Lumea arde şi baba se piaptănă...la Davos

Este cît se poate de clar că inerţia vremurilor în care marile "firme", atît cele politice, cît şi cele economice, se simţeau obligate de statut şi rang să cheltuiască bugete de sute de milioane de dolari anual, doar pentru acţiunile de prestigiu şi vizibilitate, nu se topeşte prea uşor. Aşa numita reuniune mondială de la Davos este mărturia cea mai convingătoare. Aici, ca şi la alte asemenea "reuniuni", nu s-a întîmplat nimic semnificativ, niciodată! Nici în lumea ideilor şi cu atît mai puţin în lumea deciziilor. Aceste bîlciuri au fost inventate de nişte "băieţi deştepţi", convinşi că din orgoliul celor cu bani mulţi, ori cu putere multă, se poate trăi foarte bine, cît se poate de cinstit. Le iei taxa pe "vizibilitate" şi le oferi un loc unde să se preumble importanţi, împărtăşind lumii din puţul adînc al gîndirii lor: platitudinile protocolare, cele mai plate. Locurile acestea de întîlnire au fost inventate doar pentru că aces­te "personaje importante" au o dorinţă irepresibilă de-a se face cît mai vizibile, vor să fie admirate, privite de "muritorii de rînd" din imediata apropiere, pentru a-şi putea sublinia şi mai tare "inaccesibilitatea". Abia cînd te poţi plimba pe acelaşi culoar cu Vladimir Putin, ori Bill Gates, poţi să ai dimensiunea reală a dis­tanţei de neacoperit dintre tine şi asemenea personaje.

Acum, cînd criza economiei mondiale este declarată şi nimeni nu poate spune cu oarecare temei care va fi adîncimea gropii în care va coborî, reuniunea de la Davos este un eveniment ridicol, dacă nu grotesc.

Vladimir Putin a bătut atîta drum pînă în Elveţia pentru a spune lumii că transportul resurselor energetice este o sursă importantă de neînţelegeri între state şi poate provoca crize de aprovizionare cu consecinţe grave, în plan economic şi social. În consecinţă, n-ar fi rău ca cei mari, vreo duzină şi jumătate să facă un club în care să poate discuta, aşa, ca între cei puternici, cine ce face şi cît ia din fiecare afacere care trece de 20 de miliarde. Merci Becault!

Premierul Chinei a sporit numărul de lucşi-înţelepciune pe cap de locuitor al planetei, declarînd, tocmai de la Davos, că societăţile unde se economiseşte puţin şi se consumă şi ceea ce nu s-a produs sunt de vină pentru criza globală; la asta se adaugă, desigur, goana oarbă după profit a capitaliştilor, fie ei chinezi, americani sau ruşi. Danke schoen! Eu unul mă simt uşurat, mi s-a luat o piatră de pe piept. Acum ştiu de unde ni se trage!

Nici preşedintele Băncii Centrale Europene nu s-a putut abţine să ne facă mai deştepţi, tocmai din creierul munţilor elveţieni: pentru reabilitarea economiei mondiale sunt necesare reforme majore! Ei ce să spun, ne-am procopsit!

Pentru ca atmosfera să fie cît mai propice "dezbaterilor", reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, cavaleri fără frică şi fără de prihană ai tuturor politicilor de deregularizare, privatizare şi deschidere a economiilor, prin desfiinţarea barierelor locale de protecţie (nu neapărat protecţioniste), ne anunţă duios, între două partide de schi, că anul acesta creşterea economică abia dacă se va iţi după zero şi virgulă cu unu-doi ghiocei. Evident, despre contribuţia "filosofiei economice" propovăduite din amvonul FMI şi impusă tuturor celor care-au întins mîna spre împrumuturi, la dezastrul de astăzi, nicio vorbă. Nici nu s-ar cuveni; nu cadrează cu atmosfera destinsă, plăcută, de vacanţă, de la Davos!

Ceea ce mă minunează, însă, este interesul cu totul scăzut al oficialilor români pentru marea reuniune mondială. Este adevărat că miniştrii guvernului Boc nici n-au apucat bine să intre în birouri şi s-au şi grăbit la aeroport. Mai ales miniştrii cu probleme economice. Titularul filei a fost deja plecat de vreo două-trei ori, la tot felul de reuniuni, mai mici decît cea de la Davos, dar cam tot atît de productive. Cel de la turism trebuie să onoreze firma, aşa că şi-a fixat biroul între "frumuseţile patriei" şi "minunile lumii", pe care musai să le vadă personal, altfel cum să poţi vorbi în cunoştinţă de cauză despre turism. Singurul lucru bun, din pers­pectiva noastră, este că nimeni din presa românească nu s-a mai lamentat că la Davos nu a fost invitat niciun înalt gînditor de pe lîngă Hamangia. Dacă am rămas de căruţă, o dată, a doua oară tot nu mai contează! Iar, în cazul de faţă, ratarea marii reuniuni economice mondiale este chiar un cîştig. O economie de cîteva mii de euro, la bugetul statului, pe criza asta, contează!