O propunere de strategie de guvernare pentru "telecomunicaţii"

De câţiva ani România tot amână licitaţia 5G. Prima planificare a licitaţiei, anunţată în 2017, a fost pentru anul 2018. A urmat amânarea pentru anul 2019, apoi pentru 2020 şi, în fine, amânarea pentru trimestrul II din anul 2021, conform planului ANCOM.

OUG114/2018 şi proiectul de "lege 5G" - obstacole majore în calea tehnologiei 5G

Dacă în anul 2019 OUG114/2018 avea să bulverseze telecomunicaţiile noastre şi să amâne licitaţia 5G cu un an, în anul 2020 obstacolul a fost proiectul de lege 5G, care propunea autorizarea furnizorilor de echipament telecomunicaţii, o premieră în Uniunea Europeană.

• 1. Identificarea problemelor care blochează licitaţia 5G

Două sunt problemele care au blocat licitaţia 5G în România: securitatea noilor reţele 5G şi, mai ales, interzicerea fabricanţilor chinezi impusă de memorandumul România-SUA, corelarea acestora ducând la blocajul din anul 2020.

1.1 Securitatea reţelelor 5G

Din cauza arhitecturii mai puţin centralizate, a puterii mari de calcul, a nevoii de a dispune de mai multe antene şi a dependenţei sporite de programe informatice, reţelele 5G oferă mai multe puncte de acces potenţiale pentru atacator. În plus, dat fiind multitudinea de obiecte care se pot conecta la noile reţelele 5G, securitaţea cibernetică va fi întotdeauna o problemă indiferent de furnizorul echipamentului şi de memorandumul România - SUA.

1.2Fabricanţii chinezi

Interzicerea fabricanţilor chinezi a fost cerută de SUA de ceva vreme. Motivul invocat - securitatea reţelelor de telecomunicaţii şi scurgerile de informaţii care ar putea avea loc către China. Un alt motiv - războiul comercial dintre SUA şi China, la care a fost "invitată" să participe şi România prin memorandumul România - SUA. De menţionat că sunt ţări care nu s-au alăturat acestui război comercial neinterzicând fabricanţii chinezi.

În 16 octombrie 2020 Japonia anunţa că nu va interzice fabricanţii chinezi de la construirea noilor sale reţele 5G. Japonia se alătura, astfel, Coreei de Sud, care anunţase aceiaşi decizie cu o zi înainte.

Japonia are o economie şi reţele de comunicaţii foarte dezvoltate şi ar putea suporta efectele economice ale interzicerii fabricanţilor chinezi (investiţii mărite, întârzieri în implementare, dezvoltare economică) mult mai uşor decât România şi totuşi nu şi-a permis să-i interzică. Pe lângă reţele de comunicaţii dezvoltate, Japonia mai are şi fabricanţi locali de echipament 5G: NEC în creştere rapidă în ultimul an şi Fujitsu. Într-o situaţie similară este şi Coreea de Sud, al cărui fabricant 5G în creştere rapidă este Samsung.

Brazilia nu se lasă convinsă să interzică fabricanţii chinezi de la realizarea reţelelor 5G, motiv pentru care SUA i-a oferit 1 miliard de dolari, conform informaţiilor publicate de site-ul totaltele.com. Deşi operatorilor brazilieni li s-a oferit sprijin financiar de către SUA pentru a opta pentru echipament de la furnizorii occidentali, aceştia nu au fost dispuşi să-şi reducă opţiunile şi au testat deja echipamentele Huawei înainte de o licitaţie 5G, potrivit mobileworldlive.com.

În Marea Britanie, ţară care a interzis din vara lui 2020 fabricanţii chinezi, Huawei a fost selectat să construiască o reţea privată 5G la Cambridge Science Park, Universitatea Cambridge. Scopul este de a oferi un mediu de testare pentru Cambridge Wireless: vehicule autonome, energie curată, chirurgie la distanţă, precum şi tehnologia 5G. Comunitatea de cercetare Cambridge Wireless refuzând să accepte consensul politic din Marea Britanie prin parteneriatul cu Huawei pentru cercetări în domeniul tehnologiei 5G.

