Nici Odesa fără Mariupol, nici Mariupol fără Odesa

În această logică, este ratat războiul de ambele părţi. Federaţia Rusă nu poate să obţină o victorie cât de cât semnificativă, dacă nu paralizează comerţul Ucrainei şi ieşirile ei strategice la Marea Neagră. Iar Ucraina nu poate supravieţui pe termen mediu şi lung fără cele două porturi. Care, comercial şi strategic, sunt legate între ele.

Zilele trecute, o declaraţie făcută la cel mai înalt nivel de Marea Britanie, a scurtcircuitat literalmente planeta. Marea Briatnie, cu de la sine putere, fără a se fi consultat în prealabil cu aliaţii NATO, a anunţat că intenţionează să-şi deplaseze în Marea Neagră suficiente nave de război, astfel încât să deblocheze Odesa şi să protejeze comerţul pe mare care se desfăşoară prin acest port. Acest anunţ rupe practic, sub aspect comercial şi geostrategic, Odesa de Mariupol. Ceea ce până la urmă nu este convenabil pentru niciuna dintre părţile beligerante. La rândul ei, Federaţia Rusă încearcă să contracareze viitoarea mişcare a Marii Britanii, anunţându-şi ieri decizia de a crea culoare comerciale protejate de marina rusă, care să asigure plecarea din cele două porturi a navelor aparţinând altor state. Nu se precizează dacă navele vor fi încărcate sau cu calele goale. Dar în mod cert Federaţia Rusă vizează doar evacuarea respectivelor porturi, după care ele ar urma să fie accesibile doar pentru flota ei comercială. Iar marea problemă a Moscovei este că Odesa nu îi aparţine. Încă.

Este momentul să dezbatem cât se poate de succint importanţa strategică a celor două porturi de a Marea Neagră. Mariupol, plasat în sud-estul Ucrainei, parte a regiunii Doneţk, cu aproape o jumătate de milion de locuitori, este un port care, din punct de vedere comercial şi militar, asigură tranzitul pe Marea Azov, dar şi pe Marea Neagră. Capturarea lui de către Federaţia Rusă înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât transformarea Mării Azov într-un lac închis, crearea unui avanpost comercial şi strategic extrem de important în Marea Neagră şi, ceea ce în conjunctura actuală pare şi mai important, consolidarea terestră între Crimeea şi estul Ucrainei şi, până la urmă, un culoar care leagă Rusia de Crimeea. Întrucât Azovstal, unul dintre cele mai mari combinate de oţel din lume, a căzut în mâna ruşilor, ultimele rezistenţe ucrainene predându-se, se poate spune pe drept cuvânt că a fost distrusă capacitatea Ucrainei de a produce fier şi oţel. Capturare acestui oraş, incluzând portul şi combinatul de oţel, reprezintă şi o mare victorie psihologică pentru Vladimir Putin şi armata Federaţiei Ruse. Dar fără Odesa, treaba nu e încheiată. Din punctul de vedere al Moscovei. La fel cum Ucraina şi aliaţii ei nu concep să nu recupereze Mariupolul.

Odesa, aflată la nord-vestul Mării Negre, localitate cosmopolită cu un milion de locuitori, a fost declarat în anul 2000 port liber. Zonă economică liberă. Din acest motiv, a prosperat. În defunctul URSS, Odesa era cel de-al doilea port ca importanţă după Sankt Petersburg. În acest moment, Odesa reprezintă un oraş liber, dar un port asediat. Ieşirea din port este blocată de navele militare ruseşti, dar şi de cele circa 12.000 de mine plantate de ucraineni şi pe care marina Moscovei pretinde că ar fi reuşit să le îndepărteze. Cucerirea de către Federaţia Rusă a Odesei, care în mod cert reprezintă, după "curăţarea" Donbasului, cel de-al doilea obiectiv strategic cheie, ar crea pentru Moscova o cale de acces la canalul fluvial de circulaţie Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră, cu gura de vărsare în apropierea oraşului Constanţa. Odesa se află la doar 200 de kilometri de România. Dacă ar fi cucerită Odesa, ar fi creată o linie de legătură de-a lungul coastei Mării Negre cu Mariupolul şi cu Peninsula Crimeea, ieşirea Ucrainei la Marea Neagră ar fi blocată, iar Putin şi-ar putea dizloca importante forţe militare în zona Odesei, ameninţând militar în special două state NATO, România şi Bulgaria.

Din punctul de vedere al statelor NATO, aflate în război indirect cu Federaţia Rusă, o asemenea perspectivă ar fi catastrofală. Pentru că Rusia nu numai că a reuşit să transforme Marea Azov într-un lac închis, controlat în totalitate de forţele ei navale, ci şi Marea Neagră ar deveni un lac rusesc. Este din această perspectivă extrem de ciudată expectativa în care se plasează Turcia, care este garantul Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi, respectiv, al Mării Nege, conform Convenţiei de la Montreux şi care, dincolo de acest statut, are interese majore în bazinul Mării Negre şi în Mediterana. În acest balans al puterii la care asistăm şi în care coasta Mării Negre şi cele două porturi devin balanţa care trasează linia de demarcaţie dintre victoria şi înfrângerea Ucrainei, şi respectiv dintre victoria strategică sau înfrângerea strategică a Federaţiei Ruse, deciziile pe care le va lua NATO în următoarele zile sunt cardinale. Abia acum se joacă cu adevărat victoria şi înfrângerea părţilor combatante.

Dar reţineţi. Nici NATO, nici Federaţia Rusă nu concep victoria în afara sintagmei "Nici Odesa fără Mariupol, nici Mariupol fără Odesa".