LEGISLAŢIE Principalii paşi pentru înfiinţarea unui ONG

Organizaţiile non-guvernamentale (ONG) sunt forme asociative create în mod voluntar de persoane fizice sau juridice, cu rolul de promovare a valorilor civice, ale democraţiei şi ale statului de drept, astfel cum este prevăzut de principalul act normativ în materie, respectiv Ordonanţa 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii (Ordonanţa 26/2000).

Necesitatea parcurgerii unei proceduri judecătoreşti, dublată de practica variată a instanţelor în ceea ce priveşte documentele necesare sau termenele acordate, poate genera o anumită incertitudine în procesul de înfiinţare a unei organizaţii non-guvernamentale pentru persoanele care doresc să se implice activ în promovarea şi realizarea unor obiective de interes general sau la nivelul comunităţii din care provin.

Menţionăm că procedura de înfiinţare nu variază în funcţie de domeniul în care activează ONG-ul. O particularitate vizează ONG-urile cu statut de utilitate publică, care obţin recunoaşterea prin hotărâre a Guvernului, după cel puţin trei ani de la înfiinţare.

1. Alegerea formei asociative

Ordonanţa 26/2000 recunoaşte trei tipuri de forme asociative, anume asociaţii, fundaţii şi federaţii. O bună înţelegere a diferenţelor de organizare şi funcţionare pentru fiecare dintre cele trei forme poate servi unei mai bune realizări a cauzei care se doreşte a fi promovată.

Principalele aspecte de avut în vedere la alegerea tipului de ONG de înfiinţat constau din numărul membrilor şi modul în care se formează patrimoniul acestuia. Astfel, într-o asociaţie, numărul membrilor fondatori este de minimum trei, pe când în cazul unei fundaţii este acceptată constituirea de către un singur membru fondator. Asociaţia se poate constitui numai prin act între vii, în cazul fundaţiei fiind acceptate şi actele pentru cauză de moarte. Cuantumul patrimoniului iniţial este de minimum 200 de lei în cazul unei asociaţii şi de minimum 100 de salarii minime brute pe ţară, în cazul fundaţiei.

Federaţia se constituie din cel puţin două asociaţii şi/sau fundaţii, fiecare dintre aceste entităţi păstrându-şi personalitatea juridică proprie şi distinctă.

2. Alegerea denumirii

Rezervarea de denumire se realizea-ză prin depunerea unei cereri la Biroul ONG din cadrul Ministerului Justiţiei, cu plata unei taxe. Rezervarea este valabilă şase luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă trei luni.

Pentru denumirile care conţin sintagmele "România", "român", "naţional" sau derivate ale acestora se va solicita, în prealabil, acordul Secretariatului General al Guvernului. Spre deosebire de procedura de înfiinţare a unei societăţi, unde acordul Secretariatului General al Guvernului se obţine după eliberarea dovezii de disponibilitate a denumirii de către Oficiul Registrului Comerţului competent, în cazul unui ONG procesul este inversat. Ordinea acestor paşi este de remarcat, întrucât dosarul pentru Secretariatul General al Guvernului va conţine şi o formă de act constitutiv şi de statut ale entităţii care se doreşte înfiinţată, în formă identică cu acea formă care se va depune la judecătorie.

3. Redactarea actului constitutiv şi a statutului

Dispoziţiile de înfiinţare şi funcţionare ale unui ONG vor fi conţinute în două documente separate, anume act constitutiv şi statut. Spre deosebire de societăţi, unde acestea se pot regăsi în acelaşi instrument, Ordonanţa 26/2000 le diferenţiază în mod neechivoc. Actul constitutiv şi statutul se vor întocmi în formă autentică, în cazul fundaţiilor şi în formă autentică sau certificată de un avocat, în cazul asociaţiilor.

Lipsa prevederilor minimale, aşa cum acestea sunt enumerate de către Ordonanţa 26/2000, din actul constitutiv şi statut, este sancţionată cu nulitatea absolută. Astfel, în mod imperativ, actul constitutiv va conţine referinţe minimale, printre altele, la datele de identificare ale membrilor fondatori, exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului, denumirea, sediul, durata de funcţionare şi patrimoniul asociaţiei sau fundaţiei.

