Nota de plată

Ne uităm cu toţii la rezultatele alegerilor şi încercăm să înţelegem ce spun ele despre starea politicii din România. Nu pentru că ar fi nevoie de vreun test suplimentar pentru a pune sau a întări diagnosticul de multă vreme evident. Orice manifestare electorală, însă, aduce cu ea aşteptări, speranţe noi şi, de ce nu, relevă procese, aspecte, accente care în perioada de mandat rămîn ascunse.

În relativ scurtul interval istoric, două decenii şi jumătate, în care cetăţenii României au avut prilejul să mînuiască aceast instrument esenţial al politicii, în democraţie, votul, nu a fost timp şi nici nu au existat condiţii prea favorabile pentru a învăţa cum pot fi folosite multiplele sale valenţe. Dacă ar fi să îl închipuim ca pe un instrument muzical, atunci votul este, pentru electoratul nostru, un instrument cu doar patru corzi: votul de penalitate, cel prin care este marcată dezaprobarea masivă faţă de un partid, uneori doar faţă de o măsură, lege, reglementare, atitudine a celor care au asigurat cea mai mare parte, ori întregul mandat de guvernare precedent; votul de conformitate, de identitate sau al spaţiului de confort, cel prin care alegătorul îşi reafirmă, sieşi şi pentru sine, în primul rînd, opţiunea pentru o direcţie, o linie politică, o ideologie sau un partid care le întruchipează, ori despre care el îşi închipuie că le întruchipează; votul de frondă, prin care alegătorul vrea să marcheze sfidarea sa, prin care încalcă aşteptările "raţionale", doar ca să marcheze distanţa, diferenţa, ori chiar inaderenţa la sistemul care îl obligă să facă o alegere, atunci cînd el crede că nu are neapărat ce şi de ce să aleagă; şi votul de schimbare, cel care exprimă opţiunile acelui segment de electorat preocupat nu atît de a-şi exihiba prin vot nemulţumirea, ori de a-şi întări prin vot propriile convingeri, cît dorinţa de a căuta o alternativă, o ieşire din ceea ce apare ca un impas al partidelor pe care le-a votat pînă atunci. Există şi o a cincea coardă, care exprimă doar un potenţial, niciodată realizat, o coardă care nu vibrează, cea a votului care nu se exprimă, indiferent de ce raţiuni şi motivaţii psihologice, ori de altă natură, ar conduce la această soluţie de comportament.

În orice exerciţiu electorat se exprimă simultan toate aceste tipuri de atitudine-vot. Ceea ce diferă, de la un moment al alegerilor la altul, este proporţia fiecărei secţiuni în totalul voturilor exprimate. Exact ca la vioară, arcuşul poate atinge simultan mai multe corzi, făcîndu-le să vibreze armonic, ceea ce face ca efectul lor să se însumeze, ori dizarmonic şi atunci vectorii lor, efectele, se scad. Pînă acum, dacă poate fi vorba de reguli după doar opt exerciţii de alegeri parlamentare, votul de penalitate a dominat în cel puţin trei situaţii, cel de schimbare într-una singură, votul de frondă, fără să fie majoritar a fost evident într-un singur caz, în timp ce votul de conformitate, mai evident la stînga, decît la dreapta spectrului nostru politic, a asigurat sistematic reprezentări parlamentare, uneori solide, chiar majoritare, unor partide sau formaţiuni care, altfel, nu au cu ce să se laude, decît în campaniile electorale, nicidecum la bilanţul guvernărilor pe care le-au exercitat. În încercarea lor disperată de a distorsiona votul, pentru a se pune la adăpost de efectele nedorite, cum ar fi ratarea intrării în Parlament, ori scăderea prea mare a suportului electoral pentru partidul de la care se trage întotdeauna binele lor, trepăduşii politicii din România încearcă cu disperare să înlocuiască toate cele patru corzi, cu alta, una singură, "votul de frumuseţe".

Ce trebuie să voteze electoratul? Ce arată bine, ce dă bine, ce este cool, sau trendy, sau cum s-o mai fi spunînd la modă! Şi, ce arată bine? Ceea ce îi spunem noi, maşinăria noastră de propagandă, că arată bine!

Iar, cu aceasta, ajungem la ceea ce votul nu poate să spună, deloc sau pe cît de răspicat ar trebui, despre politica din România. Nu pentru că nu ar avea cum, ci pentru că, pe cele mai diferite căi, este împiedicat sistematic să o facă, tocmai de către cei care sunt beneficiarii efectelor sale politice, înscăunarea la putere.

Votul din 11 decembrie nu poate da seamă de prăpastia largă care s-a săpat între, pe de o parte, "profesioniştii", "profitorii" şi "păpuşarii" politicii din România, iar pe de altă parte marea, uriaşa majoritate a cetăţenilor acestei ţări. Cetăţeni reduşi, cei mai mulţi, la sărăcie, iar restul la căutarea disperată a mijloacelor de a se menţine pe o iluzorie linie de plutire. Cetăţeni al căror rol în politica din România a fost redus la a le pava calea celor din tagma privilegiaţilor politicii, cu mandate electorale, spre supra-bunăstare, huzur sfidător şi dezmăţ nelimitat.

Votul din 11 decembrie nu poate da seama de războiul nemilos, total, pe care această aşa zisă clasă politică l-a declanşat şi îl duce sistematic împotriva populaţiei României, a principiilor, legilor şi chiar prevederilor constituţionale ale sistemului de guvernare de tip democratic, încă existent de bine de rău în România, dar care abia mai răsuflă sub povara loviturilor primite. În ultimă instanţă, împotriva statului numit România, periclitat, devalorizat, devalizat, aruncat aproape în derizoriu în plan intern, în ochii propriei populaţii, şi internaţional în ochii partenerilor, competitorilor şi al inamicilor, transformat exclusiv într-o maşinărie de stors bani de la populaţie, pentru a asigura îmbuibarea pentru cîteva generaţii, a abonaţilor permanenţi la scaunele puterii politice şi de stat.

Votul, nu doar cel de la 11 decembrie, ar trebui să trimită nota de plată celor care produc sistematic dezagregarea societăţii româneşti, din prostie, rea credinţă sau la comanda altor interesaţi să profite din şi prin distrugere. Este o iluzie şi o uriaşă greşală a trimite acest decont prin intermediul justiţiei. Politica trebuie să îşi facă ordine în propria ogradă cu mijloacele ei şi să revină la funcţiile esenţiale pentru care există în orice societate. Atîta vreme, însă, cît cetăţenii vor fi reduşi la rolul de manivelă a unei maşinării de vot, acest lucru nu se va întîmpla.