Licitaţii, sateliţi şi expoziţii

Aseară, mai tîrziu, spre azi, s-a ţinut o licitaţie la distanţă şi partajată, în două oraşe, de această dată ambele din România. Este o acţiune Artmark şi prima de acest tip. Este o formulă, o soluţie care răspunde şi corespunde intenţiei celor de la această activă casă de a atrage în practica de profil şi alte zone ale ţării, unde vînzarea de artă nu cunoaşte licitaţia, mai ales pe cea de prestigiu. Artmark a ţinut deja o licitaţie în altă parte decît Bucureştiul, şi a fost una cu o temă bine asortată cu locul de desfăşurare, Orientalism la Mamaia, ba chiar şi cu momentul monden de vară al întîlnirii. Am mai avut ceva asemănător cu un duplex Bucureşti-Paris, în care ai fi zis că măcar una dintre locaţii este pe lună, desigur din cauza întîrzierii imaginii şi nicidecum a haosului ce a caracterizat acea licitaţie.

Aşadar, ieri, Artmarkul a întins sateliţi peste ţară şi a etalat marfa atît la Bucureşti cît şi la Timişoara, în locaţii selecte, Marriott, respectiv Opera Naţională din Timişoara. Oferta a fost, ca de obicei, de excepţie, din marile zone ale picturii româ-neşti, inclusiv din categoria tineret contemporan. Cîteva recorduri erau speriate rău de tot, avînd motive serioase să se teamă. Le vom evidenţia, la tragerea liniei de bilanţ, sau le vom vedea deja expuse, vedete în lumina spoturilor, precum "Carul cu boi" vîndut la sfîrşitul lui septembrie şi pe care noul proprietar ni-l arată la Brukenthal. Gestul este aşa de frumos că a fost salutat şi de concurenţa de la Goldart.

Odată ajunşi aici, este momentul cel mai bun să trecem în revistă rezultatele licitaţiei ţinute duminică de casa Goldart, la tradiţionala Galerie Ateneele Cărţii, adică GalAteCa BCU-ului. S-a dat cam o treime din lista artei plastice iar două oferte au devenit miliardare. Este vorba de "Mahala în Bucureşti" de Ţucules-cu, un decupaj urban cu casă de burghez înstărit interbelic, pe fondul unei case de burghez şi mai înstărit, la rîndul ei lîngă un bloc burghez de tot şi cam de centru, mai degrabă decît de periferie. A fost vîndut cu 130 de mii de lei, adică 1,3 miliade vechi. Următorul miliardar a obţinut exact această sumă, o sută de mii de lei actuali, ronini. "Privind gravuri" este chiar titlul cu care a fost expusă în 1936, la Dalles, această pictură de Petraşcu care redă imaginea unei femei, probabil soţia artistului, sprijinindu-se în cot pe o canapea, pentru a frunzări un teanc de hîrtii imprimate cu gravuri.

Saltul la poziţia următoare este unul semnificativ, în jos cu 58%. "Vas cu flori" de Jean Cheller a reîmprospătat niţel amintirea cotei acestui artist, explodată cu ani în urmă, exploatată intens, prin abundenţă, apoi menţinută prin raritate. A plecat cu 42 de mii de lei, cam fix 10 mii de euro, enorm pentru acest artist, chiar dacă oferta în cauza nu este de lepădat, dar pînă la cota respectivă este multă muncă de piaţă.

Un foarte interesant portret realizat de G. D. Mirea, "Prinţesa Aris-tizza Ghyka", a fost vîndut cu 31 de mii de lei. Remarcabila pictură provine din colecţia Ruleta şi a apărut în monografia dedicată artistului de Nicolae Petraşcu, colecţionar şi el, şi critic de artă, fratele pictorului Gheorghe cu acelaşi nume. Cu 25 de mii de lei a fost adjudecată o pictură de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, o "Odihnă la cîmp", luminoasă şi tihnită. Tot plin de lumină şi culoare este şi un peisaj din sudul Franţei, vîndut cu 17,5 mii de lei, la licitaţia Goldart ce tocmai a trecut. Autorul picturii din 1932 este un sas de-al nostru, Hans Eder, care a studiat şi la Munchen şi la Paris, şi a avut în preajmă o serioasă pleiadă de artişti transilvăneni, Friedrich Miess, Arthur Coulin şi alţii, pe care continuăm să nu-i prea băgăm în seamă. În 2008, Muzeul de Artă din Braşov, singurul care mai face ceva pentru aceşti mari artişti, l-a sărbătorit pe Hans Eder la 125 de ani de la naştere, iar pe 5 noiembrie care vine se fac 55 de ani de la dispariţia lui.

