English
În ultima vreme se tot vorbeşte despre inflaţie şi posibilele sale implicaţii.
După aproape 20 de ani cu inflaţie în scădere, este foarte posibil să intrăm într-o nouă eră a inflaţiei mai mari. Cel puţin aceasta este părerea multor economişti importanţi ai lumii.
În ultimii 20 de ani, cheltuielile şi îndatoririle statului nu s-au resimţit negativ în economie. Tehnologia şi creşterea ponderii exporturilor chineze în lume au creat condiţii optime pentru produse cât mai accesibile populaţiei, în ciuda creşterii cheltuielilor din partea statului. Însă, odată cu pandemia, statele dezvoltate şi puternice ale lumii şi-au crescut cheltuielile exponenţial. Acest lucru nu s-a văzut în timpul pandemiei din cauza tuturor restricţiilor care n-au permis consumatorilor să se manifeste la adevăratul lor potenţial. Dar, încetul cu încetul, odată cu ridicarea restricţiilor şi pe măsură ce consumatorii prind curaj să socializeze, presiunile inflaţioniste încep să fie resimţite. Iniţial, încă de anul trecut, preţurile materiilor prime au crescut, iar acum încep să crească preţurile produselor finite şi serviciilor.
• Creşterea cheltuielilor statelor şi expansiunea economiei interne a Chinei vor însemna presiuni inflaţioniste în următorii ani
În pandemie, statele dezvoltate au prins curajul de a cheltui şi a se îndatora la un alt nivel, simţitor mai ridicat decât în ultimii 20 ani. De asemenea, efectul deflaţionist al producţiei din China asupra economiilor dezvoltate a scăzut dramatic în ultimii ani, ca urmare a creşterii consumului intern al populaţiei chineze. Până acum doi - trei ani, China era în principiu un exportator de produse ieftine în toată lumea, lucru care a ţinut preţurile multor produse jos în toată lumea.
Dar acum economia internă a Chinei a devenit atât de mare încât concurează cu restul lumii nu numai la materiile prime, ci chiar şi la produse finite. Această nouă paradigmă îşi va menţine tendinţa, China devenind din ce în ce mai mult un concurent pentru ţările dezvoltate, şi nu un producător de bunuri ieftine cum era, în principiu, până acum câţiva ani.
Cele două schimbări mai sus menţionate, adică creşterea semnificativă a cheltuielilor statelor dezvoltate, plus o expansiune importantă a economiei interne a Chinei, vor însemna presiuni importante inflaţioniste în următorii mulţi ani.
• Statul şi persoanele s-au obişnuit cu produse ieftine şi credite tot mai accesibile; într-un mediu inflaţionist acest lucru va deveni mai complicat
Creşterea inflaţiei este importantă atât pentru stat cât şi pentru individ. Un stat obişnuit cu cheltuieli şi deficite mari va avea dificultăţi să continue pe acelaşi drum, pentru că economia nu va mai avea capacitatea de altă dată să absoarbă îndatoririle statului. Îndatoririle vor însemna creşterea preţurilor şi a dobânzilor. În ultimii 20 ani statele, inclusiv România, s-au obişnuit să-şi mărească cheltuielile/îndatoririle fără prea multe repercusiuni din partea pieţei. Este foarte posibil ca perpetuarea acestui obicei să devină mult mai complicată de acum încolo.
De asemenea, la nivel de individ, implicaţiile pot fi foarte serioase, depinzând de situaţia persoanei. În ultimii 20 ani oamenii s-au obişnuit, ca şi statul, să-şi permită produse ieftine dar şi credite din ce în ce mai accesibile. Într-un mediu inflaţionist, acest lucru va deveni mai complicat.
Cel puţin în prima etapă, vor fi afectaţi cei cu venituri inflexibile, de tipul pensionarilor, sau alte categorii socio-economice, care vor resimţi cel mai mult creşterea preţurilor. O piaţă în care se manifestă o tendinţă de scumpire a preţurilor poate fi favorabilă celor care îşi pot ajusta cu uşurinţă preţurile în sus, şi evident nefavorabilă celor care nu-şi permit să-şi crească încasările pe măsura scumpirilor.
O etapă ulterioară într-adevăr poate afecta o parte mai mare a populaţiei, mai ales persoanele îndatorate. Personal, nu mă aştept deocamdată la creşteri semnificative ale dobânzilor, dar o oarecare creştere din partea băncilor comerciale cred că ar fi rezonabilă.
