Mic şi rău: Baby Doc

Personajul nostru are aerul că totul i se cuvine. Atenţie, bani. Pare că pozează mereu pentru un cerc de fotografi. Toată viaţa a fost un răsfăţat. A moştenit o funcţie politică, a făcut Dreptul, a condus o ţară. Se împlinesc 22.442 de zile de când s-a năs­cut Baby Doc, pe numele din acte Jean-Claude Duvalier, fostul dictator din Haiti. Cred că este momentul să desprindem câteva lecţii din experienţa haitiană.

1. Tinereţea nu garantează nimic. Baby Doc a venit la putere la nici 20 de ani. A stat la putere aproape 15 ani. Politicile sale nu au fost fundamental diferite de acelea ale predecesorului său. Vârsta, până la urmă, nu corelează direct cu apetitul pentru reforme.

2. Nepotismul este o problemă în sistemele politice moderne. Baby Doc i-a urmat în funcţie propriului tată, celebrul şi sinistrul Papa Doc. Este, din păcate, un caz frecvent. Copii, părinţi, neveste, soţi, verişori, cumetri. Toate sistemele politice moderne sunt atinse, fie şi măcar în treacăt, de acest păcat. Problema intervine acolo unde meritul şi integritatea sunt complet dizlocuite de reţelele de rubedenii.

3. Urmăriţi banul. După cinci decenii de comunism suntem tentaţi să interpretăm scena politică cu referire la ideologia actorilor politici. Însă unii dintre aceştia nu au altă ideologie decât profitul personal. Baby Doc este un exemplu. A fost de Stânga? A fost de Dreapta? Baby Doc şi-a servit consecvent doar propriile interese. A devenit putred de bogat. Cu circa 3 milioane de dolari cheltuiţi, a făcut ceea ce este, probabil, cea mai scumpă nuntă din lume. Aşadar, luaţi urma banilor şi veţi înţelege comportamentul multor politicieni.

4. Cultul personalităţii. Îl asociem de obicei cu sistemele totalitare, fasciste sau comuniste. Dar cultul personalităţii apare şi în sistemele autoritare. Cum îl recunoaştem? Vedem că în loc să vorbească despre problemele ţării şi să discute idei sau argumente, politicienii se referă mai degrabă la ei înşişi, la cât de groazavi sau indispensabili sunt ei. Şi cât de nenorociţi sunt cei din Opoziţie. Ceea ce revine la acelaşi lucru: cât de indispensabili sunt ei.

5. O ţară care a făcut paşi mari înainte poate face, rapid şi decisiv, paşi înapoi. Astăzi, Haiti este la coada tuturor clasamentelor internaţionale. Aici s-a ajuns şi datorită dictaturii celor doi Duvalier, tată şi fiu. Însă situaţia aceasta nu era predeterminată, istoric vorbind. Haiti este într-o regiune în care găsim acum şi unele state foarte bogate şi stabile. În secolul al XVIII-lea, "Perla Antilelor" era cea mai înstărită colonie din imperiul francez. Dar o succesiune de lupte interne şi intervenţii străine au dus în pământ economia haitiană şi au pus pe butuci sistemul politic.

6. Banii din ajutoare ajung uneori pe mâna unei clase corupte. În Haiti acest lucru s-a întâmplat cu ajutoarele internaţionale primite în urma dis­trugerilor aduse de uragane. În loc să ajungă în buzunarele sinistraţilor, banii au contribuit la ridicarea vilelor politicienilor, aşa cum a fost cazul în timpul preşedinţiei lui Magloire (1950-1956).

7. Democraţia uneori se autodis­truge. Tot felul de neaveniţi în ale Istoriei dau exemplul Germaniei hitleriste. Totuşi, în alegerile din noiembrie 1932, partidul nazist nu a primit decât 33% din voturile exprimate. Hitler a venit la putere, ca Prim-Ministru, prin maşinaţiuni parlamentare, nu pe baza unui mandat majoritar primit la urne. Un exemplu mai potrivit ar fi acela al alegerilor din Haiti, din Septembrie 1957, când oamenii lui Papa Doc au luat două treimi din mandatele Camerei inferioare şi toate mandatele din Senat.

8. Aparenţele înşală. Papa Doc părea un om mistuit de dorul dreptăţii sociale. Era un politician de mică anvergură, propulsat aproape din întâmplare pe primul loc de pe scena politică. În câteva luni mulţi au regretat.

9. Un element important în consolidarea unei dictaturi este prigoana intelectualilor. Papa Doc nu era omul care să se încurce cu cartea şi cu ştiinţele. Dar ce spun eu? Era un şarlatan, cunoscut pentru interesul său obsesiv faţă de voodoo, o formă de magie neagră specifică lumii creole. După ce s-a instalat la putere s-a pus cu biciul pe cei educaţi. Mulţi au fugit din ţară. Sistemul de învăţământ s-a prăbuşit.

10. Banii publici sunt folosiţi de politicieni populişti pentru a cumpăra susţinere. Papa şi Baby Doc s-au pus la treabă. Drumuri, canalizare, poduri. Totul pentru a atrage voturile mahalalelor.

11. Cleptocraţia este un concept util în analiza politică. Atunci când elitele politice se susţin prin jefuirea sistematică a ţării.

12. Influenţa Bisericii Catolice în democratizare. Papa Ioan Paul al II-lea a denunţat, în timpul vizitei sale în Haiti, din 1983, regimul lui Duvalier.

13. Justiţia are o mână lungă. Unii îşi imaginează prea repede că au scăpat. Baby Doc, spre exemplu. A fugit în Franţa, în 1986. S-a întors în Haiti în 2011. De ce anume, nu este clar. Pentru bani? Pentru că şi-a imaginat că este încă iubit de popor? A doua zi Poliţia a pus mâna pe el.