Statutul va cuprinde, printre altele, elementele incluse în actul constitutiv, la care se adaugă precizarea scopului şi a obiectivelor, categoriile de resurse patrimoniale, atribuţiile organelor de conducere, adminis-trare şi control, destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării, cu respectarea legii.

4. Alcătuirea dosarului pentru instanţă

Cererea de acordare a personalităţii juridice va fi adresată instanţei în circumscripţia căreia îşi va avea sediul viitorul ONG. În materia federaţiilor, o astfel de cerere se adresează tribunalului, in cazul asociaţiilor şi fundaţiilor judecătoriei, competenţa teritorială menţionată rămânând pe deplin aplicabilă.

Ca regulă, la cererea de mai sus se anexează, în dovedire, printre altele: dovada disponibilităţii denumirii eliberată de către Biroul ONG din cadrul Ministrului Justiţiei şi, după caz, acordul Secretariatului General al Guvernului; dovada depunerii patrimoniului iniţial al ONG-ului; dovada sediului ONG-ului, precum şi documentele statutare.

În ceea ce priveşte membrii fondatori, pentru persoanele fizice se vor depune copii după cartea de identitate şi cazierul fiscal, iar pentru persoanele juridice, hotărârile de aprobare a înfiinţării ONG-ului şi alte documente corporative aferente membrilor fondatori.

De remarcat este practica diferită a instanţelor cu privire la numărul de exemplare al dosarului de înfiinţare sau necesitatea depunerii doar a anumitor documente în original. Tot astfel, majoritatea instanţelor solicită ataşarea documentelor statutare şi în format digital. Pentru a evita solicitarea de către instanţă a unor documente suplimentare, recomandăm consultarea în prealabil a cerinţelor instanţei competente pentru ONG-ul care urmează să fie înregistrat.

5. Procedura de înregistrare şi atestarea efectuării acesteia

În urma depunerii dosarului la instanţa competentă, aceasta va acorda un termen de soluţionare a cererii, termen care variază în funcţie de gradul de încărcare a instanţei. În situaţia în care dosarul este complet sau dacă până la cel târziu primul termen documentaţia este completată după solicitările instanţei, cererea poate fi soluţionată chiar la acest prim termen.

Împotriva soluţiei pronunţate mai sus se poate formula apel. Dacă nu a fost înregistrat niciun apel, instanţa va înregistra, din oficiu, noua entitate în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de către aceasta. Noua entitate dobândeşte personalitate juridică de la momentul înscrierii în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor ţinut de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul. Odată cu înregistrarea, grefa judecătoriei competente va elibera certificatul de înregistrare, care va servi, mai departe, la dovedirea existenţei asociaţiei/fundaţiei şi la efectuarea înregistrării fiscale.

Pe lângă înregistrarea în acest regis-tru, fiecare asociaţie şi fundaţie se va înregistra şi în Registrul Naţional ONG sau Registrul Persoanelor Juridice fără Scop Patrimonial ţinut de către Ministerul Justiţiei, care centralizea-ză situaţia tuturor ONG-urilor la nivel naţional. Înscrierea în acest regis-tru nu are valoare constitutivă, însă face opozabilă terţilor existenţa ONG-ului.

6. Înregistrarea fiscală şi deschiderea contului

Pentru ca ONG-ul să devină operaţional, este necesară parcurgerea unor formalităţi suplimentare în faţa autorităţilor fiscale, în urma cărora se va obţine certificatul de înregistrare fiscală.

Un dosar similar va fi depus şi la banca la care se doreşte depunerea contului curent, aici solicitările de documente putând diferi de la o instituţie la alta.

Odată parcurse aceste proceduri, asociaţia sau fundaţia va putea încheia acte juridice în mod valabil şi va putea beneficia de diverse operaţiuni de finanţare ale acesteia, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale aplicabile.