MIHAI BOGZA "Nu vrem ca, la anul, să ni se ia cu două mâini ceea ce ni s-a dat anul acesta cu o mână"

Reporter: Domnule Mihai Bogza, aţi început recent al doilea mandat de preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini (FIC). Care este principala prioritate a FIC în noul dumneavoastră mandat?

Mihai Bogza: Principala noastră prioritate a fost şi rămâne realizarea unui mediu de afaceri prietenos, care să conducă la o creştere economică rapidă.

Reporter: Şi cum se măsoară calitatea mediului de afaceri?

Mihai Bogza: Există mai multe clasamente care măsoară atractivitatea acestuia, cum ar fi cel întocmit de Banca Mondială, de exemplu. Dar dincolo de astfel de clasamente, unde în general ţara noastră se situează pe locuri deloc onorante, testul suprem îl constituie volumul investiţiilor străine. Aici, din păcate, România mai are foarte mult de progresat - de câţiva ani nivelul FDI (Foreign Direct Investments - Investiţii Străine Directe) se situează undeva în zona a două miliarde de euro anual, mult sub potenţialul ţării şi sub ceea ce reuşesc să atragă alte ţări care înregistrează ritmuri rapide de dezvoltare. Mai grav, grosul acestor investiţii merge către recapitalizarea companiilor deja existente şi cărora criza le-a erodat capitalul, şi nu către investiţii în companii noi.

Nici nu ne mai amintim când s-a înregistrat ultima investiţie de peste un miliard de euro în România...

Reporter: Aţi putea enumera câteva cauze pentru care ţara noastră nu ocupă un loc mai înalt în gradul de atractivitate pentru investitorii străini?

Mihai Bogza: Gradul ridicat de fiscalitate, peste media Uniunii Europene; lipsa de transparenţă şi predictibilitate în procesul legislativ; infrastructura proastă; corupţia; riscul de ţară; piaţa internă redusă, în comparaţie cu potenţialul sugerat de numărul populaţiei şi din păcate aş mai putea continua. Evident, toate aceste cauze se află pe agenda de lucru a FIC în vederea îmbunătăţirii situaţiei, dar problemele nu se rezolva uşor.

Reporter: Pentru că aţi menţionat fiscalitatea - a stârnit o oarecare confuzie poziţia comunităţii de afaceri în legătură cu reducerea CAS. Până la urmă, sunteţi în favoarea sau împotriva acesteia?

Mihai Bogza: Confuzia a plecat poate de la faptul că fiecare a preluat ceea ce a dorit din răspunsul nostru, care are două părţi. În cadrul FIC susţinem, desigur, reducerea CAS, mai ales în condiţiile în care în acest an a avut deja loc o înăsprire semnificativă a fiscalităţii care a afectat negativ mediul de afaceri, prin introducerea taxei pe construcţiile speciale şi majorarea accizei la carburanţi. În plus, după cum este cunoscut, impozitarea muncii în România este deja foarte ridicată şi o relaxare în acest domeniu este necesară.

Reporter: Pare clar. Şi atunci care este partea a doua a răspunsului?

Mihai Bogza: Ei bine, o astfel de măsură, repet, salutară, trebuie să fie sustenabilă. Adică bugetul să se poată încadra la anul şi în anii următori în ţintele de deficit fără să fie necesare alte majorări de impozite. Nu vrem ca la anul să ni se ia cu două mâini ceea ce ni s-a dat anul acesta cu o mâna. Şi spun bine cu două mâini, pentru că, la nivelul de evaziune, care atinge aproape 50% la anumite categorii de impozite, cei care în mod obişnuit îşi plătesc taxele vor trebui să compenseze şi ceea ce nu achită evazioniştii, şi cum membrii FIC sunt printre cei mai conştiincioşi contribuabili, ei sunt şi printre cei mai afectaţi. Acesta este motivul pentru care dorim să fim siguri că reducerea CAS constituie o măsură sustenabilă.

Reporter: Şi cum putem şti acest lucru, în condiţiile în care preşedintele spune una, iar premierul alta?

