Mi amore, espresso macchiato!

Ce a fost în capul estonienilor, efectiv nu pot să înţeleg. După ce am fost cinci ani ambasador la Tallinn, credeam că ştiu ceva despre Estonia. O ţară cu o populaţie mai mică decât a municipiului Bucureşti, dar care a reuşit să iasă cu bine din noaptea ocupaţiei sovietice. Estonienii au o democraţie consolidată, o economie dinamică, o administraţie competentă şi un sistem şcolar care a ajuns pe locul 1 în Europa. Cel mai important, estonienii sunt oameni serioşi.

Atunci cum au putut să îl selecteze, pentru Eurovision, pe un individ care îşi spune Tommy Cash? Respectivul, etnic rus, pretinde că este un "băiat din ghetou", care cântă rap, cu versuri scandaloase. Mă rog, aşa înţelege el "arta"... Acest Tommy Cash a stârnit acum scandal în Italia, datorită versurilor dezaxate ale piesei "Espresso machiato" pe care o va interpreta ca reprezentant al Estoniei la Eurovision.

Judecaţi şi singuri. "Mi money numeroso, I work around the clocko. That's why I'm sweating like a mafioso". Şi alte asemenea insanităţi, cântate într-un amestec grotesc de engleză şi italiană. Ce sens are toată această bufonerie? Oricât încerc să găsesc unul, nu reuşesc. Dar poate că asta este ideea. Spui sau faci ceva "sărit de pe fix" pentru a-l reduce pe celălalt la tăcere.

Acelaşi lucru se întâmplă acum în politică. Au trecut vremurile "confruntărilor ideologice". Pe atunci aveai tabere care se duelau în idei. Unele mai inteligente, altele de-a dreptul eronate. Dar erau idei. Spre exemplu, eu spun că trebuie piaţă liberă, tu spui că economia trebuie să fie monopol de stat. Apoi fiecare aducem argumente în sprijinul tezelor noastre.

Acum se procedează altfel. Iată-l pe Elon Musk. Într-o lume normală, omul ar fi într-o instituţie de specialitate, pentru tratament. Are sindromul Asperger. Printre simptomele bolii se numără comportamentul repetitiv, obsesii, dificultăţi în înţelegerea contextului social. Dar în lumea în care am ajuns să trăim Elon Musk este un fel de star al "influencerilor". Este cel mai bogat om din lume, cu peste 300 de miliarde de dolari. Aşa că se crede ultra-inteligent şi capabil să dea sfaturi tuturor.

Dacă ridicolul ar durea, Elon Musk s-ar tăvăli acum pe marginea drumului. Însă Musk este chiar proprietarul reţelei X, pe care îşi formulează aberaţiile, aşa că poate persevera. Printre ultimele sale isprăvi: susţine că democraţia în România ar fi ameninţată de... fundaţia Soros. Care însă şi-a închis biroul din România în... 2017. Dar asta nu contează, tot ce contează este să postezi ceva lipsit de orice sens. Cum spunea înţeleptul Tommy: "I just own this little ristorante".

În materie de derapaje, Musk are de unde învăţa. Patronul său, Donald Trump, a avut o atitudine relativ rezervată în timpul campaniei electorale (după standardele Trump). Odată ce s-a văzut, vorba românului, "cu sacii în căruţă" la Casa Albă, a aruncat orice bun-simţ pe fereastră. Nu este zi de la Dumnezeu fără ca Trump să nu facă declaraţii de o neruşinare maximă. Acum îl numeşte pe Zelensky "dictator" şi pretinde că preşedintele Ucrainei are doar 4% popularitate în ţara sa. Acestea sunt nişte minciuni sfruntate. Zelensky are peste 50%, adică semnificativ mai mult decât are în prezent Trump popularitate în Statele Unite. Iar dictator este chiar Vladimir Putin, amicul lui Trump din Moscova. Poate că Tommy Cash are totuşi dreptate: "Life may give you lemons when dancing with the demons".

Procedeul acesta - lansezi o "aroganţă" maximă pentru a paraliza orice reacţie - este cunoscut şi practicat pe la noi. În prezent, campionul local al categoriei este un anume Marcel Ciolacu. Ţara arde şi prim-ministrul Ciolacu postează filmuleţe cu pisica lui care s-ar fi căţărat într-un copac. (Nimic despre scandalul Nordis). Dau din nou cuvântul lui Tommy Cash: "Mi like to fly privati with twenty-four carati/Also mi casa very grandioso".

Să ne întoarcem însă la maestrul Trump. Ultima ştire este că a revenit asupra declaraţiilor anterioare, când afirmase, scandalos, că Ucraina ar fi pornit războiul cu Rusia. Acum admite, într-un interviu, că de fapt Rusia a început, la ordinul lui Putin. Bun... şi?... Vreo concluzie raţională?... Deocamdată nu. Tommy Cash: "Life is like spaghetti, it's hard until you make it".

O menţiune specială pentru o altă grozăvie. Cât de lipsit trebuie să fii de orice busolă morală, să ceri Ucrainei să îţi cedeze exploatarea pământurilor rare în plin război? Ce face acum "famiglia" Trump nu este decât un şantaj la adresa Kievului. Se pare că ar fi ameninţat, mai nou, că taie legătura spre sateliţii Starlink, de care are nevoie armata Ucrainei. Ce să mai adaugi când auzi aşa ceva? Doar Tommy Cash să mai aibă ceva în repertoriu: "Ciao bella, I'm Tommaso, addicted to tobacco/Mi like mi coffè very importante".

În fine, acum să nu ne imaginăm că "trumpismul" are monopol pe ticăloşie. Nici Stânga woke nu stă prea bine. Printre puţinele lucruri bune pe care le-a făcut Trump de când a devenit preşedinte a fost să emită un ordin executiv care să ceară universităţilor să raporteze activităţile anti-semite ale cetăţenilor străini din campusuri în vederea revocării vizelor de student sau de profesor. Acum universităţile dau din colţ în colţ şi pretind că nu înţeleg ce să facă. Pe când administraţia Biden le încuraja să pună pumnul în gură tuturor vorbitorilor conservatori, atunci ştiau exact ce au de făcut. Iar sub Biden şi sub Obama, când aceleaşi universităţi au devenit bastioane Hamas, studenţii evrei erau hăituiţi, iar Israelul era demonizat. Acum universităţile se plâng că li se neagă "libertatea cuvântului". Really?... Cum spune poetul din Estonia: "No stresso, no stresso, no need to be depresso".