Momente potrivite să fim fericiţi

Să nu-mi spuneţi, nici nu vreau să aud! Înţeleg că aţi rămas fără brăduleţ, tot umblînd prin galerii, tîrguri şi licitaţii de artă, dar fără suport pentru numitul brăduleţ nu aveaţi cum să rămîneţi. Nu a fost licitaţie, la Alis, din octombrie inclusiv încoace, la care să nu se scoată şi unul, dacă nu doi suporţi, şi nu orice fel, ci din fontă pictată şi ornată, de artă, nu alta. În octombrie au fost patru, doi de fiecare şedinţă, cîte unul mic şi unul mare, cu toţii de pe la mijlocul secolului trecut. Pe cei mici s-a cerut un milion, pe cei mari, identici, ornaţi cu conuri de brad, 1,2 milioane de lei, dar nu s-a vîndut nici unul. De fapt, privind restrospectiv la secţiunea suporţi pentru brad de la marile licitaţii, am putea spune că nu s-a vîndut decît unul. Cu 1,8 milioane de lei s-a dat, la 6 noiembrie, un suport asemănător cu ceilalţi, dar mai bogat în decoraţii. Peste două săptămîni, însă, unul dintre cei cu conuri de brad, oferit la preţ de suport din fontă ornat cu conuri de brad, adică 1,2 milioane, nu s-a mai vîndut. Dar aţi mai avut două şanse, în decembrie, cu un suport din fontă cu modele geometrice, un fel de brăduleţ stilizat, şi mai ales cu un suport bogat decorat cu ramuri de brad şi lumînări, cel mai bogat din acest an, ambele oferite la licitaţiile din decembrie cu cîte 1,2 milioane, dar răsplătite cu aceeaşi soartă staţionară şi negativă.

Aţi observat şi era de aşteptat ca oferta de suporturi de brad de Crăciun să apară doar în preajma Crăciunului, că doar nu ne trebuie de 1 mai sau la plajă. Aşa s-a întîmplat şi anul trecut numai că, spre deosebire de acest an, cînd nu s-a vîndut decît unul, anul trecut doar unul nu s-a vîndut. La licitaţiile din decembrie de acum un an s-a vîndut cu numai 1,5 milioane de lei vechi, că numai aşa erau ei atunci, vechi, s-a vîndut un suport la fel ca celelalte, dar cu scene de Crăciun pe post de decoraţie, iar un altul mai obişnuit, în stilul deja cunoscut acum, a urcat de la 1,425 la 4,3 milioane de roli. La fel se întîmplase în noiembrie anul trecut cu un suport decorat cu ramuri de stejar, a ajuns tot la 4,3 milioane, dar a plecat de un pic mai sus, de la 1,463. Cel nevîndut a fost propus, în octombrie 2004, cu 1,2 milioane şi avea urme de pictură pe figurile geometrice cu care era decorat.

Dar nu 2004 a inventat vînzarea de suporturi de brad de Crăciun, ci 2003. Atunci au apărut doar două piese, ambele în decembrie şi amîndouă vîndute, una cu 850 de mii de lei şi alta cu 2,2 milioane, ambele în creştere de la 560.

La Monavissa nu au apărut astfel de suporturi de brad, depozitarul îi este fidel lui Alis, în schimb a apărut o jucărie din perioada interbelică - un fel de helicopter ce cară un brăduleţ cu doi copilaşi - din lemn sculptat şi vopsit, care a fost vîndută pe 11 decembrie cu 1,8 milioane de lei vechi. Nu o să ne închipuim acum că, în decembrie, licitaţiile, mai ales cele simultane, şi Alis şi Monavissa, din 11, se transformă într-un talcioc de Crăciun, fie cu cadouri şi ornamente, fie cu porci cu şoriciul fumegînd şi brazi în costumul lui Adam, unde conducătorul licitaţiei are mănuşi cu degetele tăiate iar participanţii bat mărunt din picioare să se încălzească şi mai sărută o ţuică fiartă, din cînd în cînd. Nici gînd, la ultimele licitaţii ale anului se vînd chestii serioase, nu vile şi maşini, că acelea au fost cumpărate deja, dar multe ornamente pentru acestea, cum ar fi bijuteriile şi tablourile.

