English
Pieţele aşteaptă cu nerăbdare ca Banca Centrală Europeană să anunţe, după şedinţa de politică monetară din 7 martie 2019, lansarea unui nou program de refinanţare pe termen lung a băncilor din zona euro.
În cadrul operaţiunilor derulate în prezent, TLTRO II (Targeted longer-term refinancing operations II), BCE a acordat finanţări cumulate de peste 700 miliarde de euro, care vor ajunge la maturitate anul viitor şi în 2021, iar în prezent soldul este de circa 723 miliarde de euro.
Datele de la BCE arată că repartizarea finanţărilor este profund dezechilibrată, în condiţiile în care sumele alocate băncilor din Italia şi Spania sunt de circa 240 miliarde de euro, respectiv 167 miliarde (vezi graficul 1).
Principala caracteristică a acestor finanţări o reprezintă obligaţia instituţiilor financiare care le primesc, de a acorda, la rândul lor, credite către sectorul real al economiei, respectiv companii nefinanciare şi gospodării ale populaţiei.
Aici apare surpriza care subminează direct toate justificările pentru continuarea acestor programe ale BCE: tocmai în cazul Italiei şi Spaniei efectul TLTRO II asupra dinamicii creditelor acordate companiilor este inexistent.
Din luna mai 2012 până în ianuarie 2019, cea mai mare creşterea anuală a creditului acordat companiilor nefinanciare din Italia a fost de 0,7%, în septembrie 2018. Aceasta a fost şi singura creştere anuală din perioada menţionată, în rest fiind înregistrate doar scăderi anuale, cu excepţia a trei luni în care s-au înregistrat stagnări. În plus, dinamica anuală negativă a creditului acordat companiilor din Italia s-a accentuat în ultimele 4 luni.
În Spania situaţia se prezintă şi mai rău. Din luna iunie 2009 nu s-au mai înregistrat creşteri anuale ale creditării companiilor nefinanciare, iar declinul s-a accelerat din nou în ultimele luni din 2018 (vezi graficul 2).
"Se pare că băncile din Italia şi Spania nu au folosit banii ieftini de la BCE pentru a acorda credite, ci pentru tranzacţii speculative de tip carry trade", scrie redactorul financiar al cotidianului Die Welt pe contul său de Twitter.
Într-un articol recent de pe site-ul Financial Times se arată că BCE se confruntă cu presiuni tot mai mari pentru găsirea unor soluţii de reluare a creşterii economice susţinute, mai ales după stoparea programului de relaxare cantitativă.
Alt motiv important al reluării programului TLTRO îl reprezintă şi evitarea unei crize de lichiditate la nivelul unor segmente importante ale sectorului bancar european.
Un analist de la Pictet Wealth Management a declarat pentru FT că BCE nu trebuie să se rezume doar la discutarea programului LTRO, ci trebuie să anunţe că "va veni şi prelungirea", alt-fel "pieţele vor fi dezamăgite".
Dar de ce nu sunt pieţele deja dezamăgite de lipsa totală a eficienţei programelor BCE şi cred că extinderea acestora va avea rezultate diferite?
Oare au uitat "pieţele" definiţia lui Albert Einstein, care spunea că "nebunia înseamnă a face mereu acelaşi lucru şi a aştepta rezultate diferite"? Se pare că nu mai contează, iar totul se reduce numai la păstrarea aparenţelor.
La sfârşitul lunii trecute, analiştii de la ABN Amro declarau că "datele privind creditarea bancară susţin ideea că BCE va anunţa curând un nou program TLTRO".
Din păcate, materializarea acestor aşteptări este condiţionată de punctul de vedere al oficialilor BCE. "Trebuie să existe o justificare de politică monetară pentru o astfel de decizie", a declarat recent Francois Villeroy de Galhau, guvernatorul Băncii Franţei, deoa-rece "măsurile nu pot fi elaborate în funcţie de necesităţile specifice ale unor bănci din anumite ţări membre ale zonei euro".
Problema reluării TLTRO a fost abordată şi de Moody's. În opinia agenţiei de rating, "finanţările BCE au atât implicaţii pozitive cât şi negative", după cum scrie FT.
