Oltchim la terminus a quo (sau "gata să înceapă o altă poveste")

Constantin Roibu, directorul general al "Oltchim", a infirmat, pentru BURSA, că uzinele ar fi fost debranşate de la curent de "Electrica", o ştire publicată vineri de ziarul local "Curierul de Râmnic", care afirmase că, în noaptea de dinainte, Combinatul chimic fusese debranşat "de la consumul de energie electrică de mare putere, din cauza datoriilor vechi de peste trei ani de zile".

Dar, informaţia că îi va fi tăiat curentul electric circulase încă de joi, ba chiar se dezvoltase într-o întreagă poveste despre specularea datoriei către "Electrica", de "PetroCarbo­Chem" (PCC) S.E., companie chimică (acţionar minoritar al "Oltchim"), înregistrată în Germania, cu reprezentanţi polonezi, care, deja, de ani de zile, şi-a exprimat explicit şi insistent interesul să preia Combinatul de la Râmnicu Vâlcea.

Zvonurile acreditau ideea că, în disperare de cauză, nereuşind să-şi recupereze banii datoraţi de "Oltchim" (despre care s-a spus că ar fi gata-gata să atingă suta de milioane de euro), "Electrica" S.A., ea însăşi traversând o perioadă sumbră în care îşi pune problema supravieţuirii, ar fi început să-şi negocieze creanţa cu un "off -shore" cipriot, în spatele căruia s-ar afla...PCC, o cale prin care polonezii să-şi netezească preluarea "Oltchim".

Deşi, cu doar o săptămână în urmă, PCC a raportat Bursei de Valori Bucureşti că acţionează concertat cu "Nachbar Services" Limited din Cipru (prin care a investit fondul britanic "Carlson Private Equity", reprezentat de polonezul Artur P. Jedrzejewski), deţinând împreună (şi cu trei persoane fizice implicate în PCC) o proporţie de 31,30775% din "Oltchim" S.A., totuşi, la solicitarea ziarului BURSA să lămurească situaţia, Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC pentru România, a negat că ar purta raporturi cu "Electrica", în acest caz.

Pe scurt, combinaţia de declaraţii ale oficialilor, în afara făţişei duşmănii dintre părţi, ar exprima că, la "Oltchim", curentul arde şi că polonezii nemţi şi polonezii britanici/ciprioţi nu-i înfig cuţitu-n spate.

Nu mai contează că, eventual, "Electrica" va fi vrut să întrerupă curentul fără ştirea lui Roibu, dacă ea continuă să furnizeze electricitate Combinatului.

Şi nu mai contează nici că, eventual, o preluare a creanţei "Electrica" asupra "Oltchim", printr-un paravan off-shore, ar fi avantajoasă pentru PCC.

Deci,...oarece zgomot, pentru nimic.

Şi totuşi, complexul situaţiei care face ca astfel de zvonuri să fie verosimile, este real şi interesant.

Interesant, pentru că "Oltchim" este cel mai mare Combinat în chimie şi petrochimie din sud-estul Europei şi dacă ar fi fost în Bulgaria, în Ungaria sau în Iugoslavia, ar fi fost, oricum, interesantă situaţia sa.

Dar, nu-i la vecini, ci la noi, aşa că este, cu atât mai mult, interesant.

• Zvonuri cu rădăcini istorice

La o lună şi jumătate după preluarea Ministerului Economiei de către Ion Ariton (3 septembrie 2010), anul trecut, în octombrie, Ioan Folescu, directorul general al "Electrica" S.A., era îngrijorat, temându-se că doi mari debitori - "Oltchim" şi CFR - îl vor împinge în insolvenţă, pentru că nu-şi plătesc datoriile.

Folescu a menţionat atunci că "Oltchim" i-ar datora 50 de milioane de euro (hotărât mai puţin decât CFR, pe care l-a "pomenit" cu o restanţă de 170 de milioane).

"Nu au respectat planurile de reeşalonare, nu fac nici măcar plăţile la zi. N-au nicio şansă să scape de aceste datorii prin compensări, iar executări silite nu putem face decât pentru anumite spaţii, fiindcă sunt declaraţi consumatori neîntreruptibili, aflaţi în sistemul siguranţei naţionale", spunea Folescu.

Atunci, pentru salvarea "Electrica", (între alte propuneri pentru stingerea datoriilor) Folescu a încercat marea cu degetul, avansând ideea vânzării creanţelor la licitaţie, astfel că zvonurile de astăzi au "rădăcini istorice".

