Mă duc la super-market!

Trăim vremuri ciudate. Cine ar fi zis, doar acum un an, că va veni un profet şi va hipnotiza masele. Drept este că bietul om nu prea reuşeşte să ducă la bun sfârşit o frază cât de cât complexă. Dar asta nu este, din câte se pare, o problemă pentru publicul său.

Pentru noi, ceilalţi, însă este o problemă. Nu de alta, dar se acumulează pagubele eonomice. Încă o campanie electorală ca aceea de la sfârşitul anului trecut şi rating-ul României va ajunge, garantat, în categoria "junk".

Ultima trăznaie: guru a decis ca românii să boicoteze super-marketurile pe 10 ianuarie. Scriu acest editorial în seara de 9, deci nu pot şti câţi consumatori au luat în serios chemarea lui Mesia de pe YouTube. Suspectez însă că s-ar putea să fie destui, judecând după reacţiile "străzii". Aşa că se cuvine să clarificăm câteva chestiuni.

Nu de alta, dar dincolo de campania electorală, noi mai avem o problemă. De fapt, nu numai noi, ci orice ţară care ne numeşte pe sine o "democraţie". Analfabetismul economic. Este esenţial să avem nu doar o guvernare competentă economic, ci şi alegători cât-de-cât alfabetizaţi din punctul de vedere al ştiinţei economice. Altfel cum ar vota ei politici economice raţionale?

Să ne întoarcem la chestiunea boicotului super-marketurilor. Ce li se reproşează acestor magazine ale lui George Soros?

În primul rând, că fac profituri mari. "Pe spinarea noastră". Sunt oare singurul care nu vede nici o logică aici? Desigur că super-marketurile fac profit. Altfel de ce un lanţ de magazine din Franţa sau din Austria ar mai investi aici? Magazinele acelea nu apar din pământ, din iarbă verde. Cineva a plătit bani mulţi pentru ele. Marfa nu apare pe rafturi ca în StarTrek, prin teleportare. Cineva a plătit bani pentru camioanele de marfă.

Unii vor spune că nu profitul în sine este problema, ci "profiturile excesive". Iarăşi, nu înţeleg logica. Hadeţi întâi să verificăm câteva cifre. Sunt din 2023, pentru că cele de pe întreg anul 2024 nu sunt încă disponibile. Un important lanţ de super-market-uri, francez, a avut în România o cifră de afaceri de 11,3 miliarde lei. Profitul net a fost însă abia de 249 de milioane de lei. Sigur, putem discuta preţ de câteva pagini despre cum anume se raportează acest profit, dacă este corect etc. Să acceptăm, totuşi, o concluzie provizorie: profiturile super-marketurilor nu sunt atât de mari precum pretind unii.

Dar să zicem totuşi că ar fi mari. Chiar fabuloase. Şi ce e rău aici? Dacă lucrurile ar sta aşa, ar fi excelent. Toţi ar investi in supermarketuri de lux în România. Ne-am trezi că avem Harrods la Chitila şi Macy's la Pătârlagele. Profiturile mari atrag investitorii. Şi atrag produse de calitate.

Altă linie de atac împotriva super-marketurilor este că, vezi Doamne, nu promovează produse româneşti. Altă acuzaţie absurdă. Nu ştiu unde îşi fac cumpărăturile liderii "suveraniştilor", dar subsemnatul merge la super-marketul din cartier. Acolo e plin de produse româneşti. Lapte, detergent, salam, brânză, dulceaţă, apă plată, bere, pâine sau castraveţi. Habar nu am ce vor cei care agită ideea boicotului. Să îi ruinăm pe producătorii din România?

Desigur, nu toate produsele sunt din România. Unele sunt din state cu care chiar avem motive să facem comerţ. Am cumpărat struguri, vin sau suc de mere din Republica Moldova. Să înţeleg de aici că nu sunt patriot?

Mai este şi o chestiune de principiu: reciprocitatea. Esenţială pentru a avea o piaţă liberă. Carevasăzică, noi vrem ca turiştii din România să fie bine primiţi în Grecia. Atunci de ce strâmbăm din nas atunci când vedem brânză feta grecească pe raft în super-market?

În fine, multe mărfuri nici nu au cum să fie produse în România. Dacă boicotăm super-marketurile vor apărea cultivatori de banane la Botoşani? Se va produce cafea la Arad? Sau coniac franţuzesc la Balş? (Sper că nu!).

Tot încerc să îmi dau seama ce au în minte cei care susţin ideea unui boicot. Unii probabil că au nostalgia comerţului ceauşist. Există chiar un partid parlamentar care susţine o lege prin care să scoată super-marketurile din marile oraşe. Poate că ideea ar fi avut ceva sens acum zece sau douăzeci de ani. Acum pisica a scăpat din sac. Super-marketuri sunt peste tot în marile oraşe. Ce facem cu ele? Începem să le demolăm? Şi unde facem cumpărăturile? De pe ziare întinse pe trotuar, ca la începutul anilor 1990?

Realitatea dură este că micul comerţ este destul de ne-profitabil. Treceţi pe unul dintre marile bulevarde din Bucureşti. Pe oricare. Veţi vedea multe magazine închise, multe spaţii comerciale degradate. Dacă ar fi bani de făcut acolo, aţi vedea peste o săptămână o reprezentanţă Rolex sau o agenţie de turism. Însă tot ce vedem sunt ferestre blocate cu placaj.

Nu este nimic patriotic în a arunca vina pe super-marketuri. Este doar un exemplu de xenofobie. Un gen de anti-semitism pe placul generaţiei Tik-Tok. L-am văzut recent pe unul dintre aceşti agitatori la televizor. Omul pretindea că nu este împotriva super-marketurilor, ci doar a celor străine. El zice că boicotul este pentru a avea şi super-maketuri româneşti. Este bine aşa? Este mai moral? Mie nu mi se pare. Este un fel de "Scoală-te tu, ca să mă aşez eu!?".

Da, marile lanţuri de magazine de la noi sunt germane, austriece, franceze sau belgiene. Dacă vreunul din mega-bogaţii din România vrea şi el să investească, este liber să o facă. Dar eu văd că unii dintre aceştia preferă să investească în coruperea clasei politice din România. Plimbări cu avioane private, sute de mii de euro sparţi în "cluburi de fiţe" alături de politicieni, mită dată dimineaţa, la prânz şi seara. Nu, mulţumesc! Mă duc la super-marketul din colţ.

Citeşte Boicotarea lanţurilor de magazine, un eşec chiar din prima zi