Oamenii de ştiinţă, şocaţi de scurgerile de metan din Oceanul Antarctic

Primele scurgeri active de metan de pe fundul oceanului Antarctic au fost descoperite de oamenii de ştiinţă, scrie The Guardian.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că microbii care consumă în mod normal gazul cu efect de seră înainte ca acesta să ajungă în atmosferă, s-a redus şi a permis scăparea gazului.

Numeroase cantităţi de metan sunt depozitate sub fundul oceanului din jurul Antarcticii, bănuiesc cercetătorii. Gazul ar putea începe să scape pe măsură ce clima se va încălzi.

Motivul apariţiei acestei scurgeri rămâne un mister, întrucât nu este din cauza încălzirii globale, deoarece marea Ross nu se încălzeşte încă semnificativ.

"Seep-ul" activ a fost observat prima dată din întâmplare, de scafandrii, în 2011, dar oamenii de ştiinţă nu au revenit decât în 2016 în zonă, să-l studieze, scrie The Guardian.

Andrew Thurber, de la Universitatea de Stat din Oregon din SUA, a spus: "Încetinirea consumului de metan este cea mai importantă constatare. Nu este o veste bună. Au fost necesari mai mult de cinci ani pentru ca microbii să fie dezvoltaţi şi chiar şi aşa, metanul a scăpat rapid de pe fundul mării."

Eliberarea metanului din depozitele subacvatice îngheţate sau din regiunile permafrost este unul dintre subiectele de care oamenii de ştiinţă sunt preocupaţi. Acest fenomen apare atunci când impactul încălzirii globale devine de neoprit.

Thurber a spus: "Ciclul metanului este ceva cu care trebuie să ne preocupăm ca societate".

Se ştia foarte puţin despre ciclul metanului din Antarctica, dar veştile bune sunt că noul context a furnizat un laborator natural pentru cercetări ulterioare, detaliază The Guardian.

Profesorul Jemma Wadham, de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, care nu a fost implicată în studiu, a declarat: "Antarctica şi stratul de gheaţă sunt nişte găuri negre pentru cercetători - sunt locuri dificile de lucru. Credem că este posibil să existe cantităţi semnificative de metan sub stratul de gheaţă. Marea întrebare este: cât de mare este decalajul [microbilor care consumă metan] în comparaţie cu viteza cu care se pot forma noi scurgeri de metan în urma retragerii gheţii?"

Cercetarea, publicată în jurnalul Proceedings of the Royal Society B, raportează descoperirea gropii de metan pe un site adânc de 30 de metri, cunoscut sub numele de Cinder Cones, în McMurdo Sound.

Thurber spune: " Sursa metanului sunt probabil depozitele de alge în descompunere, îngropate sub sediment, care au probabil o vechime de mii de ani. În majoritatea părţilor oceanelor, scurgerea de metan de pe fundul mării este consumată de microbii din sediment. Cu toate acestea, creşterea lentă a microbilor din situl Cinder şi adâncimea sa mică înseamnă că metanul aproape sigur se va scurge în atmosferă."

Thurber adaugă: "Ne aflăm, probabil, într-o etapă unde pot trece cinci sau chiar zece ani până când o comunitate de microbi se adaptează complet şi începe să consume metan.

În 2014 s-a raportat prima scurgere a metanului în largul insulei sub-Antarctice din Georgia de Sud."

Wadham a spus că cei cinci ani în care Cinder Cones a fost studiat, este un timp scurt: " Ar fi bine să vedem ce se întâmplă cu acest "seep" în viitor. Descoperirea te face să te întrebi dacă aceste caracteristici sunt mai frecvente decât ne-am putea imgina, în Antarctica. Cu toate acestea, este puţin probabil ca cercetătorii să se poată întoarce în Antarctica prea curând. Continentul este în prezent lipsit de coronavirus, dar riscul de infectare a perturbat planurile de expediţie."