Legăturile periculoase ale microîntreprinderilor

Spune-mi cu cine lucrezi, ca să-ţi spun cum te impozitez! Acesta va fi noua direcţie de analiză a inspecţiilor ANAF iniţiate pentru a verifica dacă microîntreprinderile îşi pot apăra status-ul sau sunt în realitate sateliţi ai unor întreprinderi plătitoare de impozit pe profit.

Problema apare în urma introducerii unei legături între definiţia întreprinderilor legate din Legea 346/2004 şi cifra de afaceri a microîntreprinderilor: pragul de 500.000 EUR sub care ar trebui să se regăsească o microîntreprindere se va determina luând în calcul şi întreprinderile legate de aceasta.

Modificarea din OUG 115/2023 riscă să conducă la eliminarea regimului microîntreprinderilor. Indiferent dacă efectul este urmărit sau nu, determinarea cifrei de afaceri prin raportare la întreprinderile legate aruncă toate microîntreprinderile într-o mare nebuloasă:

Ce înseamnă să fii legat de o altă întreprindere? Unde mă uit? De cine mă feresc?

Se poate ajunge la depăşirea pragului de 500.000 EUR de către microîntreprinderi care colaborează constant (uneori chiar exclusiv) cu beneficiari care au cifre de afaceri mult mai mari?

Ne asumăm riscurile sau trecem toţi la impozit pe profit?

Noţiunea de întreprinderi legate are origini europene, în materia dreptului concurenţei, şi utilizează noţiuni care nu sunt specifice fiscalităţii şi nici familiare specialiştilor din această zonă.

Vom încerca să identificăm unele aspecte la care microîntreprinderile, sau cei care colaborează cu microîntreprinderi, ar trebui să fie atente astfel încât să evite o recalificare ulterioară.

Ce implica analiza sumară a legăturilor unei microîntreprinderi?

La prima vedere, analizăm structura corporativă a societăţii, respectiv dacă întreprinderea îndeplineşte una dintre condiţiile de mai jos:

deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi,

O microîntreprindere A va fi legată de o altă societate B, dacă A deţine majoritatea părţilor sociale/ acţiunilor şi/ sau a drepturilor de vot. Prin urmare, orice procent de deţinere mai mare de 50% în altă societate va conduce la existenţa unei legături între cele două entităţi.

are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

Este posibil ca, deşi A nu deţine majoritatea drepturilor de vot în societatea B, aceasta are dreptul de a numi / revoca majoritatea membrilor organelor de administrare (spre exemplu, prin drepturi de veto sau prin dreptul de a propune respectivii membrii). În astfel de cazuri, întreprinderile A şi B vor fi considerate legate.

are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

Chiar şi în afara cazurilor de mai sus, există numeroase situaţii în care o societate este influenţată de o altă entitate de care depinde comercial. Spre exemplu, anumite contracte de franciză, contractele de prestări de servicii care restrâng libertatea economică a prestatorului sau contractele care restrâng libertatea unei părţi de a ieşi din ele.

În esenţă, cam orice înţelegere prin care o entitate ajunge să controleze resursele şi veniturile sau politicile comerciale ale unei alte societăţi riscă să fie considerată o influenţă dominantă, în special în cazul în care contractele se derulează pe o lungă durată.

este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

Societatea A va fi legată de societatea B dacă, deşi are sub 50%, să ajungă să exercite drepturi specifice unui majoritar în baza unor înţelegeri cu alţi asociaţi/ acţionari ai aceleiaşi societăţi B.

Vom vedea în continuare că aceste legături pot apărea însă şi indirect, prin intermediul unor persoane fizice.

Analiza aprofundată implică verificarea relaţiilor comerciale ale persoanelor apropiate şi înţelegerea pieţei pe care activează microîntreprinderea.

Dacă nu ne încadrăm în mod direct în situaţiile descrise mai sus, nu puteţi sta liniştiţi!