Totodată, la început de an 2021, Borje Ekholm, director executiv Ericsson, încerca să convingă guvernul suedez să nu interzică fabricanţii chinezi de la realizarea reţelelor 5G din Suedia.

Este clar că interzicerea fabricanţilor chinezi de la construirea noilor reţele 5G nu este o problemă de securitate a reţelelor 5G, ci mai degrabă una de natură politică, comercială.

În ultimii 10-15 ani şi Europa a avut litigii comerciale cu China, motivul invocat fiind sprijinul de care se bucură companiile chineze din partea statului chinez, considerat avantaj competitiv. Unele dintre litigii s-au rezolvat prin noi acorduri comerciale.

• 2. Soluţionarea problemelor identificate

2.1 Securitatea reţelelor 5G

Dată fiind multitudinea de obiecte care se pot conecta la noile reţelele 5G, securitaţea ciberbetică va fi întotdeauna o problemă indiferent de furnizorul echipamentului şi de memorandumul România - SUA. Este o problemă tehnică şi, ca atare, trebuie rezolvată de tehnicieni. Astfel, guvernanţii ar trebui să prevadă un cadru - o agenţie naţională: CERT.ro, sau preconizatul DNSC, de exemplu şi măsuri pentru prevenirea şi detectarea atacurilor cibernetice. Cum a făcut Anglia, care a desemnat NCSC cu supravegherea securităţii reţelelor. Comisia Europeană a prezentat un set de măsuri privind securitatea reţelelor (https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures). Niciunul dintre aceste instrumente nu face referire la interzicerea vreunui fabricant de echipamente de telecomunicaţii, ci doar la securitatea cibernetică.

România, ţară membră a Uniunii Europene ar trebui să aibă o abordare europeană: să se ralieze practicilor europene şi să transpună în plan local instrumentul de securitate al UE, cerut şi de operatori şi să rezolve, astfel, problema securitaţii reţelelor.

2.2 Fabricanţii chinezi

Dacă România decide să se alăture războiului comercial SUA - China ar trebui să o spună clar şi nu să se joace de-a consultarea (a se vedea proiectul de lege 5G) anunţând:

- un termen de la care operatorii noştrii nu mai pot instala echipament chinez;

- un termen până la care operatorii noştrii trebuie să înlocuiască echipamentul chinez instalat;

- despăgubirea operatorilor (înlocuire echipament chinez, etc.): documente, termen plată, etc. Şi alţii despăgubesc pagubele pricinuite, potrivit site-ului lightreading.com.

Şi, desigur, să-şi asume consecinţele interzicerii fabricanţilor chinezi.

• 3. Consecinţele interzicerii fabricanţilor chinezi

Printre efectele economice ale interzicerii fabricanţilor chinezi de la realizarea reţelelor 5G din România se pot cita:

- scăderea competitivităţii pieţei furnizării de reţele de telecomunicaţii - indexul HH, al competitivităţii crescând de la 3495 în anul 2018 la 4550 în cazul restricţionării fabricanţilor chinezi, valoare asociată unui duopol. Valoarea maximă pentru pieţe competitive este 1800!

Pe termen lung ar fi posibil să apară noi furnizori totali 5G: NEC, Samsung, Fujutsu.

- creşterea investiţiilor în noile reţele cu valori de 8%, 19% şi 25%, pentru scenarii de investiţii cu cost scăzut (utilizări banale: acces), mediu (moderate) şi mare (bazate şi pe latenţa scăzută - aplicaţii critice în transport, sănătate, energie, etc). La un cost mediu de 1 miliard euro/reţea (Orange şi Vodafone au investit fiecare câte 3 miliarde de euro în reţelele 2G, 3G şi 4G), investiţiile într-o reţea 5G ar creşte cu valori de 80, 190 sau 250 milioane euro. Pentru patru reţele rezultă valori între 320 şi 1000 milioane euro.

La aceste valori 320, 760 şi 1.000 milioane de euro s-ar putea adăuga şi costurile înlocuirii echipamentelor deja instalate de către fabricanţii chinezi, de peste 500 milioane euro, putând rezulta valori între 0,8 şi 1,5 miliarde euro, 1 miliard de euro putând fi considerată o valoare medie rezonabilă.