• Este cale lungă până când inflaţia va fi atât de mare încât o creştere importantă a dobânzilor va deveni inevitabilă
În opinia mea, de această dată, băncile centrale ale ţărilor dezvoltate vor fi mai precaute decât în trecut, când de teama inflaţiei au crescut dobânzile aparent prematur. De exemplu, teama Rezervei Federale (banca centrală a Statelor Unite) este repetarea a ceea ce s-a întâmplat în 2008-2009. Criza financiară de atunci a fost precedată de o creştere accelerată a dobânzilor până anul 2007, care a slăbit piaţa imobiliară.
Dacă băncile centrale sunt reticente să crească dobânda de politică monetară, piaţa se poate ajusta prin creşterea preţurilor. Adică dobânzile pot rămâne jos, dar asta poate însemna preţuri mai mari ale bunurilor şi serviciilor pentru mai mult timp. Cred că este cale lungă până când inflaţia va fi atât de mare încât o creştere importantă a dobânzilor de către băncile centrale va deveni inevitabilă.
Creşterea presiunilor inflaţioniste nu este neapărat un lucru rău, sau cel puţin nu pentru toată lumea. Ceea ce creează, de obicei, o piaţă cu inflaţie mai mare este amplificarea competiţiei pentru resurse, materiale sau umane. Jucătorii slabi pierd într-un astfel de mediu. Iar jucătorii slabi pot însemna afaceri/companii cu poziţii mai slabe în piaţă sau consumatori care nu-şi vor putea ajusta încasările pe măsura creşterii costurilor.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de vinny în data de 03.06.2021, 01:53)
excelent articol
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.06.2021, 08:30)
Inflaţia va creste dar bancile centrale se vor purta cu manusi cu ratele de dobanda. Chiar daca nu vor avea ritmul de pana acum, bursele mai au loc de crestere.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.06.2021, 12:23)
Apetitul oamenilor pentru viata boema este speculată de marii jucători din piața bunurilor și serviciilor iar bancherii vor specula de pe urma acestui cerc vicios. Inflatia va evolua în mod incontrolabil și e greu de anticipat. Felicitări, articol bun, tema e abordate prea puțin spre deloc desi e de mare importanță.
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.06.2021, 12:30)
"Criza financiară de atunci a fost precedată de o creştere accelerată a dobânzilor până anul 2007, care a slăbit piaţa imobiliară. "
Gresit. Cresterea dobanzilor a fost exact intentionata pentru a slabi cresterea pietei imobiliare. De la 2.5% in 2005 la 4.5% in 2006. Exact asta fost intentia pentru care FED a marit asa de mult dobanzile. S-ar putea spune altceva, ca efectul politicii nu a convenit si a fost impopulara..... asta este altceva, intotdeauna drogatului nu ii convine cand ii iei drogul.
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.06.2021, 16:59)
Corect, autorul este in eroare. Problemele in 2007 au aparut datorita speculei exagerate, cu bani imprumutati in care bancile au fost actori principali, in loc sa isi gestioneze riscurile cu prudenta.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.06.2021, 16:55)
competitia pentru resurse materiale si umane exista si se accentueaza, deci inflatia va este tot mai mare in fiecare zi
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.06.2021, 19:13)
Dle Maddadi scrie te rog frumos cum va exploda dolarul in inflatia ce vine sau va avea loc o rupere a acordului Bretton-Woods ?
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.06.2021, 07:12)
Inflatia procentuala mai mare pe trend se supune Ciclului de Refinantari ce da impuls in aprecieri Active Financiare.
Refinantarile pe trend au impuls inflationist in varsare masa monetara in circulatie, salta activele financiare pe trend caci ele vor genera alt flux numerar pe luna / an / ani pe baza platii debitorilui catre creditor a altui imprumut nou generat.
Atentie Ciclul Refinantarilor la credit Tocmai a reinceput in Toamna 2019; acest ciclu nu este INCA consumat.
Simultan si multe banci mici au fost scoase din joc exact la intersectia dobanzilor pe varf si caderea lor de pe varf 2019-2020; caci unele au facut exit / respecriv au ramas fara lichiditate / respectiv nu au mai reusit sa dea credit la cotatii inalte destule / au vandut catre banca centrala colateralele ipotecare si au primit in schimb yelduri stabile / au vandut balanta catre ale banci.
