Noaptea Americană

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 9 noiembrie 2018

Cornel Codiţă

Ar putea fi, de ce nu, prima noapte de după ziua alegerilor din Statele Unite. Alegeri aşteptate cu sufletul la gură, de candidaţi, de cei care au votat şi de majoritatea elitelor politice, nu doar din America, ci din mai toate orizonturile acestei lumi globale, în care trăim. O noapte a reflexiei, a cîntăririi rezultatelor şi mai ales a estimării consecinţelor politice care se întrevăd, deja, pentru Preşedintele Trump şi restul mandatului său la Casa Albă. De ce nu? pentru echilibrul şi dinamica acestei atît de incerte şi tensionate "ordini internaţionale" în care trăim şi în care aproape nimic nu mai este în ordine. Ar putea fi, la fel de bine "ultima noapte de dragoste şi întîia noapte de război" pentru modelul şi soluţiile de tip "Trump". Pentru omul politic Trump şi relaţia sa cu acea secţiune importantă a electoratului american care l-a dus, atît de puţin sperat, la Casa Albă. Reflexele acestei nopţi se regăsesc în mai toate comentariile agenţiilor de ştiri şi ale "hub-urilor" mediatice, din Statele Unite pînă în China şi din Rusia pînă în miezul Europei. Datele sunt cunoscute. Democraţii au cîştigat, dar nu totul; republicanii au pierdut, dar nici pe departe, totul. Primii au recucerit cota critică a majorităţii în Camera Reprezentanţilor, ceilalţi au menţinut reduta majorităţii în Senat. O "balanţă contabilă" relativ simplă, dar ceea ce este cu adevărat important se află undeva, dincolo de cifre. De aceea, mai cu folos ar fi să vorbim nu despre aritmetica politică a rezultatelor, ci despre această noapte americană dintr-o perspectivă mai puţin obişnuită. Să zicem, cea propusă de celebrul film al lui Francois Truffaut, "Noaptea americană" (Day for night). Era în 1973. Unul dintre momentele în care Arta filmului evada pentru o vreme din "lagărul" producţiei de consum. Pe urmele literaturii, atacă teme grave, de semnificaţie socială şi filosofică. În cazul nostru, cea a raporturilor dintre "realitate" şi "pseudo-realitatea" constructului artistic, cultural, devenită ea însăşi o realitate secundă, derivată, dar la fel de puternică ca şi cea cu care a intrat în competiţie. Cu mai puţin de un deceniu înainte, în Blow-up, o altă capodoperă a genului cinematografic, Antonioni explorase, cu alte mijloace şi din alte unghiuri, aceeaşi zonă de întrebări tulburătoare. Astăzi îi spunem "realitate virtuală" şi abia acum îi explorăm pe larg consecinţele, trecute mult dincolo de artă, în teritoriul economiei şi al politicii. Pentru demersul său, marele regizor francez se foloseşte de mecanismul "filmului în film", după modelul naraţiunii în interiorul naraţiunii, ori al teatrului în teatru. Spectatorului îi este înfăţişată, în toate detaliile tehnice, formula filmărilor de noapte, în plină zi. Lentile, filtre, unghiuri şi formule speciale de iluminare a actorilor şi a decorului, subexpunerea şi tratarea peliculei, un întreg arsenal tehnologic pus la bătaie pentru a face, pentru ochiul spectatorului, din zi noapte. Ai zice că este un curs de tehnică cinematografică, pentru regizori şi operatori, dacă din fundal nu s-ar desprinde, din costumele actorilor, oamenii, acţiunile şi destinele lor. Ce se întîmplă cu mintea şi cu sufletele celor care îşi iau libertatea, ori sunt împinşi de condiţia lor existenţială să treacă frecvent şi tot mai puţin controlat fragila frontieră dintre "real" şi "ficţional"? Răspunsul lui Truffaut este unul negru. Oamenii se pierd pe ei, se rătăcesc de umanitatea lor, de ceea ce au mai bun, mai frumos şi sensibil, dragostea; capacitatea de a iubi autentic. Astăzi, filmul acesta poate fi considerat o profeţie nu doar împlinită, ci cu mult depăşită de realitate. Arta de a face din zi noapte şi din noapte zi, de a prezenta minciuna drept adevăr şi adevărul drept minciună, de a construi, nu ici şi colo cîte un cătun potemkinist, ci porţiuni vaste de realitate socială şi politică contrafăcută, pentru a arăta "ochiului" ceva ce nu este, dar mai ales pentru a înşela mintea şi sufletul celui ce ţine votul în mînă, este atotputernică. Această "artă" este partea esenţială a ceea ce numim, acum, politică. Mai mult, ea înglobează şi se sprijină pe o doză semnificativă de ştiinţă. Nu doar psihologie sau sociologie, ci chiar matematică şi biochimie moleculară. Dacă nu chiar politica toată, în întregimea ei, cu siguranţă acea parte care cuprinde procesele electorale din democraţiile post-modernităţii se aşează în acest tablou. Iar ilustrarea lui, aproape perfectă, sunt recent încheiatele alegeri americane, de la jumătatea mandatului. Nici candidaţii, nici stafurile electorale, nici liderii partidelor tradiţionale, democrat şi republican, nu au solicitat vreun moment, nu au fost în căutarea "votului raţional" al electoratului pe care îl reprezintă. Toată lumea a vînat "votul resentimentar". Nici un mijloc nu a fost uitat pentru a flata iluziile electoratului captiv şi pentru a-i mobiliza ura (nu este nici o exagerare!) faţă de "culorile" şi "reprezentanţii" partidului advers. Din acest punct de vedere, au fost două campanii în oglindă, una anti-Trump şi alta pro-Trump. Doar că nu despre Trump omul, ori oficialul de la Casa Albă a fost vorba vreun moment, ci despre "efigia Trump", un construct al campaniilor de mobilizare a votului, semi-caricatural prin simplificări şi exagerări, atît de o parte cît şi de cealaltă. Nimeni nu a săpat în adîncimea "realităţii" sau, dacă preferaţi, a realităţilor mandatului prezidenţial Trump. Toată lumea a arat şi a răscolit realitatea virtuală Trump, pe care a manipulat-o în discursuri şi întruniri electorale, după nevoi, fără nici o restricţie, ori preocupare pentru conformitatea cu "realitatea".