Aceste costuri suplimentare vor fi suportate de către operatorii de comunicaţii mobile de pe o piaţă cu o valoare de circa 2,5 miliarde euro/an, fiind transferate utilizatorilor finali prin tarife mărite şi întârziind adoptarea noilor servicii. Costurile se vor regăsi în toate produsele şi servicile care vor avea în structura de cost noile servicii, fiind deci transferate economiei naţionale.

- întârzierea accesului la noile servicii: creşterea costului investiţiilor ca urmare a restricţionării furnizorilor chinezi de la furnizarea de reţele 5G va întârzia accesul la noile servicii a unei părţi a populaţiei ţării. Obiectivele Strategiei 5G pentru România sunt deja decalate cu doi ani prin nerealizarea licitaţiei 5G în anul 2019 şi 2020, iar prin creşterea costului învestiţiilor în reţele 5G şi în aceleaşi condiţii de finanţare a operatorilor, aceştia nu vor mai putea să realizeze acoperirea planificată la termenele propuse. Astfel, obiectivele propuse în Strategia 5G pentru România şi beneficiile asociate s-ar putea realiza cu o întârziere de încă un an în scenariul de cost mediu.

- încetinirea digitalizării, a inovaţiei tehnice şi a creşterii economice - întârzierea instalării reţelelor 5G şi a adoptării noilor servicii va conduce la încetinirea inovaţiei tehnice şi a progresului economic. Este dificil de concretizat pierderile permanente în PIB-ul ţării, dar s-ar putea prognoza realizarea cu doi-trei ani mai târziu a beneficiilor implementării tehnologiei 5G. Mai sigură ar fi prognozarea distanţării României în coada clasamentului DESI, al economiei şi societăţii digitale din Uniunea Europeană, unde nici acum nu stăm prea bine.

• 4. Ce ar trebui să facă guvernanţii pentru implementarea cu succes a tehnologiei 5G?

Noul ministru al telecomunicaţiilor va trebui să rezolve rapid problemele care blochează implementarea tehnologiei 5G în România:

- retragerea proiectului de lege 5G pentru reconciliere cu piaţa telecomunicaţiilor. La fel ca în anul 2019, când după retragerea prevederilor "telecom" din OUG114/2018 a urmat o reconciliere a guvernanţilor cu piaţa şi în acest an va urma o detensionare a relaţiilor retrăgând proiectul de lege 5G. Retragerea trebuie făcută rapid.

- rezolvarea problemei securităţii reţelelor 5G şi a memorandumului România-SUA. Dat fiind complexitatea noii tehnologii şi multitudinea de obiecte care se pot conecta la reţelele 5G, securitatea cibernetică va fi întotdeauna o problemă indiferent de furnizorul echipamentului. Ca atare, securitatea noilor reţele 5G este o problemă tehnică, care trebuie rezolvată de tehnicieni, România trebuind să se alinieze practicilor din Uniunea Europeană.

Este necesar un cadru instituţional - o agenţie naţională responsabilă pentru securitatea cibernetică: CERT.ro, de exemplu, sau preconizatul DNSC şi măsuri pentru prevenirea şi detectarea atacurilor cibernetice: setul de măsuri privind securitatea reţelelor https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures, prezentat de Comisia Europeană şi cerut şi de operatori;

- ghişeul on-line unic pentru autorizare infrastructură funcţional înainte de licitaţie! Licenţele 5G fără autorizaţii de construire (site-uri antene, instalări fibră optică) nu au nicio valoare! (A se vedea experienţa RoNet!) Conform documentaţiei licitaţiei 5G, noile frecvenţe 5G necesită instalarea a zeci de mii de noi site-uri pentru antene pentru fiecare reţea, care vor trebui interconectate, însemnând tot atâtea autorizări pe care Strategia 5G pentru România nu le-a rezolvat. Pentru uşurarea şi uniformizarea accesului la infrastructură şi la spaţiul public la nivel naţional (instalare fibră optică, site-uri antene) este necesar un act (lege, HG, etc.), care să stabilească formatul şi termenii solicitărilor de acces şi cine operează ghişeul on-line. Germania a făcut aceasta încă din 2016, la fel şi Norvegia din 12 mai 2020.

