OPINIE DELOITTE: Relaţiile comerciale România-Turcia, puse în pericol de o prevedere nou introdusă în Codul Fiscal

Companiile care activează pe piaţa din România şi sunt implicate în relaţii comerciale cu parteneri din Turcia întâmpină probleme serioase la acest început de an. O regulă nou introdusă în Codul Fiscal, prin Legea 296/2020, prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2021, cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu persoane juridice situate în jurisdicţii necooperante în scop fiscal, conform definiţiei şi listei Uniunii Europene, sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit. Surpriza constă în faptul că, printre aceste jurisdicţii, se află şi Turcia.

Consiliul UE a adoptat lista cu jurisdicţiile necooperante, pentru prima dată, în data de 5 decembrie 2017 şi, de atunci, a efectuat mai multe modificări (teritorii au fost adăugate sau eliminate din anexele sale). Documentul cuprinde state din afara UE, care, în viziunea instituţiilor europene, practică un regim fiscal avantajos şi, astfel, încurajează companiile din statele membre să îşi erodeze baza impozabilă, potrivit unei opinii Deloitte.

Lista este formată din două anexe şi se actualizează de două ori pe an, următoarea revizuire fiind planificată pentru februarie 2021. Anexa I cuprinde lista statelor necooperante în scopuri fiscale, iar Anexa II include state care şi-au asumat acţiuni de remediere a deficienţelor identificate în procesul de monitorizare, astfel că nu sunt considerate complet necooperante. Din Anexa II a listei, un stat poate să fie eliminat sau, dimpotrivă, poate să fie mutat în Anexa I, dacă nu îşi respectă obligaţiile asumate până la data stabilită.

În cele două anexe ale listei figurează, în general, paradisuri fiscale recunoscute (de exemplu, Panama, Fiji, Seychelles), astfel că includerea Turciei în Anexa II constituie o mare surpriză pentru contribuabili.

Care este originea noii reglementări?

Cel mai probabil, România a introdus restricţia în Codul Fiscal ca urmare a unui raport emis de Consiliul European la sfârşitul anului 2019, prin care recomanda statelor membre să aplice măsuri defensive în domeniul fiscal începând cu 1 ianuarie 2021. Aceste măsuri defensive îşi propun să încurajeze jurisdicţiile aflate pe lista UE să devină conforme cu regulile şi criteriile UE privind o bună guvernanţă fiscală (transparenţă fiscală, sisteme care să asigure o taxare echitabilă, schimb de informaţii şi altele).

Însă recomandarea se referă la jurisdicţiile necooperante din Lista UE, respectiv cele incluse în Anexa I, nu şi cele din Anexa II, precum Turcia.

Mai mult, recomandările Consiliului privind măsura defensivă de neacordare a deductibilităţii costurilor aferente tranzacţiilor cu aceste jurisdicţii necooperante vizează doar anumite cheltuieli, cum ar fi, spre exemplu, plăţi de dobânzi, redevenţe, drepturi de proprietate intelectuală sau servicii, şi nu includ tranzacţii precum achiziţiile de bunuri (aşa cum a fost transpusă această regulă în legislaţia internă).

Noua regulă fiscală are un impact semnificativ

Întrucât autorităţile române au preluat în Codul Fiscal noua prevedere fără a diferenţia cheltuielile cu achiziţia de bunuri (spre exemplu, stocuri sau echipamente) şi de cele cu servicii, dobânzi, redevenţe sau alte elemente similare (intangibile), toate tranzacţiile cu Turcia care generează cheltuieli în contabilitate intră sub incidenţa sa.

Drept urmare, începând cu 1 ianuarie 2021, toate costurile companiilor înregistrate în legătură cu parteneri din Turcia vor fi nedeductibile din punctul de vedere al impozitului pe profit. Aşadar, impozitul pe profit rezultat din această reclasificare va reprezenta un cost suplimentar, care ar putea fi regăsit inclusiv în valoarea bunurilor sau serviciilor furnizate ulterior pe piaţa din România.

Impactul este semnificativ, având în vedere valoarea schimburilor comerciale dintre România şi Turcia. Doar în anul 2019, România a importat bunuri din Turcia în valoare de aproape 3,9 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 16% din totalul importurilor efectuate din ţări non-UE.

Ce variante există pentru remedierea situaţiei?

Cu siguranţă, această restricţie fiscală va afecta major relaţiile economice şi schimburile comerciale dintre România şi Turcia, astfel că ea ar trebui eliminată sau modificată cât mai rapid. În acest sens, există mai multe variante, de la renunţarea integrală la textul de lege, la nuanţarea acestuia pentru cazuri specifice.

Este foarte important de menţionat, totuşi, că cea mai evidentă modificare, aceea de scoatere a Anexei II de sub incidenţa noii reglementări, ar putea fi doar o soluţie temporară în cazul Turciei, întrucât există posibilitatea ca, în viitor, acest stat să nu fie eliminat complet de pe Lista UE privind ţările necooperante, ci, dimpotrivă, să ajungă în Anexa I. În acest caz, România va fi pusă în dificultate, având de ales între a păstra linia de acţiune a UE sau a-şi proteja schimburile comerciale cu Turcia, al căror volum este mai mare decât în cazul unor ţări europene (după valoarea importurilor din Turcia în anul 2019, România se află pe locul 7 în UE, după ţări precum Germania, Italia, Franţa sau Spania).