De unde vine dualismul? De la faptul că aspectul pozitiv îl reprezintă posibila stimulare economică prin noi credite, în timp ce aspectul negativ este reprezentat de crearea unei percepţii nefavorabile privind capacitatea băncilor comerciale de a-şi asigura finanţarea de pe pieţe la costuri rezonabile.
"Nu doar retragerea finanţărilor reprezintă un risc de stabilitate pentru anumite sisteme bancare, ci însăşi exis-tenţa lor semnalează existenţa riscului în primul rând", este concluzia articolului de pe site-ul FT.
Oare nu poate "inventa" Mario Draghi un nou instrument de politică monetară înainte de încheierea mandatului său la conducerea BCE, ceva de genul unei "baghete magice", care să elimine riscul de pe pieţele financiare din zona euro, iar simpla sa invocare să fie garanţia prosperităţii nesfârşite prin creditare?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Pretext
(mesaj trimis de Marius și Sulla în data de 05.03.2019, 06:52)
Motivul principal pentru lansarea TLTRO 3 este ajungerea la scadență a obligațiunilor din programul TLTRO 1, lansat în iunie 2014, anul acesta și la anul și nicidecum o viziune de perspectivă apropiată asupra ajungerii la scadență a obligațiunilor din programul TLTRO 2, în 2020 și 2021, întrucât gândirea lui Mario Draghi și a celorlalți responsabili BCE se oprește la aici și acum, care într-o limbă mai precisă se pot articula cu the, devenind ,,atunciul și acumul".
Un aspect în care nu sunt de acord cu concluziile legate de creșterea creditării companiilor nefinanciare și populației este oprirea asupra situației creditării din Spania și Italia, în condițiile în care cel puțin 3 bănci principale din aceste două țări, Santander, Unicredit și Intessa sunt actori globali, iar o refinanțare mirifică și repetată cum este programul TLTRO 1 și 2 produce o serie de bule de active unde nu se așteaptă autorul articolului, de exemplu în Austria, Ungaria, România, etc., unde creditarea populației crește efectiv pentru că intermedierea financiară redusă oferă spațiu de creștere, printre cei mai mari creditori numărându-se cele trei bănci mamut enumerate aleatoriu.
Am spus bulă de active întrucât, cel puțin în România, conform principiului unde dai și unde crapă, firmele se finanțează la furnizor, arieratele cresc, iar TLTRO 1 și 2 sunt, alături și împreună cu programul Prima Casă, unul dintre factorii generatori ai creșterii activelor imobiliare în perioada 2014-2018, stopată acum și care se dorește să continue.
Așadar, nu avem de-a face cu o creștere a prosperității decât pentru persoanele care își permit să utilizeze creditarea ca formă de investiție, nicidecum pentru cei care apelează la programul Prima Casă sau pentru cei care iau credite de consum, finanțate parțial prin TLTRO 1 și 2; iar dacă nu va fi lansat TLTRO 3, vom asista la spargerea celei mai mari bule speculative din istoria modernă a lumii și nicidecum la stoparea bunăstării prin creditare, care îmi aduce aminte de bancul din copilărie despre definiția socialismului, din perspectiva înțelepciunii lui Bulă: ,,Copii, spuse la clasă tovarășa învățătoare, vă rog să îmi dați cea mai bună definiție a socialismului, iar cel care dă cea mai bună definiție primește 10 lei. Bulă răspunde că definiția socialismului este grija pentru om. Fără să existe, tovarășa învățătoare îi dă 10 lei, considerând că este definiția perfectă. Încurajat de recompensă, Bună prinde curaj și-i spune tovărășei: dacă îmi mai dați 10 lei, vă spun și cum îl cheamă". Diferența dintre situația din banc, cea din anii 80 și cea din prezent este pluralul-dacă îmi dați 25 de euro, vă pot face o listă, însă vă veți plictisi să o citiți, atât de lungă este, pentru că dictatura s-a transformat în oligarhie, sens în care, pentru o extrapolare ușor sinistră, este interesant de auzit cum sună cuvântul de origine elină oligarh în limba rusă: aligaarh, pronunția mea este foarte aproximativă, cu scuzele de rigoare, însă necesară pentru acest sfârșit de ev, cum spunea Nicolae Balotă și de paradigmă economică, așa cum cred cu tărie.