Realitatea ne oferă, cu generozitate, evenimente artistice de prestigiu. La galeria Colors Art de lîngă piaţa Dorobanţi, Lucian Georgescu trăieşte momentul Jules Perahim, în lumea lui populată cu giganţi de legendă, pictorii români care au trăit şi s-au impus în Franţa. Este cea mai tare expunere a acestui avangardist român, care a dat o tură serioasă prin comunism, în vremuri cînd era vorba doar de convingere şi mai deloc de oportunism, a prins şi proletcultism şi a ajuns, la peste 50 de ani, să o ia de la cap, la inamicul capitalist. Marina Vanci, cea care i-a stat alături, ne spune că Jules Perahim a fost "chinuit" de gîndul că a luat parte la falsa utopie a comunismului şi, ajuns în libertate, şi-a regăsit intacte gîndurile şi visele avangardiste şi suprarealiste. Galeria în sine este o amprentă occidentală deplină, designul şi arhitectura sa fiind altceva decît preferinţa noastră pentru spaţii reduse, uşor de securizat empiric dar nereceptive la lumina naturală. Aproape că am putea spune că Perahim a venit acasă, este o expoziţie reprezentativă, de ţinută, lipseşte doar disponibilitatea noastră de a-l "citi" şi înţelege pe artist, în curajul şi în contestabilele sale.

La sediul Artmark tocmai s-a des-chis o expoziţie demnă de simeze ample şi prestigioase, dedicată "Grupului celor patru". Sînt trei pictori mari şi un sculptor pe măsură, în celebra formulă Ştefan Dimitrescu - Tonitza - Şirato - Oscar Han, toţi înaintaşi, la 75 de ani de la ultima lor apariţie în public. O acţiune marca Ruxandra Garofeanu & friends.

Două expoziţii de excepţie se pregătesc să se închidă, odată noiembrie început. La Casinoul regal din Sinaia, drumul iniţiatic al maestrului Emil Ciocoiu de la Sinai la Sinaia se va retrage în palmares. Tumultos creator de lumi astrale, pictorul român din Germania coboară pe pămînt, preţ de o contemplare de floare şi pentru a ne arăta cu gingăşie interpretările lui terestre şi des-pre oameni. La Bucureşti, la complicat accesibila galerie IRECSON, expunerea anuală Mihai Potcoavă se încheie şi ea, parcă mai repede ca niciodată. Este cea mai bună, amplă şi complexă expoziţie de pînă acum a acestui pictor care se cere scos în lume, mai ales că din lume, de pe pămînt dar şi din cer vine pictorul fost pilot. Portretist de forţă, peisagist de adîncime şi colorist de anvergură, Mihai Potcoavă priveşte totul prin prisma omului edenic şi a grădinilor care îl înconjoară.

Dar nu numai bărbaţii expun. La Galeria Ana, un nume întîmplător tot feminin, avem una dintre rarele expoziţii de Măriuca Oteteleşanu, din ramura artistică a vechii familii, cu rădăcini în istoria României şi în geografia Bucureştiului. Acasă la istoria muzeului de artă, la Brukenthal, găsim o formulă simbiotică foarte interesantă, formată din sculptura metaforică realizată de Elena "Didi" Surdu-Stănescu şi pictura originală, învelită în sclipiri ca de metal, a Getei Grabovschi. Recent, cele două artiste au fost la Cannes unde au primit un prestigios premiu pentru arta lor, alături şi de alţi plas-ticieni români.