Ne împrumutăm cu 55 de milioane de euro pe zi

Parcursul către criza de sistem în care a fost adusă România - o criză survenită pe calea destructurării profunde a ocupării salariale, a economiei reale şi a creşterii datoriei publice şi private a avut caracter endemic şi este fără precedent în istoria ţării: "Criză anomică -> Criză demo- economică -> Criză socială -> Criză morală -> Criză politică -> CRIZĂ SOCIETALĂ!"

Periplul către intrarea în incapacitate de plată a ţării mi-a dat repetat prilejul să-mi exprim oprobiul faţă de situaţiile precare care au survenit pe calea deciziilor eronate de politică economică şi socială.

În acelaşi registru am tratat - atunci când a fost cazul - şi lipsa de reacţie a decidenţilor.

La momentul la care apar aceste rânduri un lucru este limpede şi sărat-amar ca lacrima: fără excepţie şi în contradicţie flagrantă cu cererea reală de eficienţă, economică, eficacitate socială şi justiţie societală, măsurile legislative luate sau impuse de "jupânii de frâie" pe calea abuzului de autoritate (în flagrantă contradicţie cu legitimitatea însărcinării!) cât şi măsurile economice şi sociale care excelează prin lipsa de oportunitate, toate justificate la umbra deasă pe care o împrăştie manipularea crasă şi toate debordând un dispreţ funciar faţă de înălţimea cu care suveranul i-a miruit în fruntea ţării, sunt greşite!

Deşi lipsa de respect faţă de agenda publică, faţă de politicile publice aşteptate a fost constatată inclusiv constituţional (supuse controlului de constituţionalitate, 80% din ultimele OUG-uri emise de Guvernul recent demis, au primit aviz negativ de la Curtea Constituţională!!), pe fondul auspiciilor prezidenţiale care-i conferă cauţiunea mentorului "rău tocmit" (nu şi legitimitatea ad-ministrativă şi materială) aceasta a devenit ne-măsurată.

Rămas la putere ca guvern "ad interim", executivul exersează, dincolo de conflictualitatea totală (cu puterea legislativă, cu puterea judecătorească şi cu societatea civilă) "jocul cu moartea"! În primul rând, "moartea democraţiei"!

Sunt conştient că în lipsa unui probatoriu consistent, cele expuse pot fi catalogate drept aserţiuni orientate de un "parti-pris", mai ales că, în fapt, acestea, constatând instalarea cu acte în regulă a depresiunii economice se constituie într-o sentinţă tragică!

Într-o ordine deloc întâmplătoare iată, în linii mari, temeiurile:

a) Stocul de populaţie al României este de circa 21,5 milioane suflete.

b) Numărul locurilor de muncă salariate din economia României a ajuns, "grosso modo", conform statisticilor devoalate de premierul demis la 4,9 milioane persoane.

c) Dat fiind că 1,4 milioane persoane sunt salariate în economia publică (bugetari plătiţi tot din realizările economiei reale!), bunăstarea întregii populaţiei este asigurată, "grosso modo", de circa 3,6 milioane persoane. În sprijinul "realităţii", FMI - îmbârligat de Putere în mişmaşul prăbuşirii României! - a anunţat sec intrarea ţării în colaps ocupaţional, în fapt că de la începutul anului au intrat în şomaj 280.000 de oameni şi că efectele crizei vor face ca acest număr să crească, până la sfârşitul anului, cu încă 220.000 de persoane, ceea ce înseamnă 1 milion de şomeri (peste 10% din populaţia în vârstă de muncă).

Când tragi creştineşte linie, îţi faci cruce!

Economia naţională a devenit neîncăpătoare pentru populaţia în vârstă de muncă de care dispune şi o persoană ocupată în economia reală este obligată să asigure "economic" veniturile curente necesare bunăstării, de fapt subzistenţa, a 6 persoane!.

d) Numărul persoanelor care beneficiază de drepturi de pensie "numără" - tot "grosso modo" - 5,7 milioane persoane. Dintre acestea, doar 2,2 milioane (38,6%) îndeplinesc criteriile de limită de vârstă şi stagiu complet de cotizare.

