Titlul de mai sus însumează concluzia la care am ajuns după două luni petrecute în România şi se referă exclusiv la factori de decizie (guvern) şi analiştii din domeniul economic.
Trebuie să recunosc că eşantionul pe baza căruia am ajuns la această concluzie este bazat pe experienţe personale şi pe pronunţările formatorilor de opinie (economice) în apariţii televizate şi în presă.
Într-o exprimare valorică probabil că ambele se situează cam la 50%. Iar în temeni bursieri cu tendinţe de urcare (îmbunătăţire). În termeni europeni, Româ-nia a primit patru steguleţe roşii. După părerea mea, în domeniul economic mai sînt multe capitole încă nescrise, prost interpretate sau greşit aplicate.
Cu toate că risc să ies din subiect trebuie totuşi să remarc că şi la capitolul moralitate ar trebui nişte steguleţe. Moralitatea nu este definită prin legi dar face parte din valorile fiecărei societăţi. Mi se pare imoral că partidele politice dintr-o ţară cu pretenţii democratice se prezintă în faţa propriului electorat şi a comunităţii internaţionale cu lideri sub acuzaţie pentru fapte considerate criminale de codul penal.
Acceptînd prezumpţia de nevinovăţie, totuşi o persoană trimisă în judecată pentru fapte de mare gravitate să continue să ocupe poziţii importante în aparatul guvernamental pune sub semnul întrebării moralitatea societăţii care acceptă această stare de fapt.
Recent am făcut o călătorie cu trenul de la Braşov la Bucureşti. Admirînd peisajul mă gîndeam că Guvernul ar trebui să dea o ordonanţă de urgenţă pentru echiparea trenurilor cu geamuri care se foloseau la puşcării. Adică vizibilitatea să fie numai în sus. În acest fel vei putea admira numai frumuseţea munţilor şi nu vei putea vedea incredibila cantitate de gunoi care decorează zona montană. Turismul se presupune că ar fi unul din exporturile principale ale României cu o contribuţie importantă la balanţa comercială. Introducerea gunoaielor în ecuaţie nu poate decît să agraveze situaţia şi aşa dificilă cu care se confruntă această industrie, ea trebuind să facă faţă la o continuă creştere de preţuri la export (preţul pe care trebuie să-l plătească turistul străin) de peste 10%, inflaţia de aproximativ 8% şi o apreciere a leului de 3-4%. Şi cum la hoteluri este dificil să vorbeşti despre mărirea productivităţii, poţi doar să-ţi imaginezi o diminuare a nivelului serviciilor sau accep-tarea unei rate mai mici a profitului (ca să nu vorbim de pierderi) Poate că eliminarea gunoaielor şi scumpirea benzinei vor avea efectul pe de o parte să ţină turiştii români acasă şi pe de alta să diminueze rezistenţa la preţ a potenţialilor turişti străini.
În dezbaterile din săptămînile trecute asupra taxei pe viciu un cotidian a apărut pe pagina întîi cu titlul "Nefumătorii plătesc şi ei taxa pe viciu".
Explicaţia: decizia producătorilor de a scumpi numai cu cinci mii în loc de şapte mii taxa pe viciu va aduce mai puţini bani la bugetul de stat (deoarece în preţ există şi accize care se calculează procentual) şi astfel diferenţa va trebui să fie suportată de nefumători.
Este remarcabil că titlul poate fi corect cu toate că argumentele sînt false. Fără discuţie că pînă în prezent nefumătorii au plătit taxe de viciu!!. Evidenţa medicală arată că fumătorii sînt mai afectaţi decît restul populaţiei de boli pulmonare şi cardivasculare. În consecinţă, costurile mai mari pentru îngrijirea medicală a fumătorilor trebuiesc subvenţionate de nefumători.
Cei care au calculat efectul taxei pe viciu nu puteau să presupună că nu va fi afectat consumul de mărirea preţului. Ce este ştiut (demonstrat) este că ţigările au o cerinţă inelastică adică la o mărire substanţială de preţ efectul asupra scăderii consumului este relativ mic. Acesta este şi motivul că aceste bunuri sînt ţintite pentru măriri de taxe. Ziarul publică mai multe tabele care arată efectul taxei la diferite mărci de ţigări. Nu trebuie să fii filozof ca să observi că, cu cît ţigările sînt mai ieftine cu atît proporţia de taxă este mai mare. Argumentul că mărirea preţurilor la ţigări ar creşte contrabanda este de asemeni dubioasă. Contrabanda este la fel de profitabilă cu sau fără noua taxă. În ceea ce priveşte consumatorii, apetitul pentru marfă de contrabandă (adică mai ieftină şi de aceeaşi calitate) nu se poate spune că variază cu preţul ţigărilor.
Contrabanda este o problemă a poliţiei şi nu poate constitui un argument economic, adică nu poate fi luată în calcul ca o alternativă pentru consumatori.
În esenţă, statul va colecta un volum mai mare de taxe de pe urma ţigărilor. Cît va colecta este în funcţie de elasticitatea cerinţei de ţigări în România. Pe termen lung numărul fumătorilor va scădea întrucît preţul va fi descurajator pentru cei care nu sînt încă dependenţi, lucru care (presupun) este în mare măsură ceea ce urmăreşte taxa.