Japonia a cerut voie şi nu va fi "disciplinată" pentru achiziţiile de petrol din Rusia

După ce s-au jucat de-a "solidaritatea" la Kiev în urmă cu mai puţin de o lună, liderii japonezi au cerut voie la Washington şi au primit permisiunea de a cumpăra petrol din Rusia la un preţ mai mare decât plafonul stabilit la 60 de dolari pe baril.

"Statele Unite au fost de acord cu această excepţie, în condiţiile în care autorităţile japoneze au subliniat că au nevoie de aceasta pentru a asigura accesul la energia rusă", după cum scrie Wall Street Journal.

Dar de când accesul la energia rusă este mai important decât unitatea de nezdruncinat în faţa agresorului din Ucraina? Ce semnale transmite Japonia celorlalţi vasali ai Americii, mai ales europenilor?

"Achiziţiile de petrol, deşi mici şi autorizate de SUA, subminează eforturile de a impune un plafon global de 60 de dolari pe baril pentru achiziţiile de ţiţei rusesc", scrie WSJ.

Cotidianul financiar american mai subliniază că "acordarea excepţiei arată dependenţa Japoniei de Rusia pentru combustibilii fosili". Dar oare ce arată despre autorităţile de la Washington care au aprobat această excepţie?

Se pare că astfel de excepţii nu sunt necesare şi pentru ţările europene, care "şi-au redus dependenţa de aprovizionarea cu energie rusească", în timp ce "Japonia şi-a intensificat achiziţiile de gaze naturale ruseşti în ultimul an".

Decizia autorităţilor japoneze are un obiectiv mai larg, asigurarea aprovizionării cu gaze lichefiate din exploatarea Sahalin-2, după cum mai subliniază WSJ. "Am făcut acest lucru cu scopul de a avea o sursă stabilă de energie pentru Japonia", a declarat un oficial al Ministerului Economiei, Comerţului şi Industriei din Japonia.

Conform articolului din WSJ, importurile de petrol ale Japoniei la preţuri mai mari de 60 de dolari pe baril sunt necesare pentru "asigurarea continuării producţiei de gaze lichefiate".

James Brown, profesor la Universitatea Temple din Japonia, a declarat pentru cotidianul financiar american că Japonia se poate descurca fără aceste importuri petroliere, dar "pur şi simplu nu doreşte aşa ceva".

Pentru a arăta că "sunt cu adevărat serioşi în ceea ce priveşte sprijinirea Ucrainei", japonezii ar trebuie să se retragă complet din proiectele Sahalin, după cum a mai precizat profesorul Brown.

Dar cum s-ar putea descurca Japonia fără importurile de petrol şi gaze din Rusia, în condiţiile în care "nu are aproape niciun combustibil fosil propriu şi se bazează pe cărbunele şi gazele naturale importate pentru o mare parte din electricitatea sa"?

Wall Street Journal aminteşte că două mari companii japoneze, Mitsui şi Mitsubishi, au o cotă de 22,5% din capitalul Sahalin-2 şi au făcut presiuni, cu succes, asupra guvernului pentru a rămâne acţionari.

Conform articolului din WSJ, oficialii japonezi au declarat că ar fi contraproductiv să se renunţe la accesul la gazul natural lichefiat rusesc, deoarece Rusia ar putea să îl vândă Chinei.

Deşi a cerut aceste excepţii, o situaţie absolut "normală" pentru un stat suveran, premierul Fumio Kishida a declarat că întâlnirea la nivel înalt a Grupului G7, organizată în oraşul său natal Hiroshima în luna mai 2023, va "demonstra solidaritatea cu Ucraina".

Dar cum? Prin declaraţii sforăitoare goale de orice conţinut, în timp ce toţi "aliaţii" caută orice portiţă pentru a-şi reduce costurile energetice?

Oare chiar nimeni nu mai înţelege că solidaritatea presupune sacrificii, iar acestea sunt foarte uşoare, în special atunci când alţii sunt sacrificaţi?