Abordarea locului conducerii efective, în proiectul de modificare a Codului Fiscal, este diferită faţă de proiectul internaţional elaborat de OECD, la cererea G8/G7 "Erodarea bazei impozabile şi migrarea profiturilor" (proiectul BEPS), este de părere Mihaela Mitroi, Partener, Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România.
În opinia domniei sale, noua definiţie le ridică multe întrebări specialiştilor în fiscalitate, adăugând: "O astfel de abordare este divergentă faţă de proiectul internaţional elaborat de OECD la cererea G8/G7 «Erodarea bazei impozabile şi migrarea profiturilor» (proiectul BEPS), care se concentrează tot mai mult pe substanţa tranzacţiilor şi pe alinierea dintre locul în care se declară şi se impozitează veniturile cu locul în care se realizează activitatea".
Potrivit doamnei Mitroi, locul conducerii efective reprezintă locul unde conducerea societăţii ia deciziile cheie necesare pentru desfăşurarea activităţii (de exemplu, financiare, operaţionale, comerciale etc.), iar conform regulilor fiscalităţii internaţionale, o companie trebuie să platească impozit pe profit acolo unde are locul de exercitare a conducerii efective.
Astfel, atunci când acesta se află în alt stat decât cel unde este încorporată societatea, aceasta va plăti impozit numai în statul unde se află locul conducerii efective, susţine doamna Mitroi.
Unul dintre aspectele pe care le remarcă reprezentanta EY România, din modul în care este formulată definiţia locului conducerii efective în proiectul de modificare a Codului Fiscal, face referire la faptul că, în primul rând, noţiunea de loc al conducerii efective nu se aplică în cazul societăţilor aflate în ţări cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri.
De exemplu, societăţi aflate în Seychelles, Insulele Virgine Americane şi Britanice, Insulele Marshall şi multe alte jurisdicţii (dintre care unele chiar se află pe lista jurisdicţiilor necooperante întocmită de către Uniunea Eupropeană) nu pot avea locul conducerii efective în România, ceea ce înseamnă că, pentru societăţile înregistrate în aceste ţări, nu ar exista riscul ca autorităţile să considere că ar trebui să plătească impozit pe profit în România, chiar dacă, de facto, acestea sunt administrate din România, a explicat Mihaela Mitroi.
Domnia sa a adăugat: "Este suprinzător, având în vedere faptul că în practica internaţională acest concept este deseori utilizat tocmai pentru a răspunde unor astfel de situaţii. Desigur, regulile generale anti-abuz pot fi în continuare invocate. Totuşi, conceptul de loc al conducerii efective ar fi trebuit să constituie instrumentul cel mai la îndemână în astfel de situaţii. În al doilea rând, noţiunea de loc al conducerii efective nu vizează societăţile care au drept obiect de activitate «o simplă administrare de valori mobiliare sau alte active». Această formulare ne duce cu gândul că societăţile de tip holding sau alte companii care fac doar administrare de active (de exemplu: societăţi care deţin şi administrează active intangibile - mărci, patente etc.) nu pot avea locul conducerii efective în România, chiar dacă deciziile strategice cu privire la administrarea acestor societăţi se iau din România".
Expertul din cadrul EY România conchide că această interpretare surprinde, având în vedere că şi aceste situaţii, în practica internaţională, se aflau pe lista celor capturate de conceptul de loc al conducerii efective.
1. Un gand bun...
(mesaj trimis de The Thinker în data de 04.09.2019, 12:33)
Doamna Mihaela Mitroi este o personalitate in lumea finantelor dar si a cercetarii stiintifice economice romanesti, un om a carui traiectrorie profesionala trebuie urmarita, sigur va fi luminoasa.
Ma bucur sincer sa va vad in paginile prestigioasei publicatii "BURSA", sper sa va revad la I.M.C., A.S.E., 2019, sa polemizam despre gradul de indatorare al economiilor nationale...