Noua constituţie e deja scrisă!

De câteva luni, de când a apărut "Apelul pentru o Nouă Constituţie", printre semnatarii căruia m-am numărat, am început să fiu întrebat când va veni grupul de iniţiativă cu textul unei noi legi fundamentale. "Cum mai staţi cu lucrul?" - m-a chestionat cineva chiar zilele trecute. "Bine, mulţumesc!" - am răspuns. Însă noi n-am spus niciodată că acest grup o va scrie. Dimpotrivă, noi am chemat la o dezbatere largă: politicieni, public, lideri de opinie, specialişti şi jurnalişti. Dar dacă tot am fost întrebat, profit de ocazie să vă spun: o nouă Constituţie e aproape gata.

Nu ne-am ostenit prea tare, e drept. Dar nici nu e nevoie. Există un text care poate fi luat ca punct de pornire. E vorba de Model State Constitution, o constituţie-şablon elaborată de National Municipal League. Da, din Statele Unite. Americanofobii să se abţină.

De ce această constituţie-model? Pur şi simplu pentru că ea chiar la asta foloseşte. National Municipal League a publicat, în 1921, prima ediţie care de atunci, prin revizuire, a ajuns la ediţia a şasea (în 1968). E un text care a fost folosit de unele state americane în procesul de revizuire a Constituţiilor lor sau de adoptare a unor noi Constituţii, cum ar fi cazul statului Hawaii.

Este însă bine să copiem o constituţie străină? Desigur. Constituţiile nu se dezvoltă în izolare. Principiile democraţiei sunt cam aceleaşi peste tot. Dimpotrivă, ceea ce pune în pericol valorile civice este tocmai "democraţia de Dâmboviţa", originală, alcătuită din reguli ad-hoc, inventate de politicieni locali. Indivizi care clipesc şmechereşte atunci când le spui că "interpretările" lor constituţionale (folosesc un termen caritabil) nu au echivalent în practica democraţiilor, din Franţa până în Australia. "Aia e Franţa, noi aicea suntem altfel...". Desigur, cu largul lor concurs.

Dacă răsfoiţi mai multe Constituţii moderne, veţi vedea că ele seamănă. Seamănă pentru că au fost scrise de politicieni şi de jurişti care cunoşteau lumea din jurul lor şi s-au inspirat din practicile lumii civilizate. Constituţia elveţiană din 1848 a fost inspirată substanţial de aceea americană, de la 1787. Constituţia României din 1866 a fost copiată, peste noapte, după Constituţia Belgiei din 1831. Chiar şi actuala Constituţie, din 1991 (revizuită în 2003), este o salată cu elemente din constituţii cum ar fi acelea ale Franţei şi Portugaliei.

OK, dar de ce o constituţie americană? Am două răspunsuri. Primul este acela că legile fundamentale din Europa sunt, multe dintre ele, produsul unic al circumstanţelor. Constituţia britanică e cel mai bun exemplu. Ea este imposibil de copiat pentru ca e un sis-tem extraordinar de complex de texte şi cutume, legate strict de istoria Regatului Unit. Al doilea ţine de vitalitatea gândirii constituţionale americane şi a mişcării de reformă constituţională din Statele Unite. Mulţi vedem doar, de la distanţă, Constituţia federală. Dar acolo sunt 50 de state, fiecare cu sistemul său politic şi cu Constituţia sa proprie. Veţi spune că nu sunt state independente. N-are a face. Nici statele membre ale UE nu mai sunt propriu-zis independente. Iar în aceste state americane există dezbateri perpetue care vizează refoma constituţională, duse de profesionişti veritabili, nu de agitatori ca în Europa sau politruci ca în România. Amendamente constituţionale sunt adoptate mai tot timpul, iar legile fundamentale variază de la un stat la altul, de la Constituţia din Massachussetts, cea mai veche încă în vigoare (1780), până la constituţia din Lousiana, un stat care a schimbat 11 constituţii de la înfiinţare şi al cărui drept e inspirat de Codul Civil francez.

Ce ne-ar aduce nou acest punct de plecare, Model State Constitution? Mă rezum doar la un exemplu: o reglementare raţională a principiului separaţiei puterilor. Cu toate că actuala Constituţie a României proclamă şi ea acest principiu (în art. 1), tot ea îl neagă (în art. 71), permiţând parlamentarilor să fie, în acelaşi timp, şi miniştri. Corect ar fi să avem o separaţie completă a celor două domenii, o separaţie dată, mai ales, de alegerea separată a Legislativului şi a Executivului (sau cel puţin a şefului Executivului, precum în sistemele prezidenţiale). Istoriceşte vorbind, lipsa unei separaţii substanţiale între Legislativ şi Executiv e una din racilele sistemului parlamentar european, nu doar a actualei Constituţii a României.

Dar de ce să nu revizuim mai curând decât să înlocuim actuala lege fundamentală? Pentru că întreaga arhitectură a Constituţiei e defectă. Scrisă rău, parcă ieşită din pana unui conţopist care se grăbeşte să plece, vineri la prânz, acasă; plină de stipulaţii neclare (recordul probabil că îl deţin pasajele privitoare la desemnarea miniştrilor, de o incoerenţă aproape totală) şi revizuită fraudulos, în jurul tombolelor şi grătarelor cu mititei ale primarilor socialişti, actuala Constituţie trebuie înlocuită. Avem modelul.