A numi tot acest proces "populism", ori a arăta cu degetul, acuzator, spre aşa zisul "infantilism al electoratului", ori a blama " lipsa de etică a noilor generaţii de "ingineri" ai manipulării electorale, ar fi prea simplu. Ceea ce am văzut sub ochii noştri este un alt joc, cu alte reguli şi cu alt tip de dinamică. Şi, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, vorba poetului, li s-a spus "Noaptea americană".

Opinia Cititorului ( 24 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. excelent ca de obicei

    1. Vai tu! Atit poti?

      The United States' President Donald Trump's business councils have been described as Potemkin Villages after several high-profile CEO participants resigned in August 2017. Trump's The Art of the Deal describes a stunt in which he lured Holiday Inn executives into investing in an Atlantic City casino by directing his construction manager to rent dozens of pieces of heavy equipment, in advance of a visit by the executives, to move dirt around on the proposed casino site, creating...

    Noaptea americana sau iltima noapte de dragoste intaia noapte de razboi!- esenta!....

    1. Oamenii se pierd pe ei, se rătăcesc de umanitatea lor, de ceea ce au mai bun, mai frumos şi sensibil, dragostea; capacitatea de a iubi autentic. 

      Arta de a face din zi noapte şi din noapte zi, de a prezenta minciuna drept adevăr şi adevărul drept minciună, de a construi, nu ici şi colo cîte un cătun potemkinist, ci porţiuni vaste de realitate socială şi politică contrafăcută, pentru a... 

    Corect pe asamblu cu unele greseli impardonabile.

    1. Este ub masterpiece si tu vezi greseli?! E rea vointa sau incompetenta in a evalua, aprecia frumosul si adevarul!

    Comparatie fericita imbinata cu explicatii suis generis, tipice autorului.

    Daca dragoste nu e nimic nu e spune si Marin Preda, Expresie preluata...umanitatea consta tocmai in dragoste, in iubire!1 Nu exista foar o singura dragoste adrvarata! Fiind rsenta omului .. cu totii putem iubi adevarat si necontionat fiind oameni. Chiar si animalele pot iubi neconditionat. Deci solutia este iubirea competitiei. Legea universului este iubirea, legea atractie si nu legea competitiei ce naste ura!

    1. ... intrebare: ar trebui imputernicite animalele cu drepturi? ... raspuns: atunci, cu siguranta, toti padatorii vor fi incarcerati - si vom distruge lantul trofic! ... oare leoaica iubeste antilopa? ... probabil, hraneste leul si trei pui ...

      Depinde de educatie..si animalelel pot fi dresate sa se iubeasca intre ele!..daca au siguranta hranei se vor iubi so nu se vor mai manca unelel pe altele, precum oamenii....si nici oamenii nu le vor mai vana sau sacrifica in scopul asigurarii hranei.

      ... iubirea nu poate fi dresata ... nici mistic ... nici tehnologic ... nici chimic ... tocmai aici ajungem la esenta editorialului!!!! ... ps. in legatura cu opinia de la 7.1 - enerveaza tocmai pentru ca este / devine intruziva, abuziva ... efectul este unul de refuz ... mare parte din societate incepe a respinge politica, religia, statul... totul! ... ramane anarhia... ori totalitarismul ...