Conform afirmaţiilor lui Mihai Diculoiu, preşedintele Sindicatului Liber Oltchim, Combinatul vâlcean consumă anual 1,5 milioane de megawaţi, la preţul de 55 de euro pe megawat (n.n. - rezultă un cost de 82,5 milioane de euro, anual), preţ pe care sindicalistul îl compară cu cel de 24 de euro pe megawat pe care îl plăteşte "ALRO Slatina" (n.n.- la acest tarif, costurile "Oltchim" cu energia electrică s-ar reduce cu 46,5 milioane de euro - suma aproximativă menţionată de Ioan Folescu, drept "datorie îngrijorătoare").

Până la urmă, complicatele criterii de stabilire a tarifelor electricităţii, conduc la rezultatul bizar că Statul, ca în cazul acesta, îşi defavorizează propriile societăţi, în raport cu cele pe care deja le-a vândut.

• Visul lui Roibu: complex energetic propriu

Modul declarat prin care managementul "Oltchim" vrea să-şi rezolve problema electricităţii este un parteneriat cu un producător de energie electrică, ca să-şi ieftinească consumul de megawaţi.

O soluţie radicală a aplicat "OMV Petrom", care, luna aceasta, la Brazi, a testat primele livrări ale propriei centrale electrice, cu o capacitate de 860 de megawaţi, în care investiţia, începută în 2008, se ridică la o jumătate de miliard de euro.

Similar, "Alro Slatina", situându-se pe primul loc în ţară cu un consum anual de 3TWh, şi-a planificat să înceapă, anul viitor, construcţia unei termocentrale pe gaze cu o capacitate de 420 de megawaţi, la Tulcea, estimând că o va costa tot o jumătate de miliard de euro.

Deşi pare să nu fi avut vreo legătură cu preocuparea pentru curent, vizita lui Roibu la Prefectura Piteştiului, la începutul acestei luni, semnalează că nu a renunţat la planul său de anul trecut să-şi câştige relativa autonomie electrică.

Intenţia "Oltchim", declarată de prefectul de Argeş, Gheorghe Davidescu, este să construiască două centrale termice la Piteşti - una care să lucreze pe platforma "Arpechim", alta care să preia din produsele rezultate în urma procesărilor instalaţiilor rafinăriei - urmând ca energiile rezultate să fie folosite la încălzirea oraşului, prin repornirea centralei termice de pe această platformă (n.n. - dar, probabil, şi pentru "Petrochemicals" Argeş).

Însă, această combinaţie este doar o piesă dintr-un puzzle mai larg - un Complex energetic la Râmnicu Vâlcea (proiect sprijinit, la vremea lui, de Adriean Videanu), din care să facă parte CET Govora, (după preluarea, în prealabil, de la SNLO S.A. a exploatărilor miniere de cărbune de la Alunu şi Berbeşti, în pericol să fie închise, sub pretextul că n-ar mai exista consumatori), precum şi două hidrocentrale de pe râul Olt.

• Acţiuni electrice

Complexul energetic propriu la care visează Constantin Roibu, contrastează şocant cu coşmarul datoriilor Combinatului.

La începutul anului trecut, debitele istorice ale "Oltchim" la "Electrica" se ridicau la "doar" 15 milioane de euro (67 milioane de lei), o sumă micuţă în raport cu datoriile către bănci (numai BCR şi Banca "Transilvania" cumulau drepturi de circa 100 de milioane de euro, fără să fie singurele entităţi bancare creditoare), către "Petrom" (38 de milioane de euro), către fondul de investiţii austriac MFC Comodities GmbH (15 milioane de euro, plus încă 54 de milioane, care s-au adăugat în aprilie anul trecut), către furnizori de materie primă şi servicii.

Peste toate, plutea AVAS cu 134,5 milioane de euro (în iunie 2002, AVAS a preluat, în baza O.G. nr. 29/2002, creanţa "Oltchim" faţă de Ministerul Finanţelor, generată în urma achitării de către minister a ratelor, penalităţilor şi dobânzilor de 303.233 lei aferente programului investiţional derulat la combinat în perioada 1994-2002).

Totalul depăşea 400 de milioane de euro.

Soluţia propusă de "Oltchim"- conversia în acţiuni a datoriilor către entităţile de stat, proiect care, probabil că ar fi inclus şi datoriile către "Electrica" - s-a izbit de împotrivirea minoritarului PCC, care, prin diminuarea capitalului social al "Oltchim", de la sfârşitul anului 2007, îşi sporise ponderea în acţionariat de la circa 1%, la 12,8784%, devenind acţionar semnificativ şi nu i-a mai convenit să revină la statutul anonim de mai înainte.

• Un război celebru

Conflictul dintre grupul din conducerea "Oltchim", reprezentat de Constantin Roibu, şi acţionarul minoritar PCC, reprezentat de Wojciech Zaremba şi ceilalţi polonezi, a depăşit graniţele oraşului Râmnic, a depăşit graniţele judeţului Vâlcea, a depăşit graniţele ţării, devenind un război cunoscut "in the heart of Europe", cum ii place Bruxelles-ului să-şi spună.