Actul ar trebui să intre în vigoare înainte de licitaţia 5G, prevăzând o autoritate centrală, ANCOM, de exemplu, care să opereze ghişeul on-line pentru autorizarea infrastructurii 5G în timp rezonabil (câteva zile), oferind astfel garanţii operatorilor că vor putea folosi licenţele 5G.

- Strategia 5G pentru România şi documentaţia licitaţiei 5G, elaborate sub "stresul" OUG114/2018, a lăcomiei guvernului, care vedea în licitaţie doar o sursă de bani, trebuie rescrise pentru a avea în vedere reducerea decalajului digital al ţării. De exemplu:

- Preţuri de pornire licenţe adecvate reducerii decalajului digital. Deşi preţurile par la nivel european (euro/MHz/locuitor) nu se ţine seamă de decalajul digital al ţării noastre şi de faptul că implementarea tehnologiei 5G ar putea produce şocul care să "scoată" România din coada clasamentului DESI. De exemplu, oferirea gratuită a spectrului însoţită de obligaţii de acoperire naţională rapidă şi de angajamentul guvernului în utilizarea noii tehnologii ar putea produce acest salt digital.

- Plata taxelor de licenţiere în câţiva ani, nu în 15 zile! Dacă totuşi licenţele nu se vor oferi gratuit, pentru a stimula implementarea şi adoptarea rapidă a tehnologiei se recomandă ca plata licenţelor să se facă în câţiva ani, pentru acoperire 5G rapidă.

- Tarife de utilizare a spectrului rezonabile. Deşi au fost reduse tarifele pentru unele benzi de frecvenţe şi mărite pentru altele, noile tarife propuse sunt încă prea mari alimentând în continuare excedentul bugetar al ANCOM. Ar trebui reduse la jumătate!

- Prezervarea competiţiei. Comparativ cu licitaţia din 2012, documentaţia licitaţiei 5G nu face referiri la folosirea noii tehnologii 5G de către operatorii de reţele mobile virtuale şi nici la roamingul naţional. Nu introduce stimulente pentru operatorii de reţele 5G care se obligă să găzduiască operatori de reţele mobile virtuale, foarte importanţi într-o piaţă care s-ar putea consolida. A se vedea vânzarea Telekom Romania !

Nu sunt create condiţii nici pentru intrarea de noi operatori - spectru dedicat.

- stimularea utilizării serviciilor 5G - angajamentul executivului pentru folosirea noilor servicii. Utilizarea noii tehnologii în entităţile de stat (administraţie, companii, etc.) din cultură, educaţie, sănătate, transport, energie, oraşe inteligente, etc. va fi hotărâtoare în accelerarea dezvoltării reţelelor 5G şi reducerea decalajului digital. Strategia 5G pentru România trebuie să prezinte angajamentul ferm al executivului în folosirea serviciilor noii tehnologii în toate entităţile de stat pentru creşterea eficienţei, debirocratizare şi transformare digitală.

- stimularea proiectelor pilot bazate pe tehnologia 5G Tot în Strategia 5G pentru România ar trebui prevăzută stimularea proiectelor pilot pe baza noii tehnologii 5G (oraş inteligent, sănătate, etc.), susţinute financiar de către guvern cum procedează alte ţări. Ar putea fi luate în consideraţie fonduri din telecomunicaţii: rezultatul licitaţiei 5G, excedentul bugetar al ANCOM (?), vânzarea de active.

Dacă aceste probleme se vor rezolva rapid (ianuarie-februarie 2021) am putea avea licitaţie 5G în prima parte a anului 2021 şi premize pentru o implementare de succes a noii tehnologii.

Noua coaliţie de guvernare ar fi trebuit să înceapă construirea echipei executive cu ministerul "telecomunicaţiilor", pentru a putea pune la baza administrării ţării transformarea digitală, pentru recuperarea decalajelor digitale şi economice, pentru a evita bâlbâielile din ultimul an când, practic, nu s-a făcut nimic. Cum nu a făcut-o este posibil să ne aştepte noi "surprize".

Articol preluat de pe https://nicolaeoaca.blogspot.com