Ofensiva de la sfântu-aşteaptă

Marea ofensivă ucrainană, care în primăvara acestui an ar fi trebuit să măture literalmente armata Federaţiei Ruse, eliberând întreg teritoriul ţării, s-a transformat pe nesimţite în marea ofensivă de vară. Iar marea ofensivă de vară se transformă la rândul ei în marea ofensivă de toamnă. Iar după toamnă, vine iarna. Şi ofensiva se va desfăşura la sfântu-aşteaptă.

Este de neînţeles cum de Kievul eşuează în această operaţie extrem de importantă, pentru succesul căreia s-a angajat în faţa populaţiei ucrainene, în faţa opiniei publice mondiale şi în faţa guvernelor celor 40 de state care, într-o formă sau alta, îl susţin pe Zelenski. În definitiv, în Ucraina sunt pompate sistematic, sub diverse forme, zeci şi zeci de miliarde de euro. Armata Kievului este susţinută nu numai financiar, nu numai militar, ci şi logistic de cele mai redutabile servicii secrete din lume. Cu ajutorul reţelelor de sateliţi, puşi şi ei la dispoziţia Ucrainei, sunt monitorizate toate operaţiile desfăşurate de armata Federaţiei Ruse. Economia Federaţiei Ruse se împotmoleşte, rubla este în cădere liberă pe bursele naţionale şi internaţionale, sancţiunile economice merg înainte, Moscova a eşuat până una alta chiar şi în operaţia de menţinere a petrolului la un preţ ridicat, pusă la cale cu Arabia Saudită şi cu alte state producătoare, şi, în fine, industria de război a Federaţiei Ruse este pusă în competiţie practic cu industria de război a întregii lumi. Şi, cu toate astea, ofensiva Ucrainei bate pasul pe loc. E ca şi când, în mod tacit, există o înţelegere pentru ca acest război să se desfăşoare la nesfârşit, până când Uniunea Europeană, cea mai relevantă victimă a acestei confruntări, îşi dă sub aspect economic obştescul sfârşit, încetând cu desăvârşire să mai funcţioneze ca un concurent al Statelor Unite.

Nu sunt un adept al teoriilor conspiraţiei. Dar ceva este extrem de straniu. Şi de neînţeles pentru o minte normală. Cum este posibil ca acest război să continue atât de mult, să rămână unul de uzură? Orice încercare de a obţine o explicaţie ne obligă, vrem nu vrem, să răspundem cât se poate de tranşant la întrebarea "cine are de pierdut şi cât şi cine are de câştigat şi cât?". Pentru moment, singura concluzie rezonabilă este că, de pe urma acestui război, câştigă sume colosale complexul militar american, care, la rândul său, alimentează consistent Partidul Democrat. Pentru a-l ajuta pe Biden să mai câştige un mandat. Pe de altă parte, în plan economic general, concurenţa pe care Europa, în special prin intermediul Germaniei şi Franţei, începuse să o facă economiei americane, sucombă sub ochii noştri. Mai puţin vizibil în Franţa, brutal şi dureros de vizibil în Germania, care de acum a intrat în recensiune. În partea asta a lumii, în Europa, Washingtonul nu mai are un concurent periculos nici în plan militar, nici în plan economic şi nici în plan politic. Pe măsură ce Uniunea Europeană este îngenuncheată, aceasta se transformă pur şi simplu într-o prelungire a Washingtonului. Într-o marionetă. Nu mă pronunţ dacă este bine sau este rău că se întâmplă aşa. Dar cert este că se întâmplă. Informaţiile care-mi parvin demonstrează că pe seama Europei, din ce în ce mai dependentă de energia americană şi ca urmare a câştigurilor fabuloase înregistrate de industria de armament, economia Washingtonului se reechilibrează.

Ceea ce înseamnă că în curând şi total independent de evoluţia războiului prin procură din Ucraina, Statelor Unite nu le mai rămâne decât un singur adversar redutabil, China, adversar care-i poate pune Washingtonului viitorul între paranteze. Şi fiindcă am început cu marea ofensivă ucraineană, transformată într-o Fata Morgana, nu mă pot abţine să remarc un detaliu. În lunile care au trecut din acest an, ucrainenii au achiziţionat un număr dublu de maşini de lux faţă de 2022. Ceea ce înseamnă fie că există o pătură solidă de ucraineni care prosperă de pe urma războiului, fie că s-a ajuns la un nivel record al corupţiei, tolerat de partenerii lui Volodimir Zelenski.