Licitaţia Monavissa a confirmat tradiţia conform căreia să vezi picturile şi apoi poţi să pleci. De fapt nici nu ai încotro, că după picturi mai sînt puţine piese şi pleci oricum. De aceas-tă dată, pentru preţul cel mare al şedinţei s-au bătut două doam-ne. A cîştigat, cu 10.450 de RON, un "Dans" de Magdalena Rădulescu. Această lucrare a devansat puternic un nud de Natalia Dumitrescu, vîndut cu fix 50 de milioane ROL. Alte 5 lucrări de Natalia Dumitrescu şi soţul său, Alexandru Istrati, moştenitori şi colegi de mormînt cu Brâncuşi, au apărut în licitaţie, dar nu s-a vîndut nici una. Astfel, s-a reuşit să se demonstreze teribil de clar ce înseamnă o deversare inconştientă de lucrări ale aceluiaşi autor într-un timp scurt, pe o piaţă mică. O altă femeie domină treapta următoare a topului, dar nu de pe poziţia de pictoriţă, ci de model. Un superb portret de senectute al reginei Elisabeta, Carmen Sylva altfel zis, realizat de Gheorghe Popovici, s-a vîndut cam cu cît s-a estimat, 4.500 de lei noi. Dacă aici distanţa a fost mai mică, ceea ce urmează înseamnă o reducere la jumătate. "Margine de sat", o imagine cum numai Artachino putea să o redea, a fost vîndută cu 2.500 de RON, cam jumătate din preţul reginei, dar dublul estimării. Acest ulei pe pînză este urmat de un nereprezentativ peisaj în acuarelă, semnat cu monograma lui Pallady, adjudecat cu 1.750 lei noi.

Uşor, treptat şi pe nesimţite ieşim din zona rezervată celor cu vilă şi dăm de lucrări la preţuri accesibile şi blocatarilor, deşi cumpărarea de către aceştia a unor lucrări de artă este, pentru aceştia, pentru noi, o problemă nu numai de bani, ci şi de spaţiu. Şi dacă mai vine şi bradul, cu sau fără suport din fontă de la licitaţie, cam rişti să faci Crăciunul pe balcon, printre oale cu sarmale şi damigene ce ascund cifre octanice mari şi culori îmbietoare, ceea ce nu este chiar aşa de rău. Nici în bucătărie nu mai este loc şi, după cum se vede treaba în tabloul lui Gheorghe Zamphiropol Dall, şi la vatră este aglomeraţie. "La vatră", semnat de cel mai de sus, a fost adjudecat cu 1.575 lei noi, iar cu 1.500 s-a dat un peisaj cu oi de ineditul Alexandru Henţia. Inedit-inedit, dar repetarea prezenţei sale, cu "Biserica satului", a garantat un eşec.

Cu o floare nu se face primăvara, că de abia a început iarna, mai este pînă în aprilie, la ultima ninsoare, dar cu un buchet de flori se face licitaţie. Cel semnat de Sorin Ionescu a urcat de la vreo 3 milioane, la pornire, şi a ajuns la 12,5. Un alt Ionescu, dar Gheorghe şi Sin(aia) a pictat un nud cam scos din atelier şi plasat "Pe malul apei", care s-a vîndut cu 10,8 milioane de lei, în timp ce un aproape caricatural "Cioclu călare" de Catargi s-a vîndut cu 8 milioane de lei.

Acum facem abstracţie de două desene atribuite lui Jules Perahim şi abordăm un pluton compact de femei. Un portret de fată de Nina Batalli-Cosmovici, o prezenţă rarisimă în licitaţii şi chiar prin galerii, a plecat pentru 1080 lei noi, "Curtea ţărănească" de Zoe Vermont s-a vîndut, bună afacere imobiliară, cu 7 milioane, florile Ecaterinei Cristescu Delighioz au fost şi ele adjudecate cu 5 milioane, la fel ca imaginea unei pictoriţe în atelier şi în guaşă de Olga Greceanu.

Dacă succesul şi preţurile realizate de pictură nu mai miră pe nimeni, atunci revelaţia licitaţiei de la Monavissa au fost manuscrisele, însemnele unor mîini celebre, "mîini care muncesc, mîini care gîndesc", după vorba radiofonică a regimului ce murea acum 16 ani. În linii mari, putem spune că s-a spart un depozit de amintiri despre Geo Bogza: 36 de pagini din "Femeia din ţigaret", perioada avangardistă, date cu 28,8 milioane de lei, alte 24 din "Cîntec de revoltă, de dragoste şi moarte", vîndute cu 19,2 milioane, şi altele însoţite de poze ale scriitorului, cu numai 2,6 milioane. Dar nu au fost numai scrieri de Geo Bogza. Cu numai 7,7 milioa-ne s-au dat patru pagini de Pas-torel Teodoreanu din "Tămîie şi otravă" şi cu 7 milioane şapte pagini de Tudor Muşatescu.

Fericiţi cei ce au cumpărat toate acestea pentru ei şi bucuria lor sau a celor dragi, că astfel de cadouri nu face oricine, nu oricui şi nici oricînd. De Crăciun este un moment cît se poate de potrivit, iar oameni mai nimeriţi să primească şi să dea cadou lucrări de artă şi de spirit decît cititorii acestei rubrici zău dacă am văzut! Crăciun fericit!