Banca centrala a jucat un rol important in 2019 toamna cand sarise dobanda la repo, la nici 6 luni intervin guvernele in varsare trezorerii, trezorerii varsate in financiar reusesc sa se umltuplice prin credit pentru a potolii cererea impulsiva de credit, cerere impulsiva data de nevoi umane si nu de specula!!!
Pe langa nevoiile umane exista si specula, dar natalitatea in soc ascendent in perioada 60”70 si 80 a dovedit ca milioanele nascute atunci trebuia sa intre in randul lumii la varste de 27/40/34 ani... deci matematic din acest motiv a livrat Ceausescu 1 milion de mocuinte in 1980-1989 caci in 60 se nasc cu 1 milion de oameni mai mult fata de trendul natiral (si aici nu adaugam inca in ecuatie si rata migratiei fortei de munca de la sate la oras); i. 65 se nasc cu 625000 de mii de copii mai mult fata de trend ce dau presiune in anii 90 -98... unde chiar daca existau multe stocuri imobiliare in piata ele au fost absorbite in 5-6 ani; in 70 se nasc cu 1250000 (milion doua sute cincizeci) mai multi copii fata de trendul natural - semnal clar de impuls imobiliar la o distanta de 30-35 de ani... si tot asa pana in anul 90 cand balanta de nasteri se inverseaza.
Ecourile natalitatii pozitive se incheie in 90... in prezent sunt valurile trecutului ce dau impulsuri ascendente in cerere imobiliara.
Mai avem un impuls pana in 2026-2032 ca pe urma sa ramanem iar cu suprastocuri ca in perioada 87-98 in piata.
Imobiliarele sunt strans legate de Credit / dobanda Repo - cu transfer in dobanda comerciala - in echilibru direct cu bondul de 2 ani si bondul de 10 ani (atentie la inversarile de yeld intre 2 si 10 ele anunta mereu inversarea curbei de randament REALA din piata financiara cu efect sever in piata reala prin propagare inflationista masa monetara ca soc de reglare randamente viitoare).
Deci acum dobanzile scad pe trend, dobanzile in refinantari stau sus (deci se doreste real credit nou ca pondere in sistem iar cei ce fac refinantari pun presiune pe active; aia ce fac credit nou la dobanda mai mica constata ca activele sunt sarite din cauza celor ce fac refinantari si scot capital nominal din active... si ciclul se consuma pana in punctul maxim de inflexiune).
Atentie Leul nostru are o nota grasa de plata in financiar!!!
Citit va rog istoria leului (taiatul de zerouri si denominarile sunt lucruri total diferite: una mascheaza inflatia continua “taiat zerouri” si alta mascheaza plata datoriilor nominale in sistemul financiar intre guverne si piete internationale “denominare are paritate diferita dupa conversii si fura puterea celor ce staunpe etc forme nominale)
Avem in 47 denominare 20.000 mii lei la 1 leu (asta nu este taiat de zerouri ci taiat de puterea a celor ce detineau lichiditate la saltea) - avem simultan fuga investitorilor din piata
Avem 10000 mii lei 2005 devine 1 leu mascare inflatie severa in piata, inflatei in active financiare si influx masiv de capital strain - puterea de cumparare nu este furata de taiatul zerourilor ci de inflatia reala din piata (vezi bula bursiera ronce a continuat si dupa 2005).
Daca vrei sa aflii trendul economic al unei tari ce aduna zerouri multe in coada, il aflii prin adaugarea zerourilor istorice inapoi in coada preturilor la imobiliare si etc bunuri tranzactionate, le bagi fie in grafic liniar fie in grafic logaritmic.
PS: Romania tocma cucereste Real alt val ascendent in crestere nominala in piata si simultan crestere active financiare.
ATENTIE!!! fiecare piata / tara au activele tranzactionate intern in expresia nominala INTERNA!
Nu face gresala sa con vertesti in euro sau dolari! Aceasta conversie doar mascheaza ratele de recuperari in sistemul financiar a celor ce detin active prin credit ca forme investitionale!!!
Banii nu sunt Bani! Sunt credit (trecut) in Existenta (prezent).
semnat comenturi “cretine”