Mihai Bogza: Avem doi arbitri care cred că nu pot fi bănuiţi de partizanat politic. Unul dintre ei este FMI, cu care România are un acord, un acord a cărui încălcare ar presupune consecinţe deosebit de serioase, inclusiv pe relaţia cu Uniunea Europeană. Din punctul nostru de vedere, dacă Fondul consideră că reducerea CAS este sustenabilă, suntem şi noi mulţumiţi.

Al doilea arbitru este Consiliul Fiscal, despre care apreciem că are şi capacitatea, şi instrumentele pentru a analiza sustenabilitatea măsurilor fiscale adoptate de Guvern.

Reporter: Până acum cei doi arbitri nu par prea fericiţi... Atunci care ar fi soluţia, să renunţăm la măsură?

Mihai Bogza: Nu cred că ar fi un lucru bun, mai ales că, repet, mediul de afaceri a fost prea mult împovărat în acest an pe partea fiscală şi merită o relaxare. Soluţia nu trebuie să o propunem noi, mediul de afaceri, dar pot sugera o posibilitate: dacă nu se realizează veniturile bugetare la nivelul stabilit, atunci logica cere un angajament formal al autorităţilor pentru reducerea cheltuielilor, şi evident, nu a celor pentru investiţii, ci a celorlalte. În sectorul privat acest lucru se întâmplă în mod curent, de ce nu s-ar face la fel şi în cel public? Mai ales că, până la urmă, nivelul de colectare reprezintă strict un indicator de performanţă al acestui din urmă sector...

Reporter: Autorităţile par convinse că vor putea colecta mai bine în perioada următoare.

Mihai Bogza: Şi noi, comunitatea de afaceri, am formulat o serie de propuneri concrete pentru îmbunătăţirea colectării, dar repet, dacă acestea nu se vor materializa nu trebuie sancţionaţi tot acei contribuabili care înţeleg să plătească, ci cei care se angajează să colecteze mai bine şi nu o fac.

Reporter: Ştiu că FIC a făcut şi propuneri pentru îmbunătăţirea structurii salariale în sectorul public. În ce fază se află acestea?

Mihai Bogza: Până acum nu s-a înregistrat niciun progres după ştiinţă noastră. Obiectivul final pe care l-am urmărit prin aceste propuneri a fost să se asigure salarii decente, corelate cu volumul de muncă, responsabilităţile şi performanţa salariaţilor bugetari, dar fără creşterea anvelopei salariale totale. Altfel spus, considerăm că şi în sectorul public trebuie aplicate aceleaşi principii ca în cel privat, doar până la urmă sectorul privat este cel care plăteşte prin impozite salariile funcţionarilor de la stat.

Reporter: O ultimă întrebare, adresată de această dată fostului supraveghetor bancar Mihai Bogza. În ultima perioada, presa românească a reflectat destul de persistent problemele bancare apărute în Bulgaria. Vedeţi posibile astfel de evenimente şi în România?

Mihai Bogza: Ceea ce înţeleg că se întâmplă în Bulgaria pare să fie un caz clasic de fraudare a unei bănci mari de către principalul acţionar. Ori în România, de pe la începutul anului 2000 au fost eliminate din sistem băncile fraudate de acei acţionari sau "clienţi privilegiaţi" care în public erau numiţi "controversaţi oameni de afaceri", iar în particular, mai simplu, "ţepari". Nu mai zic că, deşi cu mare întârziere, unii dintre aceştia au ajuns în sfârşit şi la închisoare, în unele cazuri alături chiar de reprezentanţii justiţiei care le-au favorizat activitatea sau i-au protejat de consecinţele faptelor. Cred că acum se vede şi mai bine cât de importantă a fost operaţiunea de curăţare a sectorului bancar din anii 1999-2000, în urmă căruia industria bancară din ţară noastră a reuşit să atragă grupuri bancare puternice, ceea ce exclude înregistrarea în România a unei situaţii similare cu ceea ce se petrece azi în Bulgaria. Ca să mă întorc la tema principala a discuţiei noastre, o simplă comparaţie a structurii sectorului bancar din 1998 şi de azi constituie în sine o pledoarie mai mult decât convingătoare în favoarea stimulării investiţiilor străine. Noi, FIC, vom continuă să dialogăm cu autorităţile în vederea realizării acestui obiectiv.

Reporter: Vă mulţumesc!