       

      Ipoteza mea ca este egoist sa te marginesti doar la sufletul pereche.. sau la sufletele pereche.. asta Nu e trasatura esentiala a umanitatii... ci dragostea adevarata fata de umanitate ca sistem integrat si nu separat pe familii, ginte, triburi, natiuni sau comunitati regionale. Este simplist sa consideram umanitatea ca fiind dragostea adevarata fata de o persoana... putem vorbi de sinceritate in toate actiunile noastre dar asta depinde de n factori. Unii copii nascuti si educati in aceeasi...

    Viziunea vesnicelor conflicte dintre oameni, este, pentru Codita, populism. 

    El sapa/racaie în adîncimea "realităţii" sau in meandrele concretului (dacă preferaţi) si mai scrie un articol. 

    Ar fi fost frumos sa aminteasca viziunea/geniul eminescian, care in mod sublim ne-a proiectat viitorul in versurile: 

    „Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,  

    Trec zilele voioase şi orele surâd 

    În cupe vin de ambră − iarna grădini, verdeaţă,

    Vara petreceri, Alpii cu frunţile... 

    1. Ai inteles gresit! Mai sapa!

      Al cui viitor? Al nostru in niuciun caz..doar al elitelor!1 la suta din populatie huzureste iar 99 la suta supravietuieste! faci parte din cei 1 la suta? Nu cred....doar ei au asemenea viitor harazit!

      A numi tot acest proces "populism", ori a arăta cu degetul, acuzator, spre aşa zisul "infantilism al electoratului", ori a blama " lipsa de etică a noilor generaţii de "ingineri" ai manipulării electorale, ar fi prea simplu.

    Poate daca domnul Codita citea articolul domnului Pirvulescu din 05.11.2018, l-ar fi ajutat mesajul anticipat din finalul articolului: 

    "Oricare va fi rezultatul votului de marţi, este greu de crezut că o evoluţie de mai bine de o jumătate de secol va putea fi inversată peste noapte. Câtă vreme politicienii care trăiesc doar în perspectiva scurtei durate, politicile pe care le determină nu vor putea schimba situaţia. Oricine va câştiga alegerile, starea capitalului social va rămâne... 

    1. ... ma gandesc ca democratia este mai "directa" (si interpesonala) ca niciodata ... iti intra direct in minti ... "Mai mult, ea înglobează şi se sprijină pe o doză semnificativă de ştiinţă. Nu doar psihologie sau sociologie, ci chiar matematică şi biochimie moleculară." ... pacat ca enerveaza ;) ...

      Hodoronc tronc, hop si eu ca-i fara bani!

    "This is the Day whereon every sweet smelling thing hath derived its fragrance fr om the smell of My garment ... a garment that hath shed its perfume upon the whole of creation.

    This is the Day whereon the rushing waters of everlasting life have gushed out of the Will of the All-Merciful.

    Haste ye, with your hearts and souls, and quaff your fill! 

    1. Divinitatea este in noi! Cu mirosul ei specific de iubire pura, iubire neconditionata. Planeta ar fi plina de miresme ale iubirii daca omul nu ar crea o societate plina de conflicte , care transforma miresmele iubirii in adevar si credinta in putoarea neadevarului in necredinta! Ziua este formata din noapte si zi, din lumina si din lipsa luminii, intunericul nu exista, din adevar si lipsa lui. Neadevarul miroase urat, a hoit iar iubirea adevarata miroase a divinitate! Voi ce preferati?

    "In accordance with the divine teachings in this glorious dispensation we should NOT belittle anyone and call him ignorant, saying: ‘You know not, but I know’.

    Rather, we should look upon others with RESPECT, and when attempting to explain and demonstrate, we should speak as if we are investigating the truth, saying: ‘Here these things are before us. 

    Let us investigate to determine whe reand in what form the truth can be found.’

    The teacher should NOT consider himself as learned and others... 

    A reflection on walls…

    Today (Nov. 9th) marks the 29th anniversary of the fall of the Berlin Wall, the physical and iconic barrier erected in 1961, that came to symbolize the “Iron Curtain” separating the Communist and non-Communist world at the height of the Cold War.

    The city of Berlin was divided by concrete barriers that included watchtowers, guard dogs, flood lights and trip-wire machine guns ... separating families and leading to the death of about 200 people who tried to... 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

16 Aug. 2024
Euro (EUR)Euro4.9754
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2123
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8414
Gram de aur (XAU)Gram de aur358.6134

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
hipo.ro
hipo.ro
energyexpo.ro
roenergy.eu
rommedica.ro
prow.ro
aiiro.ro
oaer.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb