English
Ce l-a apucat pe Trump, oare? Nici nu şi-a pus bine pe buletin cea de a doua viză de flotant la Casa Albă că a şi început "să dea pe goarnă" o cascadă de "lucruri trăznite". Spuse tare, în gura mare, de răsună lumea în toate cele patru colţuri ale ei. Unul mai trăznit ca altul! Vrea Canada, vrea Panama, mă rog, canalul, vrea Mexicul...deocamdată doar golful sau numele lui, vrea Groenlanda. Da, ce nu vrea! Omul vrea şi zice serios ceea ce vrea. Iar, pentru asta, după propriile declaraţii, nu exclude să pună la lucru puterea militară a Statelor Unite. Cît ai zice peşte, Anschluss-ul, operaţiunea de pedepsire, agresiunea, războiul au fost coborîte de Trump din podul cu vechituri al istoriei, recondiţionate, reacreditate şi prezentate lumii întregi ca instrumete legitime ale politicii americane. De forţă, vezi bine! Aia de drept nu ne mai interesează cine ştie ce, ba chiar deloc! "Explicaţia" simplă şi la îndemînă pentru această "noutate politică": omului i-ar fi de trebuinţă nişte doage la cap, lipsă acum din inventar. Temporar sau definitiv, încă nu ştim. Habar nu are ce spune, habar nu are ce înseamnă ceea ce spune. Nu are altă preocupare decît să se umfle în pene în faţa camerelor de luat vederi, ca un curcan stupid şi bine îngrăşat înainte de "Thanksgiving Day", să arate cui o vrea să se uite la el, cît este el de Mare şi cît de Mare poate El să facă America. "Că, la soare te mai poţi uita dar la dînsul, ba!" Evident, nici un om serios şi cu scaun la cap nu se poate mulţumi cu aceast ciot de pseudo-explicaţie, chiar dacă "diagnosticul" pus mai sus "pacientului" Trump conţine o doză masivă de adevăr. Trebuie să fie şi ceva serios la mijloc. Foarte serios! Ce ar putea să fie?
În drumul prin hăţişurile din jungla politicii să observăm mai întîi că zicerile lui Trump cad ca un izvor de "apă vie" peste frunţile înfierbîntate ale unora ca Putin, Xi Jinping, Kim Jong-un, Abdel el-Sisi, Nethanyahu, Khamenei şi toată pletora deloc împuţinată a oamenilor politici dintr-o lume pentru care politica de forţă este adevărata şi singura politică valabilă. Cea cîştigătoare! Dacă Putin avea nevoie de o susţinere politică pentru războiul său din Ucraina, şi avea nevoie mare, atunci Trump i-a servit-o pe tavă. Ce vreţi mai natural pe lumea aceasta decît să întinzi mîna şi să iei din curtea altuia ceea ce rîvneşti, ceea ce îţi place, îţi este de trebuinţă ori cu care te-ai putea împăuna sau, mă rog, care te încurcă? Mai ales, dacă poţi să iei folosind doar un ciomag bine aplicat în capul cui i-ar trece prin minte să ţi se împotrivească. Dacă nu ajunge ciomagul, atunci cu forţa armelor mai sofisticate. La nevoie, chiar şi cele nucleare. Cui îi pasă de viaţa sacrificată a mii, sute de mii, milioane de oameni care nu şi-au dat niciodată acordul pentru a fi "prelucraţi" de maşina de tocat a războiului, trecuţi violent şi pe repede înainte, fără nici o ceremonie, în lumea celor drepţi. Carne macră, carne de tun! Acum, în galantarele din Europa, pentru cumpărătorii noştri putinişti, şi cu gust asiatic, coreean!
În lumina noilor direcţii ale politicii internaţionale pe care Trump se grăbeşte să o anunţe cu tam-tam, încă înainte de a se aşeza din nou în jeţul din Biroul Oval, se mai întrezăreşte ceva. Aşa zisa luptă dintre "suveranişti" şi "globalişti" în care Trump întruchipează Făt-Frumosul suveraniştilor este un fake de zile mari. O fentă, după care pleacă doar cei slabi de înger şi mai ales de carte. De înţelegere a ceea ce se cocace şi se scoate apoi pe "masă" din straturile adînci ale politicii. Gogoriţa "suveranismului" a fost inventată pentru uzul Europei. Ea, Europa, trebuie scoasă cît mai repede şi dacă se poate pentru totdeauna din cursă. Adevărata cursă a competiţiei globale. Şi ce altă soluţie mai bună, decît întoarcerea Europei cu vreo două-trei sute de ani în urmă. Înainte de formarea şi stabilizarea entităţilor statale care au reuşit prin forţa ştiinţei, a industriei, a administraţiei, a educaţiei, a comerţului şi, desigur, a armelor, în anumite perioade ale modernităţii, politici globaliste de tip imperial: Anglia, Rusia, Germania, Franţa, sau cvasi imperial, Spania, Italia, Olanda sau Portugalia. "Marea cursă" în care s-a plecat după abandonarea "războiului rece" este rezervată, însă, doar pentru giganţi: Statele Unite, China, India, Rusia. Restul mapamondului trebuie rataşat la aceste centre de putere. Soluţia pentru "desfiinţarea Europei" este simplă. Prima fază, demolarea construcţiilor instituţionale care i-au permis un avînt globalist: NATO şi Uniunea Europeană. Doi, revenirea la fărîme de state naţionale, incapabile în orice fel să se mai opună puterii de atracţie a macro-centrului globalist în raza căruia se află. Anglia este ameninţată de separarea Scoţiei, Germania de un posibil divorţ între Berlin şi Munchen, Italia de cel dintre Nord şi Sud, Spania de scindarea bască, Franţa de autonomizare accentuată a regiunilor care deja se opun radical politicilor de emigrare necontrolată şi de dezvoltare-recunoaştere a altor identităţi de grup decît cea "franceză". Dacă pentru asta Franţa va trebui să părăsească NATO şi să renunţe la UE, atunci, mai devreme sau mai tîrziu, o va face, fără să înţeleagă că, în acest fel, a jucat în cărţile celor care au făcut desenul acestei lumi noi, în care Franţa devine o entitate irelevantă, neputincioasă, a politicii internaţionale.
Dacă politicile marca "Trump" se vor impune, atunci, în următoarele decenii, Europa va fi trecută prin maşina de tocat istorie, pentru a fi mărunţită şi împachetată în bucăţele mici, pentru uzul şi pe gustul "Gurilor Mari". Dacă se mai întreabă cineva, în ceea ce ne priveşte, cu sau fără steag american, Rusia!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