Situaţiile de mai sus se pot identifica şi atunci când există o legătură indirectă, respectiv:

Dacă mai multe persoane fizice acţionează în mod concertat/ de comun acord şi creează în acest mod legăturile descrise mai sus, şi

Dacă societăţile între care se creează aceste legături acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

Sunt o mulţime de elemente de clarificat într-un singur paragraf din lege:

Mai multe persoane fizice/ un grup acţionează concertat sau de comun acord.

Recomandarea Comisiei foloseşte termenul acţiune concertată (acting jointly), pe când traducerea din Legea 346/2004 a reţinut formula acţionează de comun acord.

Considerăm că traducerea nu este corectă şi că autorităţile vor verifica dacă există o acţiune concertată. Spre deosebire de situaţia unei acţiuni de comun acord, o acţiune concertată se va putea reţine şi în lipsa unui acord expres, scris al participanţilor.

Membrii familiei persoanelor care controlează întreprinderea sunt primii vizaţi în identificarea unei astfel de legături. Rudenia şi afinitatea pot naşte o prezumţie de acţiune concertată, urmând ca persoanelor implicate să demonstreze că au acţionat în mod independent.

Există şi alte situaţii în care se pot identifica acţiuni concertate. Spre exemplu, poate fi imaginată situaţia acţionarilor minoritari ai unei societăţi care acţionează de comun acord în exercitarea drepturilor de vot în societate, chiar în lipsa unei înţelegeri formale. Dacă şi celelalte condiţii referitoare la piaţă sunt îndeplinite, aceştia pot fi consideraţi întreprinderi legate.

Existenţa unei acţiuni concertate nu este singura condiţie pentru a stabili dacă există întreprinderi legate, dar este condiţia unde se poate manifesta creativitatea inspectorilor ANAF.

Societăţile între care apar legături acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă?

Piaţa relevantă este o noţiune din concurenţă care cuprinde toate produsele şi/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării acestora.

Nu, nu înseamnă că întreprinderile au acelaşi obiect de activitate, acelaşi CAEN! Este posibil ca A şi B să aibă un CAEN principal diferit, dar societăţile să fie totuşi active pe aceeaşi piaţă relevantă. De exemplu: serviciile de leasing financiar şi cele de leasing operaţional. În acelaşi timp, este posibil ca A şi B să aibă acelaşi CAEN, dar să fie active pe pieţe diferite. De exemplu, distribuitorul de soluţii de cafea in-home şi cel de soluţii de cafea corporate.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, la noţiunea de piaţă relevantă a produsului se adaugă şi o componentă geografică - respectiv zona în care întreprinderile în cauză sunt implicate în cererea şi oferta de produse sau servicii. În acest caz, deşi A şi B furnizează aceleaşi produse / servicii, se pot afla pe pieţe geografice diferite. De exemplu, un magazin ce bricolaj din Bucureşti şi unul din Timişoara.

Societăţile între care apar legături acţionează pe pieţe adiacente?

Piaţa adiacentă este cea situată direct în amonte sau în aval pe piaţa în cauză.

Pare simplu deoarece în materie de TVA s-au mai utilizat termenii amonte/ aval. Dar în materia dreptului concurenţei, termenii au cu totul alt sens. Acolo, raportul dintre amonte şi aval reprezintă relaţia dintre producătorul unor componente (amonte) şi cel al produsului final (aval).

De exemplu: un producător de şireturi va fi situat în amonte faţă de producătorul de pantofi.

Ca şi în situaţia pieţei relevante, analiza trebuie realizată de către fiecare entitate în parte, prin raportare la rolul pe care aceasta îl are în lanţul de producţie al serviciului/ produsului final.

Avantajul reglementării este că apelează la noţiuni deja cunoscute şi interpretate în alte arii de drept. Dezavantajul este că, similar problemelor apărute în domeniul fondurilor nerambursabile, reglementarea necesită resurse tehnice şi financiare suplimentare care vor fi mai greu de identificat de către microîntreprinderi.