La graniţă

Dacă ştii să şofezi, nu înseamnă şi că poţi repara maşina, ori şi mai mult, să o construieşti. Tot aşa, faptul că occidentalilor le funcţionează economia de piaţă, nu înseamnă că îi şi cunosc reţeta. Şi de când au admis caracterul func-ţional al economiei noastre de piaţă, am devenit foarte suspicios în privinţa discernământului european.

În realitate, raportorul european nici nu avea nevoie să viziteze România ca să-şi dea seama. Era de ajuns să obţină răspunsuri la câteva întrebări simple.

Întrebare: Cum calculaţi veniturile?

Răspuns: Păi, ce ne intră!...

Întrebare: Şi ce vă iese nu băgaţi la venituri?

Răspuns: Aaa..., ba da, nedeductibilele...

Întrebare: Ce puneţi la nedeductibile?

Răspuns: Producţia nevân-dută.

Întrebare: Adică, după ce păgubeşti nevânzând ce ai produs, mai ai o pagubă şi băgând cheltuielile alea precum veniturile care intră la calculul impozitului pe profit?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Şi mai aveţi vreo nedeductibilă?

Răspuns: Păi, normal cheltuielile cu chestii care nu ţin de obiectul de activitate al societăţii.

Întrebare: Adică?

Răspuns: Ei, şmecherii, excese... mese la restaurante, hoteluri, transporturi... chestii!

Întrebare: Şi cine stabileşte că astea ţin sau nu ţin de obiectul de activitate?

Răspuns: Finanţele şi contabilitatea.

Întrebare: Şi de unde ştiu băieţii ăştia de la finanţe şi contabilitate, au făcut ei afaceri?

Răspuns: Asta-i bună! Dacă ar fi făcut afaceri, atunci n-ar fi rămas funcţionari! Dar minis-trul, da!, a făcut afaceri...

Întrebare: Dar vine minis-trul în control?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Profitul reinvestit este scutit de impozit?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Când plătiţi TVA-ul?

Răspuns: Firesc, la momentul emiterii facturii fiscale.

Întrebare: Şi cât durează până încasezi suma din factură?

Răspuns: Păi, ştiu eu?!, oricât!

Întrebare: Adică, se poate să nu încasezi niciodată?

Răspuns: Doamne fereşte!, da, sigur că se poate.

Întrebare: Şi dacă nu mai încasezi niciodată banii din factură, statul îţi dă TVA-ul înapoi?

Răspuns: Domnule, parcă ai fi de pe altă lume! Ai înnebunit? Cum să-ţi dea înapoi?!

Întrebare: Vrei să spui că statul nu te ajută să-ţi încasezi banii care ţi se cuvin?

Răspuns: Păi ce, e treaba lui că tu eşti prost? N-ai decât să te judeci cu hoţul!

Întrebare: Cât durează un proces din ăsta?

Răspuns: Eh..., depinde. La unii vine sentinţa iute, alţii... de!, au murit de bătrâneţe înainte...

Întrebare: Vrei să spui că justiţia se aplică inegal?

Răspuns: Ei, dragă domnule, parcă numai justiţia...

Întrebare: Adică ce se mai aplică inegal?

Răspuns: Păi, toate astea de care m-ai întrebat mai înainte, taxe, impozite...

Întrebare: Nu toată lumea plăteşte la fel?

Răspuns: Unii le plătesc, alţii nu.

Întrebare: Şi statul nu-i execută pe rău platnici?

Răspuns: Pe unii da, pe alţii nu - le dă ajutoare de stat, îi scuteşte, le reeşalonează datoriile...

Întrebare: Şi zici că vă func-ţionează economia?

Răspuns: La unii da, la alţii nu.

După acest dialog, raportorul european nu ar mai avea nevoie să examineze capitolul de concurenţă, şi monopoluri, nici capitolul de constituire a pieţelor. El ar putea, simplu, să scrie: România este o ţară subdezvoltată care se va adânci tot mai mult în subdezvoltare, fără cea mai mică şansă să inverseze tendinţa. Raportorul mai poate să raporteze că Guvernul României este un guvern subdezvoltat al unei ţări subdezvoltate şi este mulţumit aşa. Raportorul european poate evalua că doar ponderea de 3-4% din populaţia României este integrabilă european - acea parte care poartă relaţii cu băncile (cei zece mii de investitori în piaţa de capital nu au pondere). Satele şi arii întinse din oraşe, rămân pe loc, nu intră în Europa.

Pentru integrare, acceptăm tot circul - ne adaptăm legile, standardele, întreaga birocraţie comunitară cu procedurile ei - precum maimuţele în frac. Dar după integrare, europenii nu ne vor transfera secretul funcţionalităţii. Poate că nici nu-l ştiu. Să-l descoperim ţine de noi înşine.

Se făcea că mă întorceam cu maşina din Elveţia, prin Austria şi Ungaria. Era noapte, dormeam pe locurile din spate. Deodată, m-a trezit o zdruncinătură grozavă - trecusem printr-o groapă din şosea: "Ura!, am ajuns acasă!", am exclamat fericit.