Într-un rezumat al rezumatului sintezei foarte simplificate a schiţei acestui război, PCC acuză managementul defectuos al lui Roibu, iar Roibu acuză intenţia de preluare ostilă a polonezilor, care deţin uzinele "Rokita", în Silezia, similare "Oltchim"-ului.

Războiul s-a dus prin bătălii, în diverse instanţe şi organe de presă, care au ajuns să înalţe totul la rangul de conflict personal, numindu-l pe Roibu "Împăratul Combinatului" (după modelul preşedintelui Băsescu, care l-a trecut în lista de "boieri" ai companiilor de stat), în timp ce Zaremba a apărut drept "securist polonez lucrând mână-n mână cu ruşii".

• Sfârşitul, de unde...

Orice are un sfârşit, atât situaţia de la "Oltchim", cât şi războiul din jurul său.

Într-un fel sau altul.

Faptul că PCC s-a anunţat că deţine (concertat) 31% din "Oltchim", a fost comentat de Roibu drept intenţie a polonezilor să atingă proporţia de 33%, ca să facă Statului o ofertă publică de preluare a restului acţiunilor şi să devină, astfel, proprietari ai Combinatului.

Scenariul este greşit.

De ani de zile, polonezii îi tot fac Statului oferte, mai publice sau mai puţin publice, pentru că nu au ascuns niciodată că vor să ia "Oltchim"-ul.

Proporţia de 33% din Legea pieţei de capital, îl obligă pe deţinătorul acţiunilor la ofertă publică de preluare, dar nu obligă deloc pe ceilalţi acţionari să-şi vândă acţiunile.

Desigur, sub presiunea FMI, care-i cere să privatizeze "gaura neagră" din Râmnicu Vâlcea, Statul va trece prin momente penibile să refuze un preţ atât de bun, pe cât s-au încumetat polonezii nemţi şi polonezii britanici/ciprioţi să-l ridice, în iunie, la Bursa de Valori Bucureşti, întreindu-l.

Dar, chiar şi aşa, Statul poate refuza, invocând faptul că, fie şi de trei ori mai bun decât preţul anterior al pieţei, valoarea la care ar putea ajunge "Oltchim", dacă ar funcţiona la capacitate, s-ar multiplica de cel puţin zece ori, faţă de actualul preţ.

Întrebarea care rămâne este dacă "Oltchim" ar putea ajunge să funcţioneze la capacitate, variantă în care conflictul cu PCC nu şi-ar mai avea rostul, iar cea care a prilejuit acest articol - sărmana "Electrica" - s-ar îndestula.

Cu o săptămână în urmă, "Oltchim" a anunţat reînceperea activităţii pe Platforma Petrochimică Bradu din cadrul "Arpechim" Piteşti, principalul furnizor de materie primă al Combinatului, în condiţiile în care, la 31 mai, a anunţat că a înaintat către "OMV Petrom" S.A. o ofertă privind cumpărarea întregii rafinării "Arpechim".

Într-un comunicat recent, Roibu a anunţat îmbunătăţirea radicală a rezultatelor "Oltchim", în primul trimestru, explicând că a gasit "surse alternative de aprovizionare, ceea ce a făcut ca societatea să funcţioneze la 57% din capacitatea de producţie, în creştere faţă de anii 2009 şi 2010, când combinatul a funcţionat la doar 35% din capacitate" şi susţinând că "funcţionarea combinatului la întreaga capacitate, integrat cu fabrica de la < Arpechim >, ar permite revenirea pe profit chiar în anul acesta".

• "În primul trimestru din acest an, SC < Oltchim > S.A. a înregistrat o cifră de afaceri de 464,691 milioane lei, în creştere cu 224,761 milioane lei, respectiv cu 94%, faţă de nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut, de 239,930 milioane lei. De asemenea, comparativ cu primul trimestru din 2010, vânzările la export au crescut cu 42,193 milioane euro, respectiv cu 96%, de la 44,062 milioane euro la 86,255 milioane euro. Creşterea semnificativă a cifrei de afaceri a făcut ca pierderile înregistrate de combinatul chimic să se diminueze cu 50,143 milioane lei, de la 52,791 milioane lei în primul trimestru din 2010 la 2,648 milioane lei în acelaşi trimestru din 2011, ceea ce echivalează cu o reducere a pierderilor de la 22% la 0,57% din cifra de afaceri".

(Extras din Comunicatul "Oltchim", din 16 mai)

În mod normal, dacă "Oltchim" ar încheia anul pe profit, acesta ar fi un "happy end" al poveştii, inclusiv pentru PCC.

Desigur, după expresia latinească "terminus a quo", "sfârşitul, de unde..." va începe o altă epopee.

Dar articolul se încheie aici.