OPINIE DELOITTE: Provocări fiscale de final de an în industria auto - obligaţii şi oportunităţi

La finalul fiecărui an, departamentele financiar-contabile din cadrul companiilor se concentrează pe îndeplinirea obligaţiilor legate de declararea şi plata taxelor la bugetul de stat. Însă, pentru conformare fiscală şi pentru optimizarea fluxului de numerar, societăţile comerciale trebuie să deruleze o serie de operaţiuni, cum ar fi inventarierea stocurilor, ajustarea voluntară a preţurilor de transfer, unde este cazul, analizarea capitalurilor proprii în vederea aplicării unor bonificaţii sau revizuirea deducerii suplimentare a TVA aferentă achiziţiilor de la furnizorii declaraţi inactivi sau cu codul de TVA anulat. Aceste verificări ar trebui realizate periodic, dar, de regulă, sunt amânate din cauza presiunilor cotidiene, iar contribuabilii riscă să omită anumite obligaţii de declarare şi să rateze o serie de oportunităţi.

Situaţia este valabilă pentru majoritatea companiilor, dar cele mai afectate sunt cele care fac parte din grupuri multinaţionale, inclusiv cele din domeniul auto.

• Inventarierea anuală şi implicaţiile sale

Într-o industrie în care stocurile reprezintă principalul activ necesar în desfăşurarea activităţii economice, este de aşteptat ca, în urma procesului de inventariere anuală, să rezulte valori materiale care trebuie analizate cu atenţie de departamentele financiar-contabile. În acest sens, este bine de ştiut că există multiple situaţii în care lipsurile la inventar nu sunt considerate automat nedeductibile din perspectiva impozitului pe profit. Este cazul minusurilor care rezultă din cauza unor erori de comunicare între sistemele de gestiune a stocurilor şi sistemele financiar-contabile. Exemplele de acest gen pot continua şi, de aceea, contribuabilii trebuie să analizeze riguros fiecare situaţie care generează lipsuri în inventar.

Din perspectiva TVA, de asemenea, este esenţială realizarea unei analize cu privire la obligaţiile de ajustare sau de auto-colectare în cazul bunurilor care lipsesc din inventar sau la cele ce pot să apară ca urmare a pierderilor tehnologice şi a consumului propriu.

În cadrul inspecţiilor fiscale, autorităţile acordă o atenţie sporită unor astfel de aspecte şi, de cele mai multe ori, concluzia acestora este defavorabilă contribuabililor.

• Ajustări din perspectiva preţurilor de transfer

Pregătirea dosarului de preţuri de transfer reprezintă un moment potrivit pentru a verifica, pe baza unor studii de piaţă actualizate, dacă preţurile de transfer practicate de contribuabili în anul fiscal pentru care se face raportarea sunt la nivelul pieţei.

Având în vedere impactul fiscal important pe care preţurile de transfer îl au asupra impozitelor şi taxelor plătite de contribuabili, dacă, în urma verificărilor, se constată că acestea nu se situează în intervalul stabilit de piaţă, se recomandă efectuarea de ajustări voluntare de preţuri de transfer, înainte de depunerea declaraţiei de impozit pe profit. Ajustările voluntare pot fi aplicate asupra preţului bunurilor sau serviciilor sau asupra profitabilităţii obţinute din tranzacţiile intra-grup, în cursul sau la sfârşitul anului fiscal. Deşi legislaţia locală nu conţine prevederi specifice cu privire la modul în care se operează şi implementează ajustările voluntare de preţuri de transfer, acestea sunt acceptate în practică de autorităţile fiscale dacă sunt documentate corespunzător.

Opţiunea de a efectua astfel de ajustări prezintă anumite beneficii pentru contribuabili. În primul rând, acestea pot fi operate de contribuabili la orice nivel în cadrul intervalului de piaţă. Astfel, contribuabilii pot aloca profiturile corespunzător între persoanele afiliate, în funcţie de profilul funcţional, particularităţile afacerii şi ale pieţei în care activează. Conform legii, într-o inspecţie fiscală, autorităţile vor efectua întotdeauna ajustările de preţuri de transfer la tendinţa centrală a pieţei. În al doilea rând, prin aceste operaţiuni, contribuabilul reduce riscul ca ANAF să aplice potenţiale ajustări în cadrul inspecţiilor viitoare şi, implicit, impactul unor astfel de dispoziţii asupra fluxurilor de numerar, indicatorilor de performanţă, deciziilor de afaceri etc.

De cele mai multe ori, aceste ajustări pot influenţa şi cuantumul taxelor vamale sau al TVA, astfel că orice contribuabil trebuie să analizeze individual fiecare situaţie, în funcţie de specificul său, iar ulterior să se asigure că toate obligaţiile fiscale generate au fost stinse.

• Verificările esenţiale din perspectivă fiscală

Una dintre verificările esenţiale şi cu un potenţial impact pozitiv în fluxul de numerar ar fi analiza capitalurilor proprii, dat fiind faptul că, începând cu exerciţiul de închidere pentru impozitul pe profit aferent anului financiar 2021, companiile pot opta pentru aplicarea unor reduceri importante de impozit pe profit. Acestea pot ajunge chiar şi la 12%, în cazul în care capitalurile proprii au înregistrat creşteri faţă de anul anterior.

O altă verificare esenţială din perspectiva pregătirii raportării de final de an, cu impact în zona deductibilităţii cheltuielilor şi a preţurilor de transfer, vizează cantitatea de informaţii deţinute pentru documentarea tranzacţiilor transfrontaliere (cu precădere) care implică servicii prestate pentru contribuabili de persoane afiliate. În acest caz, în plus faţă de testarea marjelor de profitabilitate, la finalul fiecărui an fiscal, companiile trebuie să se asigure că dispun de suficiente informaţii şi documente suport pentru a demonstra prestarea efectivă a serviciilor şi beneficiul obţinut, dar şi datele necesare cu privire la preţurile plătite pentru serviciile primite. Dacă astfel de informaţii nu au fost colectate şi menţinute în timpul anului, trebuie obţinute de la persoanele afiliate.

Revizuirea deducerii suplimentare a TVA aferentă achiziţiilor de la furnizorii declaraţi inactivi sau cu codul de TVA anulat reprezintă, de asemenea, o acţiune care ar trebui întreprinsă cel puţin la final de an, dacă nu cu o recurenţă lunară.

Finalul anului este şi un moment ideal pentru a analiza retrospectiv operaţiunile desfăşurate. De exemplu, companiile pot realiza verificări temeinice privind furnizorii pentru a evita situaţiile în care aceştia sunt implicaţi în potenţiale activităţi frauduloase.

La rândul lor, contribuabilii care derulează operaţiuni scutite cu drept de deducere a TVA trebuie să se asigure că deţin documente justificative în acest scop pentru livrări intracomunitare de bunuri sau pentru export. În cazul bunurilor de capital, compania trebuie să stabilească în ce măsură poate fi exercitat dreptul de deducere a TVA şi să verifice obligaţia de ajustare anuală.

În concluzie, contribuabilii care activează în industria auto, dar nu numai, trebuie să analizeze cu atenţie activitatea derulată în timpul anului şi să ţină cont de toate implicaţiile fiscale aferente, pentru a-şi optimiza fluxul de numerar şi pentru a se conforma reglementărilor legate de raportările de final de an.