 705 milioane de euro şi cresc de la o zi la alta, cu cel puţin 200.000 euro/zi. Pierderile Oltchim sunt de 300 milioane de euro şi cresc, de asemenea, de la o zi la alta. Oltchim a pierdut 40% din capacitatea de producţie, prin extragerea din sistemul integrat şi închiderea Arpechim, în condiţiile în care pragul de rentabilitate al companiei se află la 65% din aceasta, punctul în care veniturile obţinute acoperă cheltuielile. Deci profitul companiei este zero, de la acel nivel în sus de producţie rezultând profitul necesar. Cum capacitatea de producţie teoretic rămasă este de 60%, rezultă imposibilitatea trecerii pe profit a întregului combinat, fără componenta PVC, legată direct de necesitatea existenţei Arpechim".

Pe lângă preluarea datoriilor şi a pierderilor Oltchim, pentru eventuala redeschidere a Arpechim, potenţialul investitor ar trebui să aibă în vedere şi un preţ de 70-100 milioane euro pentru achiziţia companiei, plătit către OMV, explică Ionel Blănculescu. La această sumă, se adaugă 50 milioane euro pentru necesarul de ţiţei în procesul de reluare a producţiei (aproximativ 500.000 barili), mai spune analistul, care socoteşte încă 20 de milioane de euro, bani necesari conformării de mediu, respectiv 10 milioane de euro, cheltuielile de repornire a Arpechim.

Efortul financiar total al investitorului s-ar ridica la circa 1,2 miliarde de euro, punctează Ionel Blăncules-cu, fără să mai calculeze costurile cu investiţia în Arpechim, "deja uzată fizic şi moral".

Analistul mai arată că cifra medie de afaceri, din ultimii 11 ani de viaţă ai Oltchim, a fost de aproximativ 300 milioane de euro pe an, raportat la o medie a pierderilor de circa 30 milioane euro pe an, rezultând un minus de 10% pe an din cifra de afaceri.

Secretarul executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri declară: "Presupunând că noul proprietar avansează cifrele de mai sus, reprezentând efortul său financiar, şi va produce o rată a profitabilităţii de 10% pe an, adică 30 milioane euro pe an, la aceeaşi cifră medie de afaceri, de 300 milioane euro pe an, ar avea nevoie de 1,2 miliarde de euro.

Dacă împărţim această sumă la 30 milioane euro, rezultă că în 40 de ani de activitate investitorul poate să-şi amortizeze (recupereze) capitalul investit, din anul 41 începând, probabil, să obţină profit, desigur, cum bine cred că gândiţi, nu el, ci nepoţii actualului investitor în Oltchim. Nu am mai pus la socoteală plata taxelor şi impozitelor către statul român, aferente activităţii de mai sus, pentru că ajungem, cu siguranţă, la strănepoţi cu recuperarea investiţiei".

În opinia analistului, singura soluţie pentru salvarea Oltchim este reorganizarea judiciară. Într-o astfel de situaţie, potrivit legii insolvenţei, administratorul judiciar poate decide să vândă unele active ale Oltchim, "punându-le în valoare din punct de vedere investiţional, cu un nou proprietar, şi probabil păstrând o parte din angajaţii actuali", afirmă Ionel Blănculescu, adăugând: "În paralel cu funcţionarea noii entităţi desprinse din Oltchim, care va valorifica activitatea de Polioli şi Sodă caustică, administratorul judiciar va avea timp 4 ani, protejat de mânia creditorilor, să operaţionalizeze şi ultimul modul de activitate al Oltchim, PVC-ul, legat direct de Arpechim, prin eventuale negocieri de preluare cu OMV. În acelaşi timp, ar putea identifica un investitor de calibru pentru operaţionalizarea producţiei de PVC".

Astfel, în maximum 4 ani, din Oltchim s-ar putea naşte "două Oltchim-uri", spune Blănculescu, care vor fi mult mai eficiente şi valoroase decât ceea ce reprezintă astăzi combinatul.