Începând de ieri, 9 noiembrie 2020, au intrat în vigoare noi măsuri privind telemunca, instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 935 din 5 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea anexelor nr. 2 şi 3 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, potrivit unui comunicat de presă.
De asemenea, măsuri similare sunt prevăzute şi de ultimele modificări ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (introduse prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 192 din 5 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă), în vigoare din data de 6 noiembrie 2020.
Pe lângă celelalte măsuri privind restricţionarea circulaţiei persoanelor şi activităţii operatorilor economici în anumite intevale orare, noile acte normative modifică din nou abordarea în ceea ce priveşte organizarea activităţii în regim de telemuncă.
1.Cui i se aplică obligaţia
Dacă până acum legislaţia prevedea obligaţia tuturor instituţiilor şi operatorilor economici publici sau privaţi de a analiza modul de desfăşurare a activităţii şi posibilitatea organizării acesteia în regim de telemuncă sau muncă de la domiciliu, noile modificări prevăd că organizarea activităţii în regim de telemuncă nu mai este doar o recomandare, ci o obligaţie.
Pe de o parte, noile dispoziţii legale prevăd ca, de astăzi, angajatorii din sectorul privat cu un număr mai mare de 50 de salariaţi au obligaţia organizării programului de lucru în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu. Obligaţia se aplică în egală măsură şi pentru (i) autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare şi (ii) regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, cu condiţia ca oricare dintre acestea să treagă de pragul de 50 de salariaţi.
Pe de altă parte, ultimele modificări aduse Legii nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 impun aceeaşi obligaţie pentru toţi operatorii economici, în mod nediferenţiat.
Considerăm aşadar că obligaţia de a organiza activitatea în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu se aplică tuturor operatorilor economici, publici sau privaţi, indiferent de numărul de salariaţi.
Pe cale de excepţie, acolo unde specificul activităţii face imposibilă o astfel de organizare, angajatorul trebuie să gestioneze programele de lucru astfel încât să împartă personalul în grupe care să înceapă şi, respectiv, să termine activitatea la o diferenţă de cel puţin o oră.
2.Implementare şi sancţiuni
Obligaţiile în forma actuală sunt valabile până la expirarea stării de alertă, iar sancţiunea prevăzută de actele normative pentru încălcarea acestor obligaţii este amenda contravenţională cuprinsă între 1.000 şi 5.000 RON.
În ceea ce priveşte modalitatea concretă de implementare, legiuitorul pare să se orienteze din nou în direcţia organizării activităţii în regim de telemuncă/ muncă la domiciliu în mod unilateral, prin decizie. În acest sens se poziţionează şi Ghidul privind desfăşurarea activităţii în regim de munca la domiciliu/ telemuncă/ program individualizat de muncă, publicat recent de Inspecţia Muncii, care poate fi consultat aici. Cu toate acestea, recomandăm încheierea de acte adiţionale la contractul individual de muncă, pentru a evita provocările precum cele apărute în procedura de acordare a ajutorului pentru telemuncă (unde se solicita să se fi încheiat acte adiţionale chiar şi în perioada stării de urgenţă, când decizia unilaterală a angajatorului era suficientă pentru implementarea telemuncii).
Suplimentar, oricare ar fi măsura adoptată ca urmare a acestor obligaţii, recomandăm ca posibilitatea şi oportunitatea respectivei măsuri să fie analizate şi detaliate în cadrul unei note de fundamentare documentate de angajator, după consultarea comitetului SSM, care să dovedească parcurgerea acestei analize şi, daca este cazul, motivele obiective care fac imposibilă organizarea muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă.
1. Decizia unilaterală
(mesaj trimis de Cristian în data de 11.11.2020, 08:19)
Decizia unilaterală a angajatorului este, clar, un abuz. În mod normal astfel de chestii se negociază, angajatorul fiind obligat să pluseze la salar daca tot nu mai are cheltuieli cu utilitățile in spatiile de birouri.
Iar Ministerul de Finanțe trebuie să se gândească la niste deductibilități fiscale pentru cei cu telemunca. In alte țări sunt, numai in România sclavii nu au primit nimic.