Deasupra liniei se încolonează ca beneficiari legali (şi legalizaţi), 920.000 persoane cu "pensie de invaliditate", 790.000 persoane cu pensie de agricultor, 380.000 persoane cu pensie specială (foşti mineri, ceferişti, poliţişti, militari, marinari, aviatori, vameşi, procurori, judecători, demnitari, parlamentari ş.a.m.d.), 650.000 persoane cu pensie de urmaş şi 120.000 persoane cu "pensie anticipată" (inclusiv ultima tranşă de ceferişti!).

e) Prăbuşirea PIB cu 11% (maxim 475 miliarde lei în acest an) generează un deficit primar al Bugetului General Consolidat estimat "oficial" la 7,3% din PIB (undeva, peste 38 miliarde lei), deficit imposibil de susţinut fără restructurarea de fond a ocupării în economia publică şi absorbţia şomajului prin crearea a 1,2 milioane de locuri de muncă în economia reală!.

f) Mesajul liminar dat de economia reală a fost de la început respins ca inacceptabil de guvernul recent demis care - dând dovadă de o inconştienţă criminală - a ales calea dezastrului, adică, calea amânării deznodământului prin atragerea de resurse compensatorii.

Dovadn stă (în principal!) creditul de 14,95 miliarde euro contractat de executiv cu sindicatul trans-naţional aflat sub egida FMI (fără dobânzi şi comisioane, circa 64 miliarde lei), creditele contractate de executiv prin Ministerul Finanţelor Publice pe piaţa interbancară (emisiunile de certificate de trezorerie cu discont şi a obligaţiunilor de tip benchmark, în lei şi euro asumate ca datorie publică pe piaţa internă, adică scadente după 31 decembrie, însumează deja 20 miliarde lei!).

Fără a lua în considerare creditul de consolidare a rezervei valutare la care a fost obligată să recurgă din motive neortodoxe BNR (circa 21 miliarde lei), la prima mână, fără dobânzi şi comisioane, creditele contractate şi aşezate cu dezinvoltură în sarcina contribuabilului însumează deja 85 miliarde lei!

Îndatorarea României a crescut în anul 2009 cu aproape 55 milioane euro pe zi, fără ca în economia reală să se întrevadă, măcar, resuscitarea producţiei de venituri curente.

g) Diferenţa notabilă între deficitul public "estimat" şi datoria publică contractată - "centura de siguranţă" însumează, în echivalent, peste 10 miliarde euro! - arată că, de fapt, "estimatele" macro-economice date publicităţii nu corespund realităţii!

Că ele constată o situaţie mult mai "groasă" o dovedeşte şi demersul BNR care, obligată să cauţioneaze de la nivelul băncii centrale politicile publice generate nesăbuit de executiv, s-a angajat într-un şir nesfârşit de intervenţii directe şi indirecte - mai mult sau mai puţin creştineşti - pentru a lisa sincopele de lichiditate din system (vezi operaţiunile "repo" care în fapt asigură solvabilizarea cererii de lichiditate a pieţei prin creaţie "ex nihilo" de monedă!), dar şi pentru a contracara lipsa de "apetit" a băncilor comerciale întru achiziţionarea titlurilor de creanţă emise de Guvernul României prin MFP.

Ca s-o scurtez, una peste alta, România a fost adusă global la porţile dezastrului şi se îndreaptă alert către o catastrofă al cărui precedent poate fi decelat doar în criza din "29!.

Cauza o constituie neajunsul că România nu mai are o economie reală care să poată susţine nevoia de bunăstare a societăţii civile!

Că acestui neajuns i se adaugă infantilismul politic emergrent, non-expertiza care mobiliează de la un capăt la altul Puterea şi dispreţul patent faţă de nevoile reale ale suveranului este clar.

Că lor li se adaugă premeditat un prea-plin de demersuri de escamotare a realităţii prin convocarea unor evenimente "al dracului" de neimportante (talk-show-urile care despică firul de păianjen în patru, criza de guvern, instituţionalizarea agresivă a religiozităţii şi alegerile prezidenţiale nu sunt decât exemple luate la întâmplare!) care - înseminate silnic în intimitatea cotidianului - au devenite "bunuri" ale întregului popor este iarăşi clar! Că acestea nu pot ţine loc de "pâine" o simte fiecare. Pe pielea lui!

Economia bunăstnrii are alte coordonate principiale şi valorice! În primă instanţă, sacralizarea respectului faţă de agenda publică reală, faţă de banul public şi restaurarea în cadrul statului de drept a pricipiilor şi valorilor fondatoare, începând cu munca salariată. E clar?