MIRACOLE ÎN ŢĂRI SFINTE Cum a rezolvat Trump problemele lumii într-o săptămână

Preşedintele Statelor Unite a întreprins, zilele trecute, vizite în Arabia Saudită, Israel şi Vatican, urmând să-şi încheie turneul cu două multilaterale extrem de importante, joi în Belgia la NATO şi vineri în Italia, la Summit-ul G7. Este un efort diplomatic atent pregătit, care va cimenta poziţionarea aliaţilor SUA faţă de noua administraţie de la Casa Albă.

În acelaşi timp, Donald Trump este în plin avânt de politică externă şi pentru că vrea să distragă atenţia de la problemele cu care se confruntă în SUA. Zvonurile cu privire la suspendarea sa, în contextul unei percepute apropieri de Rusia, îl găsesc pe preşedintele american într-un tur internaţional de soluţii aparent facile la problemele lumii, în special la conflictul din Orientul Mijlociu.

Acasă, în SUA, Trump este acuzat de profunde legături cu Rusia, atât în relaţiile de business dinaintea investirii sale, cât şi prin conexiunile unor consilieri principali din campanie şi, apoi, din administraţie, cu regimul de la Kremlin. În esenţă, Donald Trump caută în străinătate susţinere republicană împotriva suspendării sale. Showman din fire, a marcat puncte extrem de importante pe o agendă republicană, fiind gata să se întoarcă la Washington cu miliarde în vânzări de arme, o aparentă soluţie pentru Israel şi Palestina şi o responsabilizare a aliaţilor din Europa cu privire la apărarea comună (deci scăderea implicării financiare a SUA în problemele Bătrânului Continent).

Sunt vizite şi întâlniri care-l credibilizează pe Donald Trump în rolul de preşedinte al celei mai puternice ţări de pe planetă; nu au valoare doar pentru imagine, însă. Cel puţin Summit-urile G7 şi NATO ar trebui să confirme puncte importante de dezvoltare economică globală şi securitate transatlantică, subiecte în care Administraţia Trump va avea un cuvânt greu de spus. Sunt şi teste grele pentru noul preşedinte, în esenţă un om de business cu prea puţină răbdare pentru dezbaterile nuanţate ale unor eforturi multilaterale.

Rămâne de văzut în ce măsură va fi adoptat de către liderii lumii. În Arabia Saudită, primirea sa a fost mult mai caldă faţă de a predecesorului său, Barack Obama, care impunea o retorică nuanţată pentru regiune, în siajul unei dezgheţări a relaţiilor cu Iranul. Domnul Trump, în contrast, a criticat Iranul, şi-a concentrat retorica pe lupta împotriva terorismului şi a vândut arme în valoare de 100 de miliarde de dolari regatului saudit, fără să scoată o vorbă despre respectarea drepturilor omului sau inegalităţile de gen din peninsula dominată de musulmani ultra-tradiţionalişti. A declarat, doar, că sunt necesare "reforme graduale".

Ivanka Trump, fiica preşedintelui, a susţinut, apoi, că există o evoluţie în privinţa drepturilor femeilor, iar regatul a donat, alături de vecinii din Emirate, 100 de milioane de dolari unui efort pentru încurajarea antreprenoriatului în rândul femeilor. Iniţiativa poartă marca Băncii Mondiale şi este susţinută de Ivanka şi de Angela Merkel. În Arabia Saudită, femeile care doresc să vândă sau să cumpere proprietăţi trebuie să fie însoţite de şase bărbaţi care să le ateste identitatea şi credibilitatea.

În Israel, preşedintele SUA a fost din nou mai decisiv decât predecesorul său în declaraţii, a atins toate punctele importante ale relaţiei cu unul dintre cei buni aliaţi al SUA. Colaborarea dintre serviciile secrete americane şi israeliene a fost, cel mai probabil, la vârful agendei, având în vedere gafa făcută de Trump la întâlnirea cu ministrul de externe rus Lavrov, în care preşedintele SUA a dezvăluit secrete de stat (perfect legal), dar obţinute cel mai probabil de serviciile israeliene.

Este de menţionat faptul că Trump s-a întâlnit şi cu Mahmoud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, la Betleem. Trump a promis afacerea perfectă ("ultimate deal") în privinţa păcii dintre evrei şi palestinieni, în ecoul unei propuneri din 2002 a saudiţilor. Din această optică, prima vizită în Arabia Saudită nu este pură coincidenţă. Marea afacere ar însemna recunoaşterea statului palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est, la schimb cu revenirea la graniţele statului Israel, dinainte de 1967.

Nu au lipsit nici gafele, precum faptul că preşedintele american a semnat cartea de oaspeţi de la Memorialul Holocaustului spunând că s-a simţit de minune ("So amazing!"), dar, per total, vizita a fost un succes pentru relaţiile bilaterale. John McCain, un puternic senator republican şi fost candidat în cursa pentru Casa Albă, a declarat că vizita lui Trump în Israel a fost "un mare salt înainte", faţă de politica ultimilor opt ani.

Vizita la Vatican pare să se înscrie în aceeaşi conexiune de pace pentru Orientul Mijlociu. Sfântul Scaun a fost de multe ori un mediator în problemele din zonă. A fost şi un bun pas pentru summit-urile ulterioare din Europa. Papa Francisc l-a primit cu obişnuita diplomaţie pe preşedintele american, în ciuda criticilor venite din partea pontifului cu privire la construirea zidului la graniţa cu Mexicul.

Astăzi urmează Summit-ul NATO, la care administraţia americană vrea să forţeze aliaţii din Europa să-şi crească bugetele pentru apărare. Este probabil ca limbajul folosit de preşedinte să fie mult mai decisiv decât "diplomatica" folosită de predecesorii săi. De asemenea, la Summit-ul G7 de vineri, principiile protecţioniste ale noii administraţii vor fi cu greu ponderate de liderii celor mai industrializate ţări din lume. Sunt teste finale pentru "omul de stat" Donald Trump şi confirmarea faptului că este primit şi acceptat nu drept preşedinte al SUA, ci o autoritate în materie de viziune de dezvoltare economică pentru întreaga lume.

Nu vorbim despre un tur ecumenic, deci, prin ţările reprezentative principalelor religii monoteiste din lume, deşi domnul Trump a marcat, acolo unde a putut, pe linie religioasă. Însă a construit atât pe diplomaţia atentă a administraţiei Obama, dar şi prin imaginea sa de om de business care cere rezultate. Este posibil să se întoarcă în SUA cu rezultate mai degrabă declarative, de fapt fiind sigur că va exagera în sensul întâlnirilor avute. Dar fără ca ele să se fi întâmplat, cu el nu în rolul de bussinesman, ci de preşedinte, nu şi-ar fi dat seama ce aşteptări are o lume întreagă de la "liderul lumii libere". Este de văzut în ce măsură poate vinde politic, în special bazei republicane din Congres, un viitor fără gafe şi cu Rusia mult băgată sub preş. Este de asemenea de văzut şi în ce măsură îi pasă de restul lumii.