În ultimele zile ale anului, premierul a dat un interviu Televiziunii Române. Printre alte subiecte, răspunzînd la o întrebare, acesta a menţionat că, urmărind aceleaşi obiective ca ţările Uniunii Europene, pentru descurajarea fumatului şi consumului de alcool guvernul doreşte să mărească preţul aces-tor articole. Surprinzătoare apare afirmaţia că personal încă nu ştie cum se poate implementa acest obiectiv!!! Motivul fiind Consiliul Concurenţei care a declarat că propunerea guvernului de a impune preţuri minime este anticompetitivă. Acest consiliu, care are multe păcate, de data aceasta a avut dreptate.
Legiferarea unor preţuri minime ar însemna garantarea de puteri monopoliste distribuitorilor de ţigări şi băuturi, desfiinţarea competiţiei şi garantarea profiturilor.
Această stare de fapt nu ar surprinde, deoarece astfel de practici există şi în alte domenii, în care pînă acum nu am auzit că s-ar fi sesizat Consiliul Concurenţei.
Acum că s-au trezit ar trebui întrebaţi cum se manifestă concurenţa atunci cînd preţurile (onorariile) notarilor sînt fixate şi garantate prin legislaţie? Cred că este greu de găsit un exemplu mai elocvent de fixare a preţurilor şi eliminarea competiţiei.
Activitatea sau inactivitatea consiliului concurenţei cauzează transferuri importante de putere de cumpărare din buzunarul consumatorului în contul grupurilor de interese care practică preţuri neconcurenţiale. Poate ar trebui să fie întrebat şi premierul cum se poate demonstra interesul public în cazul de mai sus.
Faptul că domnul Tăriceanu a recunoscut că nu ştie care este răspunsul la obiecţiunile Consiliului Concurenţei şi că aşteaptă o soluţie din partea Ministrului de Finanţe în aparenţă nu este ceva grav, omul este onest şi admite lipsa de cunoştinţe în domeniu.
În fond pentru a deveni politician, premier sau preşedinte nu este necesar să ai vreo calificare.
Totuşi nu poţi să nu te întrebi unde au fost consilierii domnului Prim-Ministru care ar fi trebuit să-l pregătească pe acesta din urmă să evite situaţia penibilă de a nu putea răspunde la o întrebare previzibilă.
Acum ca să-l scutesc pe premier să aştepte raportul minis-trului de finanţe care la rîndul său va trebui să-şi consulte consilierii să producă rapoarte care vor merge la comisii etc, o să-i dau eu un răspuns la aceas-tă întrebare.
Primul lucru de care trebuie ţinut cont este că în viaţă sînt numai două lucruri sigure: taxele şi moartea.
Prin eliminare, răspunsul neputînd fi lichidarea fumătorilor şi băutorilor, ne rămîn doar TAXELE!
Acestea pot fi implementate în două feluri:
O taxă procentuală aplicată la valoarea bunului respectiv (ex: 20% la preţul de angro) ori o taxă valorică directă care este mai uşor de controlat şi colectat. Exemplu valoric: 3 lei la pachetul de ţigări şi 20 lei la litrul de alcool pur, deci la un conţinut de alcool de 20% taxa urmînd să fie 4 lei. Modul de aplicare şi preferinţa rămîn la discreţia premierului.
Statul colectează taxa respectivă iar prin concurenţă se va decide preţul final pe piaţă. (asumînd că există concurenţă şi nu coluziune).
Aş vrea să-l mai informez pe domnul prim-ministru despre un lucru care ar trebui să-l bucure. Aceste bunuri au o cerinţă inelastică adică mişcări mari (creşteri) de preţuri care aduc după sine schimbări mici în consum. Efectul de scădere a consumului se va vedea pe termen lung. Procesul de educaţie combinat cu efectul preţurilor va influenţa numărul potenţialilor noi fumători şi băutori. Pe termen scurt cei care deja sînt adicţi vor înjura dar vor plăti noile taxe ajutîndu-l pe premier să demonstreze propoziţia aberantă că efectul noii cote de impozitare este mărirea veniturilor bugetare!!?
Ar fi trebuit să atenţionez şi asupra necesităţii monitorizării potenţialului de fraudă. Dar probabil că nu mai este necesar din moment ce Preşedintele a declarat că în România problema corupţiei s-a rezolvat sau este nesemnificativă!!!