"LOVITURA DE STAT ÎN DIRECT"; PUBLICAT SÂMBĂTĂ, CONFIRMAT LUNI Libertatea presei - un coşmar

Am publicat sâmbătă noaptea, pe site-ul ziarului "BURSA", un scenariu, în care Traian Băsescu ar fi reacţionat la ameninţările de răs-turnare a regimului, ameninţări venite dinspre opoziţia politică, sindicate şi mass-media, dând la iveală informaţiile privitoare la planul unei lovituri de stat, în spatele căreia s-ar găsi Sorin Ovidiu Vîntu, aflat în legătură cu liderii opoziţiei, ai sindicatelor şi ai presei.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost internat, în noaptea de duminică spre luni, la Spitalul de Urgenţă "Floreasca", fără să răzbată alte amănunte (decât că i-a fost afectată inima, ceea ce este verosimil, având în vedere atât presiunea sub care se pare că trăieşte de la punerea sa sub acuzare pentru "favorizarea infractorului Nicolae (Viorel) Popa", cât şi pentru că a suportat, vreo doi ani în urmă, o operaţie de instalare a unui dublu by-pass coronarian, la Viena).

Concomitent, în ziua de luni, agenţia Mediafax (legată de PRO TV, televiziunea care găzduise interviul cu Traian Băsescu, din dimineaţa precedentă), a dat publicităţii o parte din stenogramele convorbirilor lui Vîntu, aflate la dosarul său, care confirmă deplin scenariul publicat pe site-ul ziarului "BURSA".

Citez din textul scenariului:

"Băsescu va spune că ziariştii presei centrale în proporţie de 80% (nu doar din trustul Realitatea - o listă în devălmăşie de lideri de opinie dintre cei mai cunoscuţi) au executat ordine venite de la Sorin Ovidiu Vîntu (şi că există înregis-trări care dovedesc asta), care le-a dictat pe cine să invite în emisiuni de televiziune şi pe cine să atace, în mass-media, în general."

Există două inexactităţi în textul scenariului: 1) aparent, nu Băsescu a spus-o ; 2) deocamdată, nu rezultă că ar fi implicaţi şi alţi ziarişti decât cei de la "Realitatea" (dar, înregistrările sunt mai bogate decât ceea ce a fost dat publicităţii).

În rest, este exact ilustrat de stenograme.

Reproducem, în continuare, fragmente din stenogramele date publicităţii.

(Nota Redacţiei: Atenţie!, citatele conţin limbaj licenţios; pe de o parte, ne cerem scuze că tipărim astfel de dis-curs; pe de altă parte, în unele medii, acest tip de limbaj ţine de cotidian şi "normal", prilejuind refularea, sub un stres la cote înalte şi continuu).

Precizăm că Sorin Ovidiu Vîntu este cel mai franc dintre "moguli" şi că practicile lui "jurnalistice" nu au nimic special, în raport cu cele din alte mari trusturi de presă româneşti.

Doar că sunt afirmate răspicat, fără fereală.

• Stenograma discuţiei din ziua de 6 martie 2010, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Sergiu Toader, şeful "Realitatea" TV:

S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.

S. TOADER: Asta vreau să le spun.

S. O. VÎNTU: Corect.

S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.

S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!

S. TOADER: Nu, nu.

S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!

S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p... dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.

S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc... În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.

S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două-fete-cinci-castele.

S. TOADER: Mhî.

S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.

S. TOADER: Ba da.

S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p... prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.

S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?

S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu, aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea TV două-fete-cinci-palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f... pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f... morţii mă-tii, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p... mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.

S. TOADER: Corect.

S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?

S. TOADER: Da.

S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o m... şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p..., una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată func-ţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi... Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pi... boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.

S. O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răs-pundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua, le vom lua strictamente din perspectiva business-ului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.

S. TOADER: Am înţeles.

S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?

S. TOADER: Absolut.

• Stenograma discuţiei dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Doru Buşcu, redactorul-şef al gazetei "Academia Caţavencu", din 7 martie 2010

Dialogul ilustrează că Buşcu (un jurnalist de excepţie), de fapt, nu agreează supunerea editorială a ziariştilor, dar, în final, acceptă situaţia. Drept dovadă, nu a plecat din grupul de presă al lui Vîntu nici până astăzi.

S. O. VÎNTU: Dar stai puţin: şocul a trecut, de-acuma eşti în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituţie patronală. Este totuşi un business făcut pe banii mei, şi nu puţini, sunt câteva zeci de milioane de euro.

D. BUŞCU: Instituţia patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conţinutul acestei publicaţii.

S. O. VÎNTU: Tocmai de aceea, ce-ţi spun, dragul meu prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct! Organizaţia trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.

S. O. VÎNTU: Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionea-ză cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. În totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!

D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.

S. O. VÎNTU: Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de... dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f...ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f...ut-ului din Ro-mânia.

S. O. VÎNTU: Nu, n-ai înţeles: ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.

D. BUŞCU: Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă...

S. O. VÎNTU: Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.

S. O. VÎNTU: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Îţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.

S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.

D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.

S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele? Asta-i noaptea minţii! Pe banii mei! Asta este noaptea minţii! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne! Nu mai există de-acuma când discutăm: Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.

S. O. VÎNTU: Mă, nu ne..., dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slavă Domnului! Nu mă apuc acuma să.... Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc... să încep să-mi f...t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţe-leagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.

D. BUŞCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câţiva ani. E ştiută, a făcut turul organizaţiei asta. E ok, adică e...

S. O. VÎNTU: Doruleţu", e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, că nu ai putut să-l ţii pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p...ă, îl dai afară. În momentul în care unul îşi permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Caţavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că se potoleşte... mi se rupe p...a!